1,109 matches
-
tatăl copiilor începe să se plimbe pe lîngă ferestre, oprindu-se uneori în fața focului, întreținîndu-l cu cîte un lemn luat din stiva de alături. În bucătărie, profesorul își dezbracă haina de la costum și o aruncă pe scaunul de alături, peste servieta de care nu se desparte niciodată. Nu mai merge așa, Lazăre! N-are nici un haz, mai ales că nu ești chiar novice. Propun să trecem pe fise. Nu, dom' pro'esor, că n-am decît șase lei și cincisprezece bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai merge așa, Lazăre! N-are nici un haz, mai ales că nu ești chiar novice. Propun să trecem pe fise. Nu, dom' pro'esor, că n-am decît șase lei și cincisprezece bani. Te împrumut eu întinde profesorul mîna spre servietă și trage din interior un plic. Lazăr privește plicul, înțelege că-i o sumă frumușică acolo, mai că ar vrea să zică da, numai că, privind servieta aruncată pe scaun, cu haina peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
decît șase lei și cincisprezece bani. Te împrumut eu întinde profesorul mîna spre servietă și trage din interior un plic. Lazăr privește plicul, înțelege că-i o sumă frumușică acolo, mai că ar vrea să zică da, numai că, privind servieta aruncată pe scaun, cu haina peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom' pro'esor, să joc cu bani împrumutați de la dumneavoastră. Mai luăm un deget? Mai. Noroc! Noroc! După ce savurează whisky-ul băut, Lazăr se lasă mult pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doar n-am să stau așa, mi-e frig! Și ce-mi spui mie? N-am ținut morțiș să joc pocher. Lasă gluma! Nu vezi că tremur? Tremură. Hainele-s ale mele. Dar poți să le cumperi arată Lazăr spre servieta în care știe că este un plic cu bani. Bine, cît? întreabă profesorul, cu plicul în mînă. Chiar n-aș fi avut succes la doamna de lîngă ficus? Sigur! Își iubește soțul la nebunie. Și el o iubește, în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un asemenea moment de slăbiciune? Îmi doream cu disperare pur și simplu să fiu consolat. Dar era foarte probabil să o găsesc și pe Georgie într-o stare de profundă frământare. Mi-am încuiat biroul și mi-am pus în servietă lista clienților cărora le promisesem că îi voi vizita în ianuarie, precum și ciorna capitolului privitor la tactica adoptată de Gustav Adolphus în bătălia de la Leuthen. Îmi aranjasem lucrurile în așa fel încât să nu mai trebuiască să trec pe la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
banc: cum spune o blondă „blond“ pe litere? — Nu’ș. — B - L - O - o, Doamne, nu mai știu! Tom izbucni În hohote de râs. Asta-mi place la el: e foarte ușor de mulțumit. * * * Bărbatul În costum cenușiu și cu servietă era la fel de ușor de observat printre obișnuiții săli precum ar fi un dependent de heroină la un congres al amatorilor de speed. Tocmai intrase pe ușile duble și se oprise În loc, privind grupul care exersa cu acea lipsă de expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Derek; știa că era o instructoare bună, așa că Lindei nu i-ar fi convenit s-o concedieze și, chiar dacă ar fi făcut-o, Lesley ar fi putut fără nici o greutate să-și găsească altă slujbă. Omul În costum lasă jos servieta, o deschise și scoase un dosar. Îl puse apoi pe servietă și Începu să-și ia notițe, despre care bănuiam că erau În legătură cu felul În care arăta sala. Deodată, vopseaua cojită și crăpăturile din pereți prinseră a lua proporții dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar fi convenit s-o concedieze și, chiar dacă ar fi făcut-o, Lesley ar fi putut fără nici o greutate să-și găsească altă slujbă. Omul În costum lasă jos servieta, o deschise și scoase un dosar. Îl puse apoi pe servietă și Începu să-și ia notițe, despre care bănuiam că erau În legătură cu felul În care arăta sala. Deodată, vopseaua cojită și crăpăturile din pereți prinseră a lua proporții dinaintea ochilor mei. Am rezistat tentației de a mă posta nonșalant În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
meritele; stilul ei era prea vesel ca să fie pe gustul meu, dar Își făcea treaba al dracului de bine. Câteva persoane se Îngrămădiră În jurul ei la finalul orei, pentru a-i mulțumi și a-i cere sfatul. Tipul Își luă servieta, Îndesă dosarul sub braț și se ridică În picioare, așteptând să-i vorbească. Abia atunci am Început să Întrezăresc adevărul, deși nu știam din ce cauză: În fond, dacă era aici ca să evalueze sala, atunci era foarte posibil să dorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
comerciale, la Băi, în parc, ca și în grădina Belmont. Ruby nu luă în seamă apelul. — Așteaptă o clipă, domnișoară Doyle. Bill, unde îmi sunt ochelarii? — Uite-i. William Eastcote îi aduse de pe o bancă ochelarii, în tocul lor, și servieta. John Robert deschise servieta și scoase din ea un plic închis, împăturit în două. — Uhuu! Uhuu! — Ești bună să-i dai asta... e încă în serviciul doamnei McCaffrey? Întrebarea îi fusese adresată lui Bill, s-ar fi zis că Rozanov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parc, ca și în grădina Belmont. Ruby nu luă în seamă apelul. — Așteaptă o clipă, domnișoară Doyle. Bill, unde îmi sunt ochelarii? — Uite-i. William Eastcote îi aduse de pe o bancă ochelarii, în tocul lor, și servieta. John Robert deschise servieta și scoase din ea un plic închis, împăturit în două. — Uhuu! Uhuu! — Ești bună să-i dai asta... e încă în serviciul doamnei McCaffrey? Întrebarea îi fusese adresată lui Bill, s-ar fi zis că Rozanov nu se aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea, fără să înțeleagă nimic. Apoi a început încet să se afunde în asfaltul trotuarului. A privit înspre blocul artistului, dar în locul lui era acum o imensă clădire de birouri, cu vârful nevăzut din cauza norilor. O mulțime de oameni cu serviete se opreau la baza ei și brusc se înălțau în zbor până dispăreau într-o volbură albă. O pisică mică și roșcată, având șapte capete înșirate de-a lungul spinării, se freca de coapsele muzei, deja afundată până la jumătate în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
acest oficiu. ― Mă numesc Gosseyn. Am o primire anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre cele trei persoane care ieșiră era Prescott. O clipă îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici? ― se interesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cap de această întâlnire întâmplătoare, dar el nu-și pierdu vremea când Patricia Hardie îi deschise ușa apartamentului său. Chiar în clipa în care ea începuse să-i șoptească ceva despre nesăbuința de a veni la palat, el scoase din servietă o coardă fină. Ea păru pur și simplu uluită când începu s-o lege. Avea ascuns un mic revolver în partea de sus a largii mâneci a kimonoului și încercă să-l apuce. Dar Gosseyn îl smulse și-l băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
După ce o cără, legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pereche mărimea mea, mă Învîrt fără scop, cu picioarele aproape Înghețate, pe aleile În marginea cărora s-au adunat frunze, salutînd ofițerii care, la fel ca mine, se fac că au treabă. Deodată, parcă sînt prea mulți. Umblă preocupați, cu servieta după ei, ca să se Închidă Într-un birou și să-și scoată din ea sticla de vinars. Unul Îmi spune să nu stau, să fac ceva cu frunzele alea din alee, ba chiar Îmi dă o greblă În acest scop
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-su a fost liberal, ’ce c-a făcut pușcărie prin cinzeci și ceva. Cine dracu’ a mai pomenit, domn’e, țăran liberal? — Ei, se poate, s-a mai pomenit..., zice profesorul și-și strînge tacticos hîrtiile și le pune În servietă. Dar, domnu’ Mărin, pot să vă Întreb ceva? De unde sînteți dumneavoastră de baștină? — Io? De ce baștină, bre, domn’e? zice mecanicul Înțepat. — De naștere, omule, de născare, de unde ești? — A-a-a! Io? De la Gostavățu, mai În jos pe Olt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu-mi dădea semne că s-ar fi omorât cine știe ce după mine, dar se arăta cuminte și supusă. Chiar Îmi plăcea, așa, de ea. Aveam grijă, când mă duceam s-o curtez, să nu miros a băutură. Tupilam, Însă, În fundul servietei, sub lucrările scrise ale elevilor, o sticlă de tescovină la care umblam numaidecât ce ieșeam din casa viitorilor socri: boala Își cerea tributul. Cum-necum, am Început pregătirile de nuntă. I-am cumpărat rochie de mireasă, am tocmit cu Tatapopii (pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că a doua zi dimineață omul Securității ieșise din birou cu ochii tulburi. Era ciufulit, Îi crescuse barba, cravata Îi atârna Într-o parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au primit nimic de la agentul răvășit. Au evaluat daunele așa cum s-au priceput, i-au construit lui Foiște și mamă-sii o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un mușuroi de paie amestecate cu balegă. „Prinde un vițel și contenționează-l!” „Să-l prind și să-l ce?” se scărpinase celălalt În chică. Veterinarul oftase, mai mult pârțâise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
condiții a operației chirurgicale principale.” Așa le explicase Directorul tăvălelile și suduielile celor doi. „Acum, tovarășul veterinar va dezinfecta locul unde va interveni.” Bețivanul uitase această etapă, dar, auzind glasul Directorului, Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș și răspândise pe capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
S-a-ntors Achim, București, 1957; Drumul trece prin pădure, pref. Cezar Drăgoi, București, 1960; Călător pe întinsul patriei, București, 1960; Balul intelectualilor, București, 1961; Itinerar neobișnuit, București, 1962; Însemnările unui învățător, București, 1963; Septembrie pe Crișuri, București, 1963; Moștenirea, București, 1964; Servieta Eleonorei, București, 1964; Salcia supărată, București, 1965; Sub cerul toamnei de atunci, București, 1965; Cuib cu viespi, București, 1966; Penumbre, București, 1969; Nu e senină dimineața, București, 1970; Cheia de fa, București, 1972. Traduceri: Fáy András, Fabule, București, 1955. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
iar se cască / Două ceruri: / Unul la dreapta, / Altul la stânga". Între bipolarități ca acestea, liberul arbitru e destinat aprioric tatonărilor. Obiectele dintr-o Viziune citadină se substituie urmuzian oamenilor: "Străzile erau înțesate de haine / Care își vedeau de treburi (...) / O servietă importantă, ministerială, / Flirta de o jumătate de ceas / Cu o poșetă de piele de șarpe, / Spunându.i direct, / Apoi de-a-ndoaselea, / Toate cuvintele referitoare la vreme". În alt text, esența realului e prilej de divagație ciudată, în modul unui Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cartea dumneavoastră de vizită? Dar persoanele care răspund la telefon? Reclamele dumneavoastră vă individualizează? Vă fac să arătați mai bine, arată că aveți mai mult succes, că sunteți mai inteligent? Recepția dumneavoastră arată mai bine decât a concurenței? Ce spune servieta despre dumneavoastră? Sunt lucrurile dumneavoastră din materiale mai bune? Pagina dumneavoastră de internet e isteață, clară și se încarcă rapid? În această lume a efectelor placebo, cum arată cel creat de dumneavoastră? Examinați tot ce poate influența percepțiile publicului cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
spune vocea interioară. O alegeți pe cea de care ați auzit și vă feriți de cea pe care nu o știți. Faceți-vă cunoscut. Alegeți un nume memorabil și afișați-l atât de proeminent - precum etichetele de la bagaje sau de la servietă -, încât oamenii să îl vadă de la trei metri. Să vă cunoască înseamnă să vă prefere. Π Faceți-vă cunoscut numele cât mai repede. Ce vă spun Fidelity și Vanguardtc " Ce vă spun Fidelity și Vanguard" În 1999, Janus, Fidelity și
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]