614 matches
-
în imitație lua caracter de reprobare sau de distanță stilizată. Cum totul le-a fost oprit, renăscuți la viață au vrut să cucerească totul. Frenezia imitației, în acest caz, are un caracter de imperialism vital, este o dovadă a unei sete adânci de viață. Că a îmbrățișat atâtea lucruri pe care nu le-a priceput, că a înmagazinat artificial, că n-a putut asimila tot ce a voit să cuprindă - ce importanță au toate acestea? În fenomenul culturii românești, această înflăcărare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui era tristă, dar nu dureroasă. Cel puțin umerii obrazului, cam ieșiți, arătau că rotunzimea lui slăbise și făcuse loc acelei umbre dulci și interesante în mijlocul obrajilor care le șade atât de bine oamenilor tineri - umbra sentimentalității. Această umbră, semnul setei de iubire, este la amândouă sexele irezistibilă. În vreme ce damele se uitau foarte des, ca-n treacăt, dar cu multă intențiune la tânărul nostru - și nu era discrețiunea ce le oprea de a-l atrage în mijlocul lor, ci refuzul cu care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iresponsabil al păcatului. Prin adoptarea soluției ieftine a simplei acuplări sexuale, omul ratează nu doar întâlnirea cu viața transcendentală a celuilalt, ci mistifică sensul adevărat al propriului sine. Asceza - în creștinism, cel puțin - țintește realizarea comuniunii cu celălalt, adică potolirea setei primordiale de alteritate cu adevăr, în loc de minciună, și cu realitate, în loc de himere. Asceza este pătimirea lăuntrică (în ceea ce Henry numește corpul subiectiv, invizibil sau transcendental) a nașterii noastre în Dumnezeu și începutul oricărei comuniuni posibile. Această comuniune întru Viață (numele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fotonilor), însă unele cercetări recente au demonstrat că și viața noastră vegetativă depinde de soare, la fel ca în cazul plantelor. La vertebrate, de la pești până la mamifere - incluzând, desigur, și omul -, hipotalamusul, „creierul” vieții vegetative, programează componentele fiziologice ale foamei, setei, ritmului veghe/somn, sexualității etc. Dar hipotalamusul este stimulat, la rândul său, de o altă structură a creierului: epifiza; acesta este un fel de ochi fosil prevăzut cu adevărați fotoreceptori, de unde și numele său medieval de „al treilea ochi” (sau
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
100 de ani. Este o bucurie că în fiecare an la Bârlad, toamna, se sărbătorește „Zilele culturale ale Bârladului” iar pe frontispiciul unor publicații locale stă scris numele celei ce a fost, este și va fi „Academia Bârlădeană”, simbol al setei de cultură a localnicilor. Re gret însă faptul că la sfârșitul anului 2007, ediția pentru Bârlad a zia rului „Obiectiv” de la Vaslui titra că bibliotecile din Vaslui , Bârlad și Huși n-au avut în bugetul lor sumele necesare pentru împrospătarea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sigur că sub strict control al CIA), de către un sait de internet numit WikiLeaks. Aici să vezi umor nene! Telegramele acestea, arată neîndoielnic vocația infinită a acestui neam românesc, de a-și înjura și a-și da în gât cu sete semenii lor de pe meleagurile carpatine, folosind uneori cele mai suculente pasaje din folclorul românesc. Desigur, dvs. veți zice în cunoștință de cauză, că în aceste telegrame nu există nimic cu adevărat nou, adică un ceva despre care presa să nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
accentul pe lupta împotriva păcatului desfrânării. Această luptă trebuie concentrată pe ,,trupul păcatului” alcătuit din mădularele viciilor din care fac parte, în primul rând, păcatele săvârșite cu vorba, cu fapta sau cu gândul. Virtutea castității implică răbdarea foamei și a setei, veghea, munca neîntreruptă și efortul constant al citirii cărților sfinte. Avva Cheremon analizează treptele sau gradele neprihănirii sau curăției: 1) rușinea; 2) nezăbovirea minții în gânduri de poftire; 3) anihilarea oricărei dorințe la vederea vreunei femei; 4) să n-aibă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sentimentelor morale, încă din 1742, unde nu vorbește deloc despre voința de putere, ci despre alte sentimente, mult mai nobile, ce ar da imbold economiștilor, printre care, de pildă, dorința de apreciere. Există apoi o literatură enormă ce contrazice teza setei de putere, mai ales la esențialiști, fenomenologi etc. Rezultă din toate aceste cercetări că demnitatea, de pildă, sau un nume bun, bate dorința animalică de putere. Smith vorbește despre "rîvna după aprobarea și stima celor lîngă care trăim, care este
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
apariția care năzuiește să dispară o dată pentru totdeauna. Moștenire budistă a teatrului no, schema apariției ce tinde spre propria dispariție capătă aici întreaga sa valoare de simbol al dorinței de participare la viață, de acces la cunoaștere, dar și al „setei de repaos” într-o desăvârșită nemișcare. Spațiul no propune reprezentarea lumii ca stare tranzitorie, ca loc de trecere de la formele reale spre vid, spre neant. Ultima desprindere de vizibil se produce pe scenă, căci fantoma nu se arată decât pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sunt legate de sete și de foame, prezente în mod natural la oameni - și la animale -, și trebuie satisfăcute, în caz contrar existând pericolul morții. Privarea de băutură și de mâncare duce la moarte prin slăbirea trupului și dureri. Potolirea setei și a foamei restaurează armonia pierdută. La fel este și cu protecția contra frigului, cu ajutorul focului și al îmbrăcămintei, sau contra pericolelor din natură, prin amenajarea unei locuințe. Desigur, Epicur nu face precizări, dar putem extrapola în mod legitim: tot
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de la cei exteriori, aparțin în mediului fizic și social, la cei interiori, aparținând propriei personalități). Apoi, dacă în lumea animală registrul „trăirilor psihice” sub acțiunea, unei blocuri include doar câteva forme primitive și simple de emoții care se desfășoară ca sete impulsive, în cazul omului - ca urmare a realizării procesului de evaluare, de apreciere de regulă realistă a obstacolului frustrant și de anticipare a pericolului amenințării - frustrația este trăită în special ca o stare internă de „conștiintă” deosebit de complexă, exprimată printr-
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
teoria lui Spengler (apud Blaga, 1936/1985, p. 192), spațiul este un factor sufletesc creator, configurează structura orizontului spațial al inconștientului: sentimentul spațiului determină trăsătura fundamentală a fiecărei culturi. Astfel, Cultura faustiană a Apusului, o cultură a zbuciumului sufletesc, a setei de expansiune, a perspectivelor, implică sentimentul simbolizat prin spațiul infinit tridimensional. Cultura greacă antică, apolinică, măsurată, luminoasă, implică spațiul limitat, rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat. Cultura arabă, magică, de-un apăsător fatalism, [...] ar avea ca substrat sentimentul spațiului-boltă. Vechea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
indică iminența unei lupte interioare sau reale și retragerea din agitația lumii exterioare pentru a-și reface forțele și pentru a trage concluziile cu privire la obiective și strategia ce trebuie urmată. Imaginea unei oaze este pozitivă, deoarece înseamnă sfârșitul preumblării, al setei (și deci al dorinței nesatisfăcute) și al rătăcirii. Dar oaza poate fi uneori doar un miraj și îl pune în gardă pe cel ce visează cu privire la iluziile pe care și le face. Crede că a ajuns deja unde și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
confluență, în funcție de scenariul oniric, este expresia uniunii sexuale sau spirituale. În orice caz, confluența exprimă o mișcare expansivă, dezvoltarea materială, afectivă ori intelectuală, asocierea forțelor. Fântână Dacă nu e secată, fântâna este un semn fericit în vis. Este simbolul potolirii setei și deci al dorinței, al regenerării, al reîntineririi (fântâna tinereții veșnice). Ea aduce subiectului sau vieții acestuia o nouă prospețime. Visul poate indica și faptul că subiectul se pregătește să facă un lucru pe care până atunci se angajase să
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
și la frig, tuse cu expectorații clare și fluide Scurgere nazală, fluidă Strănuturi Ușoară durere în gât Dureri de cap, febră ușoară Limbă palidă Atac de vânt rece (corespunde gripei sau bronșitei) Vânt-cald: teamă de vânt și de căldură, curbături, sete, tuse mai seacă sau tuse cu expectorații galbene, groase, nas înfundat, durere intensă în gât. Febră mai puternică Limbă roșie Atac de vânt-cald, de origine climatică sau nu (corespunde anginei) Gleră stagnantă în plămâni Simptome generale Examenul limbii Cauze Oboseală
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
de rece Limbă palidă Atac extern de răceală în abdomen sau în partea de jos a abdomenului Exces de crudități sau de alimente reci sau congelate pe timp de iarnă Vezica Căldură/Umiditate în vezică Simptome generale Examenul limbii Cauze Sete, micțiuni dureroase, nevoie repetată de a micționa, urină anormal de tulbure, urină cu sânge, calculi, inflamații urinare Limbă cu depuneri gălbui la rădăcină Vid de Yang al splinei Vid de Yin al rinichilor Vid de energie al plămânilor Stagnarea energiei
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
lentă Somnolență post - prandială Vid de energie a splinei Căldură a stomacului Vid de Yin a stomacului sau foc al stomacului Vid de Yang al stomacului Vid de energie a splinei Sete Răspunsuri la întrebări Interpretări Sete în general Absența setei Sete cu dorință reală de a bea Sete cu dorință scăzută de a bea sau fără dorință de a bea Poftă marcată pentru băuturi calde Poftă marcată pentru băuturi reci Sindrom de căldură Sindrom de rece a stomacului Căldură-plenitudine Căldură-umezeală
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
meditație asupra suferinței. Reumatismul, furnicăturile permanente în nervul sciatic iar acum în toți nervii, durerile de la schimbarea vremii, nopțile pe care le petrec încovrigat în pat ca un șarpe lovit de nu știu ce blestem Ă uneori mă satur de toate, în ciuda setei mele, a setei mele de nestins” (II, 126). În alt loc, în miezul unei nopți de vară: „Nu pot să dorm. Nervii încordați îmi provoacă dureri. Aceleași furnicături mereu. Să-nnebunești, nu alta. Boala veghează zi și noapte. Totul doarme
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Reumatismul, furnicăturile permanente în nervul sciatic iar acum în toți nervii, durerile de la schimbarea vremii, nopțile pe care le petrec încovrigat în pat ca un șarpe lovit de nu știu ce blestem Ă uneori mă satur de toate, în ciuda setei mele, a setei mele de nestins” (II, 126). În alt loc, în miezul unei nopți de vară: „Nu pot să dorm. Nervii încordați îmi provoacă dureri. Aceleași furnicături mereu. Să-nnebunești, nu alta. Boala veghează zi și noapte. Totul doarme, totul se odihnește
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
deci cu lumea și cu el însuși: Poetul devine un operator al limbajului, dar și creator al lui"1 Ion Pop spunea, în studiul său "Poezia unei generații", că Ioan Alexandru ar propune fapta împotriva cuvântului ca o expresie a setei de real, cităm: "Eu fac ceva ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui, care poate fi uneori o trădare a faptelor 2, idee ce i s-ar potrivi și lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
descrie o lume complexă de fenomene în care mijloacele rațiunii nu-l mai satisfac. Poetul pendulează între pământ și cer, sfâșiat și chinuit de întrebări, între cunoașterea lumii reale și setea de absolut. Am putea grupa elegiile în elegii ale setei de real și ale setei de absolut, precum și elegii ale contemplației, ale dilemei. În "Elegia a șaptea", autorul își declară opțiunea pentru real, încearcă fuziunea cu realul și, pentru a descoperi esența acestuia, își multiplică organele receptoare: Întind o mână
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fenomene în care mijloacele rațiunii nu-l mai satisfac. Poetul pendulează între pământ și cer, sfâșiat și chinuit de întrebări, între cunoașterea lumii reale și setea de absolut. Am putea grupa elegiile în elegii ale setei de real și ale setei de absolut, precum și elegii ale contemplației, ale dilemei. În "Elegia a șaptea", autorul își declară opțiunea pentru real, încearcă fuziunea cu realul și, pentru a descoperi esența acestuia, își multiplică organele receptoare: Întind o mână, care-n loc de degete
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înșine și ne azvârlim în altceva". Elegiile îl situează undeva între Dumnezeu și oameni poetul având, ca și Arghezi, conștiința harului: "și coasta cea care mă ține/ îndepărtat prin limita trupească,/ de trupurile celelalte și divine./ Sunt bolnav...". În elegiile setei de absolut își reprezintă divinul sub forme geometrice, cum ar fi sfera sau punctul: "; de aceea nu are chip/ și nici formă. Ar semăna întrucâtva/ cu sfera,/ care are cel mai mult trup". Demiurgul este în afara spațiului și a timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de cuprindere spirituală și intelectuală renascentistă, ci și pentru o trăire existențială teribilă, printr-o prelungire a organelor de relație, ele devenind independente de restul trupului, care le încorsetează capacitatea de a lua în stăpânire realul. Totul însă se subordonează setei de a atinge absolutul. "Marele gând", "Duhovnicul", sau "Pescarul" reprezintă aceste limite spre care tinde omul de la naștere și până la moarte, motive care apar obsesiv, așa cum vom vedea de-a lungul operei. Trăirea teribilă a existenței și latura ei biografică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
duce la locul unde e ursat*. Omul, după ce moare, îngerul îi poartă sufletul prin toate locurile pe unde a umblat cu trupul; după aceea, se întoarce acasă și se pune pe streșină, unde șade trei zile; în timpul acesta, venindu-i sete, zice îngerului: „Vai, îngere, mult îmi este sete.“ îngerul îi răspunde: „Du-te în casă și bea apă.“ Sufletul se duce, dar îndată iese afară și spune îngerului: „N-am băut, că ci mi s-a făcut mare scîrbă văzînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]