414 matches
-
fluieră În surdină. —E adevărat, deci, chiar știi totul. — Nu știu drumul până la Sinatra Inn. 17tc "17" Noapte și zitc "Noapte și zi" Sinatra Inn oferă aceeași veselie forțată ca a unei dansatoare de revistă bătrâne. De-a lungul pereților, separeuri căptușite cu catifea roșie. Cei cincizeci de ani de cine elegante au avut ca rezultat urme lucioase unde s-au frecat șezuturile de plușul roșu aprins. Peretele din spate este dedicat celebrității locale (Frank s-a născut În Hoboken, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
con de lumină, cu nodul de la cravata subțire lărgit, Încercând să atingă o notă de mult pierdută. Și Sinatra cu Ava Gardner În anii ’50: el arată lihnit, ea insațiabilă. De câte ori Îi văd Împreună, mi-i imaginez În pat. Fiecare separeu are propriul minitonomat În care bagi o monedă de 25 de cenți și-ți alegi piesa favorită dintre hiturile lui Frank. Atât de multe titluri, atât de multe care conțin cuvântul „tu“. Eu și Jack Abelhammer alegem locul din colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o lovitură cu 20 de miliarde £. Un mic cutremur lângă Kyoto a provocat valuri de șoc Într-un mediu Înconjurător deja șubred. Nici una dintre aceste Întâmplări nu a avut Însă efecte negative asupra mamei și bebelușului, care moțăiau mulțumiți În separeul lor din spatele draperiei, la etajul trei al maternității aflate aproape de Gower Street. În timp ce merg pe coridor către ei, Îmi revin foarte vii propriile amintiri legate de locul acesta: moașele În pijamale albastre, ușile gri În spatele cărora primul act al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
află întotdeauna o vază cu cele mai frumoase flori de cireș din lume, o sală de tuns și o sală de vopsit, locul unde ne făceam veacul eu și Julie. Oriunde te uiți, vezi doar oglinzi, măsuțe de fardat și separeuri pentru manichiură și pedichiură. Cosmeticiene îmbrăcate în bluze lila asortate se precipită de colo-colo servindu-te cu café frappé și înghețată de mere. Au până și o persoană - Cherylee - specializată în pensatul sprâncenelor, care, de fapt, a devenit o meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bărbați care nu le băgau în seamă, că de-abia te puteai mișca prin mulțime. Julie înșfăcă două pahare de saketini (o băutură la modă - o corcitură între sake și martini) de pe o tavă și ne-am așezat într-un separeu. — Hei, drăguțo, făcu ea, îmi pare rău că ai văzut fotografia aia cu Adriana și Zach. —Mulțumesc, am spus sec. —Oricum, ai dovada că-i complet nestatornic. Slavă Domnului că nu te-ai măritat cu el. Dar ia povestește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
metodă să descâlcim câlții din creierul lui Jolene. O să ne fie și nouă de folos. —Mie-mi place să fac kickboxing la clubul Equinox ca să mă perfecționez, spuse Lara strâmbându-se. —Exact ce spuneam, oftă Julie. Jolene se strecură în separeu cu un alt pahar. —Jolene, vrei să faci parte și tu din grupul meu de lectură? țipă Julie ca să acopere vacarmul petrecerii. Ceva asemănător cu clubul de lectură al lui Oprah? se entuziasmă Jolene. —Nu chiar. O să angajez un profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trei se holbară una la alta, apoi Începură să chicotească În cor, cu mințile rătăcite pe tărîmul amfetaminelor. Una dintre ele Îmi atinse obrazul, de parcă ar fi Încercat să liniștească un copil. Am căutat În toaleta femeilor, Împingînd toate ușile separeurilor, apoi am pornit pe dibuite printre mesele din restaurantul cufundat În beznă, Încercînd să descopăr pe undeva parfumul de heliotrop pe care Îl lăsase femeia În urma ei. În cele din urmă am văzut-o lîngă piscină, dansînd desculță pe iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mijlocie, în jur de șaizeci de ani, bine hrănit și cu un zâmbet profesional mereu prezent pe chipul agreabil. Cu mâna dreaptă pe plastronul cămășii de mătase sidefie, se înclină cu respect deosebit. Mademoiselle Hagiaturian! Quel plaisir!36 Doriți un separeu? Nu, o masă obișnuită. Tout de suite 37. Dacă-mi permiteți, vă voi conduce personal. Prezența lor în sală atrage imediat atenția unui locotenent german, a cărui figură foarte apropiată idealului arian nazist poate fi folosită cu succes pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lux, nu servea la masă decât vinuri), du-te, zice nevastă-mea, dar nu sta mult, că mâine dimineață... Tocmai, zic, n-o să stau mult! Nici n-am stat, dom' profesor. Intru eu acolo și dau de Petrache, într-un separeu. Mă îmbrăcasem eu elegant, dar ăsta și mai și, era așa (că acum nu mai e, s-a îngrășat și a chelit, nu mai dai pe el nici o ceapă degerată) suplu, costum negru cu batistă în buzunarul din stânga, care ieșea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
III " Bufetul" însă nu mai exista, fusese dărâmat și în locul lui se construise un hotel, iar la parter un elegant restaurant cu braserie. "Veniți după mine", zise Vintilă intrând și trecu printre mese și mă duse într-o încăpere, un separeu, acolo li se rezervase masa. Sosiseră toți, lipsea, bineînțeles, țiganul, ăsta, pesemne, nu progresase deloc. Erau îmbrăcați bine, costume de comandă, stofă englezească, pantofi de 289 lei, craveți de mătase la gulere bine apretate. Erau la țuici și nu se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
descoperii că nici Olimpia, nici Laura, nici Claudia, și nici Măgduța nu erau ceea ce spiritul meu, saturat de aerul rarefiat și abstract al preceptelor filozofice în care trăisem cel puțin un an, văzuse în ele, în clipa când intraseră în separeu, adică niște târfe în pragul decăderii. Întâi aflai, în timpul conversației care nu lâncezi, că Olimpia, care se așezase lângă grasul Calistrat, era văduva unui cunoscut compozitor dirijor din orașul nostru, dirijor care fusese prieten de pahar cu tatăl lui Calistrat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi scopul ființelor Troog pentru a duplica situațiile? Amintirea rămase să-l deruteze și în minutul care urmă, când maâtre-d'hotel înainta spre el și spuse în engleză: - Pe aici, domnule Gosseyn. Vă așteaptă. "Pe aici" ducea la ușa unui separeu. Și abia după ce păși pragul zări cam doisprezece oameni - la o masă lungă. În grupul acela, în încăperea aceea cu o lumină obscură, un cap cu părul roșu îi atrase atenția; și astfel, primul individ pe care-l recunoscu Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
aproape un minut umplând toate paharele. Înainte de a ieși, cel care trebuie să fi fost șeful lor se întoarse și întrebă: - Vreți să se servească masa? Președintele Blayney vorbi pentru prima dată, hotărât: - Vreți să se servească masa? Băiatul părăsi separeul. Gosseyn rămăsese tot în picioare. Era un moment special. Faptul că toți cei de la masă - inclusiv cei doi șefi de guvern, Enro și Blayney, se uitau la el, îl determină pe Gosseyn să se vizualizeze pe sine. Stând aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cam la 150 de picioare ta stânga sa. Părea să fie o ușă... deschisă, nu închisă. Și, de fapt după ce se-ndreptă cu pași repezi spre ea, încetini mersul, se apropie, și privi cu precauție înăuntru. Văzu o copie a separeului din restaurant, numai că - în loc de ființele umane pe care le cunoștea - în jurul mesei din încăperea luminată obscur stăteau vreo doisprezece Troog. Lăsă să treacă ceva timp. Dar, brusc, își dădu seama că ei știau că el se află acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
era vocea lui Gosseyn Doi - am primit gândurile tale, începând de-acum trei minute; și încă ești așa de concentrat asupra noii tale situații încât nu le-ai primit pe-ale mele... Trezește-te! Suntem în legătură din nou!" În separeul acela cu lumină obscură, copiat după moda Pământeană, Gosseyn Trei se îndreptă în scaun. Se simțea ușurat dar, în același timp, nu pierdea nimic din ceea ce se întâmpla în fața lui. Trimise un mesaj rapid către alter-ego-ul său: "Ai răbdare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
tatăl tău... într-o chestiune... Să mergem... XIItc "XII" Kolea îl conduse în apropiere, înainte de Liteinaia, într-o cafenea cu sală de biliard, aflată la parterul unei clădiri, în care se intra direct din stradă. În colțul din dreapta, într-un separeu, ca vechi și obișnuit client al localului, se instalase Ardalion Alexandrovici cu o sticlă de vin pe masă, având într-adevăr în mână Indépendance Belge. Îl aștepta pe prinț; de îndată ce-l văzu, lăsă ziarul deoparte și se lansă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
București, se găsește unul, pe care și eu îl folosesc pentru mici „depanaje“ comunicaționale. Cu toate că localul nu este foarte căzut, locul se găsește sub amprenta viciului fondator: pornografia și fumatul în exces. Patronul îi conduce pe anumiți clienți într-un separeu (moștenirea Ceaușescu, când fiecare stabiliment aveau un colț rezervat inițiaților...), unde se află calculatoare dedicate voyeurismului pe Internet - citește pornografie. Nici în Occident nu se stă mai bine: să vezi cum se prezintă cele din Paris, de exemplu: o faună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
din poponețul bine reliefat - un poponeț notabil, de altfel. Într-o altă seară m-am întâlnit cu Alina și cu o prietenă de-a ei într-o cafenea turcească, una cum n-am văzut în Timișoara: cu muzică orientală, cu separeuri despărțite de niște perdeluțe transparente, cu divane joase, acoperite cu perne moi, cu narghilele, cu chelnerițe vesele și plinuțe... ce mai, o atmosferă de O mie și una de nopți! Pe divanul unde ne-am întins a apărut una din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Chiar voiam să vă întreb: au venit atâtea trupe de teatru, corul "Madrigal" etc. Unde i-ați cazat pe toți? D. T.: Pe la hotelurile care erau pe atunci, cu rezervări dinainte. Mesele le organizam la cantine. În "Pușkin", de exemplu, separeul acela de la cantină era rezervat pentru cutare trupă de teatru, în "Tudor", la fel, la Agronomie am făcu protocoale. Cam la o săptămână făceam două protocoale, cu diverse personalități, și aici ne-a ajutat foarte mult Leonard Constantin. Nu ne-
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cu bagajele, cu pasagerii, că eram și mulți, dar ceva se blocase. Și cei patru de la Securitate se agitau ei între ei. Atunci s-au deconspirat că ei aveau grijă să nu plece niciunul. Dincolo de cabina de sticlă, într-un separeu, cum e la aeroporturi, erau cei doi, Béla Károlyi și Martha, și era și Nadia care făcuse deja check-out. Presa adunată... și până la urmă am impresia că nu s-au contactat, s-a păstrat tamponul acesta din câte știu. Am
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
foc, bineînțeles fără moarte, doar cu o pîrleală, acolo... ar fi fost și mai interesant. "Țiganul" iese în fața zoiosului său chioșc și ne invită cu plecăciuni adînci: Poftim, dom' Pașcu! Ce onoare să vină și dom' primar! Poftiți, am un separeu, al lui dom' Pașcu... Lui acolo îi place... Fața de masă este curată, paharele la fel. Mulți ani, Pașcule! Era să mi-o faci, ai! Ei, dom' primar, sînt necăjit. Nu se bea bere, ci vin din cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nimeni, pentru că, vedeți, fiecare baracă avea și ea Împrejmuirea ei; mai rudimentară decât Împrejmuirea lagărului, nu era electrificată, dar era Împrejmuită cu sârmă ghimpată. - La ce oră Începea ziua? - La șase dimineața - scularea. Blockaltester-ul striga scularea. Avea aici un mic separeu, o cămăruță unde stătea el și cu oamenii lui - nu dormea cu noi. - Care erau oamenii lui? - Subșeful blocului, Schreiber-ul, contabilul, și Stubendienst-ul, adică ăla care făcea curățenie. Erau patru oameni care nu ieșeau la lucru. Oamenii plecau și lăsau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și, mai ales, în numele celor care se încăpățânează să rămână partid separat de PD. Până atunci îi făcuse albie de porci, acum câștigaseră împreună, pe dreapta! Dacă Boc ar fi spus chestia cu dreapta într-un loc închis, într-un separeu de restaurant, n-ar fi fost nimic, își mângâia năduful și le gâdila urechea convivilor, era scuzabil. Ei, bine, nu! S-a cocoțat pe statuia lui Matei Corvin, să-l vadă și să-l audă lumea și, ca să nu cadă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un loc, decât s-o ai în toată închisoarea, și să n-o mai poți controla. Și-atunci au provocat-o la o cameră de frontieriști. Îi separaseră cei care încercaseră să treacă frontiera, și ei aveau tot așa, un separeu cu W.C.. Vara era îngrozitor, că erau în jur de 100 în camera aceea, că era o cameră mare. Închisoarea nouă era sub formă de „U”... și ei erau pe o latură, la etajul 3. Vara era îngrozitor! Era o
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
referire cu ocazia publicării oficiale. ... Anexă 1 ──────── la normă sanitară veterinară Capitolul 1 Condiții privind autorizarea vaselor de pescuit-fabrica (pescadoarelor) I.1. Vasele de pescuit-fabrica trebuie să dispună cel puțin de: a) o zonă de recepție construită și amenajată în separeuri dimensionate astfel încât să permită primirea fiecărei capturi în ordinea recoltării. ... Zona de recepție, părțile ei demontabile și containerele trebuie să fie ușor de igienizat. Aceasta trebuie să asigure protecția împotriva soarelui, intemperiilor și a oricărui alt mod de contaminare a
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 25 iulie 2002 privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea şi comercializarea produselor din pescuit. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144050_a_145379]