611 matches
-
ulterior centre de activități astrologice. O abundentă literatură propaga știința astrologică la toate nivele societății, inducându-și proprii cititori să se încreadă într-un destin determinat de stele. S-a ajuns la o interogare a stelelor, cu o teamă adesea servilă, nu doar pentru proiectele cele mai importante, ci chiar și pentru activitățile simple și banale ale vieții cotidiene. Efectuarea unei călătorii, acceptarea unei invitații în societate, a face o baie, toate acestea începeau să depindă de răspunsul unui astrolog, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cuplului Carol-Lupeasca ori cu tratamentul neortodox aplicat fruntașului național-țărănist Iuliu Maniu după ce acesta se manifestase public și vehement împotriva „Duduii”. Carol, practic, a întreprins o adevărată „curățenie” în anturajul Palatului. Treptat, vechiul personal a fost înlocuit cu oameni loiali și servili, care în scurt timp se vor constitui într-un grup privilegiat, devenind o nouă Camarilă, cu aceleași „tare” ca ale monarhului (rapacitate și aviditatea după îmbogățire și trai bun), ce a făcut vogă în perioada domniei lui Carol al II
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
-i. El nu stie linguși; Cinstit și franc, în grăi doar adevăr, Și toți îl iau de bun; de nu, e franc. Cunosc felu-ăsta de misei, care-n franchețe-au Mai multă viclenie, măi pervers scop Decît treizeci de sicofanți servili, Ce datoria-și împlinesc supuși. KENT: Șir, în credința pură,-n sincer adevăr, Cu-ngăduința-auguste-vă prezente, A cărei influență, ca-n văpăi cunună Pe al lui Phoebus cap... CORNWALL: Ce vrei să spui? KENT: Că am ieșit din graiul meu care
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
elements, with unkindness. I never gave you kingdom, called you children, You owe me no subscription. Then let fall Your horrible pleasure. Here I stand your slave, A poor, infirm, weak, and despised old man. But yet I call you servile ministers, KENT: Puține vorbe, -n fapt, mai mult că toate: Cînd vom găsi pe rege mergi pe-ăl drum Și eu pe ăsta , cine-l vede-ntîi, Să strige pe cellalt. Ies în părți diferite) SCENĂ 2 (Altă parte a pîrloagei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
voi n-acuz de răutate; Nicicînd v-am dat regat, v-am spus copii; Nu-mi datorați supunere; deci, cadă Groaznic al vost bun-plac. Iată-mă vouă sclav, Un biet, bolnav, slab și-n dispreț bătrîn. Și totuși va numesc servile slugi, That will with two pernicious daughters join Your high-engendered battles 'gainst a head Șo old and white aș this. O, ho! 'tis foul. FOOL: He that has a house to puț 's head în has a good headpiece. The
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
două decenii de la prăbușirea regimului. Numeroși sunt și scriitorii care se abjură de crezul comunist. În articolul intitulat " Infinitul tupeu al lacheilor", publicat în 1990, Vladimir Tismăneanu exclamă: "Credeam că numai în Balcani se poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare, pe atât de bine remunerată pactizare cu torționarii securității, purtătorii de cuvânt ai recent prăbușitelor regimuri comuniste să renască precum niște prunci inocenți, gata să dea lecții întregii cetăți
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
o dorință arzătoare de progres, ca pe o luptă continuă contra păcatului, ca pe o vigilență neîncetată asupra simțurilor, ca pe un efort de a trezi și întări conștiința care „procură adevărata independență și libertate interioară mai presus de teama servilă și de nădejdea mercenară”. Spiritualitatea este dragostea de bine pentru binele însuși. De aceea, prietenia are un rol decisiv în procesul desăvârșirii, pentru că în fond ea apare și se menține doar între oameni care merg pe același drum al binelui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acestea doar simple prelungiri ale unui model ilustru? La aceste întrebări fundamentale va încerca să răspundă lucrarea noastră, înclinând balanța înspre ideea stabilirii unor trăsături individuale, a notelor de originalitate care totuși scot repercusiunile fenomenului clasic din sfera unui epigonism servil, lipsit de viață proprie. După cum "perfecțiunea" clasicismului francez datorează multe literaturii antice, raportându-se, de altfel, în mod conștient și programatic la aceasta, în același sens mișcările ulterioare lui vor prelucra modelul în manieră proprie, subsumându-se unor factori sociali
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
punctul de pornire al acestuia, baza sa ideologică, preluată și prelucrată, după cum am mai afirmat, din poeticile greco-latine. Relația clasicismului francez cu Antichitatea nu este însă una lipsită de complexitate, iar o subordonare a acesteia ideii de epigonism sau reproducere servilă, ar reprezenta o simplificare neconformă cu realitățile timpului și, mai ales, cu modul în care scriitorii și teoreticienii veacului al XVII-lea au perceput-o. Astfel, pentru clasicii francezi, asumarea modelului antic este justificată prin prisma unei duble motivări, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
alte perioade. [...] Ori că urmau calea creștină, ori pe cea a clasicismului, aici și acum trebuiau să lase locul unui altundeva infinit mai demn de atenție."19 Fascinația Antichității, deși codificată estetic, nu a fost însă niciodată subsumată unei atitudini servile, după cum o demonstrează și afirmația unuia dintre scriitorii începutului de secol al XVII-lea, Théophile de Viau "trebuie să scriem cum a scris Homer, nu ce a scris el." 20 (subl. n.) sau mărturisirile lui La Fontaine în Epistola către
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
elemente esențiale: în transplantarea integrală a invenției și apoi prin prelucrarea ei prin adaptări succesive la spiritul rasei."103 În acest sens, încercările de adaptare sau chiar impunere a clasicismului în culturile europene ale veacului nu trebuie privite drept declarații servile de supunere, ci drept impulsuri necesare pentru dezvoltarea particularizată a fiecăreia dintre ele, după cum afirma într-un mod extrem de clar și de convingător Paul Hazard: "Nu există nici o țară dintre acelea pe care le-am analizat, nici una care să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
perpetuarea liniilor directoare clasice i se pare lui Voltaire un lucru firesc. Reușita deplină a secolului anterior i-a sădit încrederea nestrămutată în idealurile propuse de acesta. Totuși, fascinația pentru clasicismul secolului al XVII-lea nu a degenerat în asumare servilă a conceptelor. După cum vom vedea, Voltaire și le însușește doar pe cele care au în viziunea sa o justificare deplină, filtrându-le prin prisma rațiunii proprii, atât de prețuită în epocă. Opiniile literare ale lui Voltaire nu au fost coagulate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce ar dori se lase patriei sale un monument literar de orice însemnare." Modelele oferite sunt, desigur, din literatura antichității greco-latine căreia Odobescu îi face o extinsă apologie. Necesitatea asumării unor exemple nu este confundată, însă, de autor cu preluarea servilă a acestora, înțelegându-se perfect rolul pe care trebuie să-l joace imitația în cazul unei literaturi tinere acea imitație percepută în manieră clasică și anume de prelucrare a coordonatelor generale ale modelului în scopul atingerii perfecțiunii fără însă a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
coasta Munteniei. Dar, mai ales, ne-am putut conserva posesia asupra unui teritoriu strategic care a dictat, vreme de milenii, ritmul progresului în spațiul românesc (Gurile Dunării). În această conjunctură, și-a făcut, însă, apariția Canalul Dunăre Marea Neagră de care servila orânduire comunistă s-a folosit pentru a extermina, la ordinul Moscovei, elitele naționale autentice. Pe șantierele morții sau în lagăre și-au găsit sfârșitul mulți dintre cei mai buni fii ai neamului care au ridicat România pe culmile gloriei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-i, omul își mărturisește jurământul de credință și ascultarea. Chiar și un împărat îngenunchează pentru a fi înscăunat. În funcție de scenariu, visul îl invită pe subiect fie la mai multă umilință, fie, dimpotrivă, să fie mai puțin supus și mai puțin servil, adică să nu îngenuncheze în fața celorlalți; - coapsele au o semnificație erotică foarte puternică. Îndepărtate, exprimă plăcerea senzuală și relația consimțită. Apropiate sau tensionate, semnifică absența dorinței și violul. Interpretarea se aplică și procesului de creație, întrucât coapsele trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
imature și fragilizate. Ei reprezintă cu succes disprețul față de cei care nu sunt aidoma lor, iar tuturor ei le opun nepăsarea, neimplicarea, indiferența cea mai crasă; ei pot fi demagogi și populiști pentru că acestea sunt profitabile; ei pot fi și servili la nevoie față de mai marii zilei pentru că oricum aceștia pot fi atunci sau după aceea "coborâți" prin ridiculizare; ei sunt cei care nu critică puterea, și nici nu se revoltă precum cinicii antici, pentru abuzurile ei; ei sunt, în genere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dreptului la Cuvânt pot muri în autoritarismul lor simbolic de utilizare meșteșugită a elementului lingvistic! Ceea ce arde de un secol încoace prin gândirile contemporane! -, ceea ce se află în dispută și în lupte discursive este chiar... Cuvântul. Cuvintelor elitiste și politic servile li se vor tăia capetele pentru a-l elibera pe Regele acțiunilor, al faptelor și al schimbărilor sociale în fața imobilităților ideologico-politice și a unor senilități conservatoare. Aceste senilități nu fac decât să-și conserve potențialul de cunoaștere-putere. Intelectualii obedienți regimurilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu protejează civilii, dar ele sunt folosite ca instrumente de către regimurile politice nedemocratice. Sunt vizate libertățile de expresie și de gândire; posibilitățile de informare și de participare la actele culturale. Totodată, acest sistem politic modern se înconjoară de o intelectualitate servilă și obedientă cu funcții propagandistice în media și cu scopul unei îndoctrinări a civililor de prin școli și universități (prin lideri intelectuali, deveniți simboluri, prin reviste, edituri, simpozioane și alte activități publice). Puterea este "ceea ce în mod esențial reprimă"90
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dezacord profund cu ideea Luminilor, aceea a individului singular, aflat în activitatea sa de emancipare culturală și de gândire. Ceea ce avem în această degenerare contemporană a Liberalismului nu sunt decât indivizi (intelectuali!), o medie ca valoare a gândirii. Indivizi docili, servili și în obediența unei complicități de voință și de acțiune cu factorii politici. Acești indivizi acționează în grup, sunt destul de uniformizați mental și răspund docil la impulsurile politice, formează un spirit de gintă. Luați împreună, ei compun un sistem antiuman
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
trebuie să plătească și tichete de masă, pentru toți cei care se cazau. Nu e de acord. I se sugerează să obțină scutire de la directorul stațiunii, tovarășul Scăunaș. Acum, să-l descriu puțin pe acest "manager": era atipic. Incult și servil cu autoritățile, mai mult decît cepeleag, cu o emisie groaznică și neplăcut privitului. Vorbea cu t în loc de c sau ș. Drăcuia des și folosea perfectul simplu. Cînd vorbea, închidea ochii, să se poată concentra. Bîțîia un picior și parkinsona o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o scrisoare compromițătoare, pe care n-o mai înapoiază persoanei în cauză. Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, ascultă și execută, însoțind mișcările de ticuri verbale ("curat..."), cuvinte pronunțate incorect ("renumerație", "famelie", " momental", "bampir"). Din rațiuni pragmatice, se preface a fi docil, servil, acționând în numele comandamentului suprem: " datoria". Într-o societate în care valorile au fost răsturnate, rătăcește, dezorientat, Cetățeanul turmentat. El este onest, nu are pretenții și aspirații politice și așteaptă disciplinat să voteze; găsește o scrisoare cu care "tulbură apele", fiind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îndreptarea trăsăturilor negative : comicul de caracter, conturează personaje ridicole, provocând râsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creează tipologii de personaje cu trăsături negative: tipul încornoratului (Zaharia Trahanache) , tipul parvenitului și al demagogului (Nae Cațavencu), tipul prostului (Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și sunt actuale și astăzi. Ele se încadrează în următoarele tipologii umane: încornoratul (Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea); cocheta adulterină (Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston); politicianul demagog (Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi); cetățeanul alegător (conu Leonida, Cetățeanul turmentat); funcționarul (Rică Venturiano, Candidatul); confidentul (coana Efimița); raisonneurul (Nae Ipingescu, Brânzovenescu); funcționarul servil și lingușitor (Ghiță Pristanda) după Pompiliu Constantinescu. Comicul de nume sugerează o trăsătură dominantă, un caracter: Zaharia Trahanache amintește de zahariseală (ramolisment); trahana (cocă moale); Ștefan Tipătescu june prim, tip abil, cuceritor de inimi; Ghiță Pristanda trimite la jocul popular
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se întâlnește în O scrisoare pierdută, o adevărată comedie de moravuri, o valoroasă satiră politicosocială. Analiza personajelor este făcută cu lux de amănunte. Gherea afirmă că Cetățeanul turmentat e unicul om adevărat cinstit din toată piesa, că polițaiul Ghiță Pristanda, servil, corupt de șefii lui, instrument docil al prefectului Tipătescu, este iarăși una dintre cele mai fericite creațiuni ale lui Caragiale. Eroii comediilor caragialiene sunt oameni nou-născuți, cu individualitate și caracter propriu. Sunt atât de vii, de bine tipizați, încât par
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cel mai serios de prezentare metodică a modalităților existenței rămase necunoscute în vederea sesizării sensului lor imanent: legea. Apariția și răspîndirea științelor constituie o reacție hotărîtă, o ripostă la întunecarea dogmatică, care riscă însă să eșueze în dogma materialistă. Fizica prea servil imitată de științele despre viață nu trebuie să se ocupe decît de lumea exterioară și de mișcările materiei. Observația exterioară este metoda ei preferată. Dar, dacă fizica este așadar o știință exactă, științele vieții devin inexacte imitînd-o. Știință a mișcărilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]