3,720 matches
-
pasul în categoria persoanelor cu însușiri și cu handicapuri. Dacă așa arată noua lume a copilăriei, spune Garner, singura soluție e refugiul printre amintirile de pe vremea când balaurul era balaur, sirena era sirenă, iar tigrul făcea ceea ce știe mai bine: sfâșie. James Finn Garner: Povești corecte politic de adormit copiii. Editura Humanitas, București, 2005. Preț: 16,00 lei. Prudența inițiaților Autorul este vicepreședinte al Centrului Mediteranean pentru Literatură. Cartea pornește pe urmele lucrării lui Brown. Care este geneza Stăreției Sionului? Cine
Agenda2005-52-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284553_a_285882]
-
creștinismului. Astăzi, aceasta este o importantă regiune administrativă a Turciei, în Anatolia Centrală. Regiunea nu este mai puțin atractivă decât arealul de la Goreme, întrucât peste tot există aceeași fascinație a peisajului vulcanic, cu vârfuri de hornuri și conuri, cu relieful sfâșiat de eroziuni, tăiat de canioane, cu roci găurite de deschiderile spre locuințele și bisericile rupestre, spre orașele subterane. În grotele de la Cappadocia și-au făcut adăpost primii refugiați creștini, în urmă cu două mii de ani, aceștia fugind din sud pentru
Agenda2006-06-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284735_a_286064]
-
Inițialului soare dionisiac i se substituie acum "un soare de spaime", interior, un peisaj crepuscular (amintind, oarecum, de alegorismul lui V. Voiculescu) e văzut apocaliptic (soarele e un "taur de foc" lăsând dare de sânge pe cer, "Trâmbiți de-Apoi sfâșie norii/ suliți de-arhangheli/ Noi - în tăcere/ pe scuturi de gand purtând fiecare/ un rănit sângerând", păsări de oțel cu țipete crude și gheare mortale străbat cerul care "ca un pântec monstruos s-a lăsat asupra lumii", "va veni iar
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
Republică - într-o gară în care soldații și impiegații nu știau dacă să mai dea onorul, și unde o bătrânică în doliu, venită de departe să-l mai vadă o ultimă oară pe împăratul „ei”, plângea lângă trenul cu perne sfâșiate de junghere. De pe terasa conacului vechi pe care și-l cumpărase în Salzburg, Zweig putea zări Berchtesgaden. Putea să vadă „războiul berii în timpul celor două inflații” - bavarezii veniți să se îmbete la Salzburg și apoi, invers, austriecii chefuind în Bavaria
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
stofa sfâșiată. - Ei, acum să te văd cum mă mai duci la Sibiu, Székely Balázs! - Da’ cine-a pomenit de Sibiu?, se căznește cadristul să se ridice de la pământ. Își aprinde încă o țigară, la flacăra chibritului îi vedeți pantalonul sfâșiat de la genunchi în jos, e palid de moarte. Cu un șut bine țintit îl îndepărtează pe O.R.L., care continuă să mârâie. - Care ești aici?, se aude un țipăt și în clipa următoare, împiedicându-se de Dani cel întins pe
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Traian Băsescu era demis", a explicat CTP. În schimb, publicistul susține că situația politică din România nu se află într-un echilibru stabil, ceea ce ar plasa românii într-o ipostază asemănătoare cu aceea a unui condamnat ce așteaptă să fie sfâșiat. "Este un echilibru al răului și nu un echilibru pozitiv, stabil. E un echilibru metastabil, pe muchie de cuțit, a două forțe, a două tensiuni murdare. Acest gen de echilbru poate să rupă românul în două". Potrivit celor declarate de către
CTP: Ne aflăm într-o democrație eratică, românii fiind nevoiți să aleagă între doi mincinoși () [Corola-journal/Journalistic/42770_a_44095]
-
ci și o autoare capabilă să-și proiecteze, discret, narațiunile pe un fundal social-politic (ba chiar geopolitico- religios) neliniștitor și complex: o Românie a orfanilor, migranților și neintegraților, care nu-și pot găsi în spitale vindecarea și în mănăstiri refugiul, sfîșiată între deruta pierderii reperelor și nevrozele globalizării. Departe de a fi un monstru, cum l-a înfățișat presa, părintele Corogeranu apare ca un călugăr interiorizat și disciplinat, care, sub influența lecturilor din diverși teologi locali, se simte chemat să lupte
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
în paturi străine. Era o adevărată expertă în a-și da seama imediat ce fel de oameni sunt cei care locuiesc în acestea, așa încât, acum, orice temere îi dispăru ca prin farmec. Încercă să se ridice, dar o durere ascuțită îi sfâșie brațul drept. Într-o fracțiune de secundă, își aduse aminte de ultimele momente înainte de a-și pierde cunoștința. Tocmai ieșise dintr-un bar, cu doi tineri, tot studenți, când auzise primele împușcături. Poate din curiozitate sau sub efectul băuturilor consumate
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
lui. Loredana Loghin Alpha Male Iubita mea are doi câini foarte faini. Husky-ul și-a înfipt colții în brațul meu drept, dar am reușit să mi-l retrag la timp. Se mulțumește doar cu geaca de piele pe care o sfâșie numai ca să-mi facă în ciudă. Ciobănescul-german se amuză de amatorismul lui și pregătește un atac fulger. Un fir cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator, altfel mă găsea sfâșiat de fiare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care o sfâșie numai ca să-mi facă în ciudă. Ciobănescul-german se amuză de amatorismul lui și pregătește un atac fulger. Un fir cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator, altfel mă găsea sfâșiat de fiare. Nici după ce intru în casă nu contenesc să mă prigonească ca pe un musafir nepoftit. Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor de mâțe supradimensionate. Eu îi respect pentru că își iubesc teri bil de mult stăpâna. Sau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
crezut c-aici umblă câini cu colaci în coadă, că matale știi cât de mult îmi plăceau mie avioanele, de-am ajuns să-mi mușc pumnii că nu v-am ascultat. Zi și noapte parcă-l auzea, parcă-i șoptea, sfâșiindu-i sufletul mă gândesc numai la asta și la Astrid, și mi-i dor de mata, ce bună erai și cum te-ai chinuit să ne crești pe noi, și cu ce te-ai ales? Aici ne-a dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu i-ar păsa, ar câștiga, dar nu mai putea. Nu mă întrebi nimic? o provocă viclean, cu o furie indignată, privind-o cu ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce să te-ntreb? dădu din umeri, clipind mirată,bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei, cutremurându-se din toată încheietura oaselor de silă și remușcare, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
altor patru Seco, cu guler lat de-o palmă, căptușită cu blăniță de ied; își potrivi cochet, puțin lăsată pe-o sprânceană, căciula cu urechi și cozoroc de șapcă, croite din spinarea negrie a lupului bătrân și bolnav, hărtănit și sfâșiat în luptă dreaptă de Tudora, în ajunul Crăciunului din anul când Miluță venise s-o vadă.. Miluță, cumnatu-său, tocmai isprăvise școala și fusese proaspăt numit șef de gară la vreo patruzeci de kilometri în apropiere. Irina își făcea serviciul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fac copiii mei? Au și ei problemele lor, am vorbit la telefon, acum două luni.” „Ai observat? X n-a mai scos o carte bună... de multă vreme. A ajuns un ilustru necunoscut!” Narațiunea are două acte, primul cu epicul sfâșiat în/prin scrisori, al doilea prin „scene” semi-independente. Primul act conține o formidabilă pendulare, între persoane și personaje, narațiunea fiind când homodiegetică (la persoana I - Maria), când epistolară (postmodernă - la persoana a II-a - Mihu), când heterodiegetică (la persoana a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
adoarmă. Nu vrea să piardă, nu vrea, nu... L-a pierdut! Dar sub brad, stau două cutii mari, învelite în hârtie roșie. Pe una dintre ele scrie, cu litere de șchioapă: Mia. Se repede, dă hârtia la o parte, aproape sfâșiind-o. Da! uite o privește, albastru, minunata păpușă cu bucle blonde, cu rochiță de voal. În plus, două cărți de povești frumos ilustrate, o minge, o cutie de bomboane și o ...gutuie. Mare, perfect galbenă, ca soarele în miez de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
apoi moare. Nu pot fi doamna munților din poveste, nici stavilă privirilor în cohorte de brazi, nici oseminte nu pot să adun, să descifrez dorul Herei de a se îmbăia în izvorul Kanathos; fecioară liberă, în fiecare an. Zeus îi sfâșia bucuria, chinuri de pământ îi tăiau aripile năluce, prin apele de argilă, nu mai trăia decât durere și milă. Dorul de a fi fecioară mereu este mai puternic decât nemurirea unui zeu! E o revenire la starea dintâi idealul tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
câmpul observației la planurile unde existența gravitează exclusiv în jurul gineceului.” ¹ `Literatura scriitoarei aduce o notă de francă senzualitate, de exaltare păgână cu aspecte de narcisism. Când nu se exaltă pe sine, ea se apleacă asupra misterului feminin pentru a-l sfâșia. Analitică, sub raportul cercetării tulburărilor psihologice și fiziologice ale amorului, opera ei este pur lirică deîndată ce se apropie de forța misterioasă din care pornește. Privit ca o fatalitate, amorul scapă oricărei calificații morale ; o astfel de concepție nu poate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
moare a doua oară și pentru totdeauna. Acest lucru deoarece Euridice era muzică pură, cântul cel mai sublim al zeului. Iar muzica este incapabilă. O dezmărginire eterică. După pierderea Euridicei, Orfeu disprețuind carnalul, menadele, preotesele tracice ale cultului orgiastic, îl sfâșie și îi azvârle capul în râul Hebros, de unde trece în marea Egee. Capul zeului continuă să cânte (pentru că muzica este faptă a minții, și este eternă), ajunge în insula Lesbos. Aceasta devine leagănul poeziei lirice, atingând apogeul cu celebra poetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
logică internă către inițierea într-un mister, cel al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare ! Frumos și trist e cerul, altar fără hotare, Iar soarele-n apune se-neacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Hegel, cu faptul pur de a exista purtat la plenitudinea sa extatică, absolutizarea identificării eu-existență. Grecii recitau cuvintele însoțite de cânt. Dacă nu ar emana melodicitate, poemul ar fi perforat de cuvinte. Și, prin aceasta, și sufletul nostru ar fi sfâșiat de cuvinte. Melosul contribuie decisiv la a crea un continuum, o integralitate capabilă să fie receptată nemijlocit de intuiția noastră poetică. "Un factor armonizator indispensabil al poemului este euritmia complexul sistemelor de ritmicitate. Ritmul este cel care, ordonând haosul, captează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a chemat-o la el pe numele ei cel nou - Omalissan. În partea cealaltă a încăperii înalte, de piatră, Tariq o târa de plete pe cea mai frumoasă dintre cele cinci soții de seniori ascunse în fortăreața de la Úbeda, îi sfâșia hainele negre, îi înăbușea țipetele cu fâșii de postav transformate-n căluș. După o noapte plină de hohote în iatacul lui improvizat, avea să-i taie gâtul, plictisit de atâta plâns. Dreaptă, fără un cuvânt, Omalissan a înțeles să-și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Spaimă. Speranța că, după atâta durere, ATÂT de multă durere, sufletul ei va fi mântuit. Va urca la ceruri eliberat de nestemata păcătoasă care nu-i mai sclipește pe deget, pentru că s-a înfipt deja de mult în carnea obrazului, sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția găurii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a ucis fiul, care am sărutat mâna aceea, care l-am blestemat, care l-am iubit, care l-am urât ca nimeni altul, care i l-am împroșcat cu venin lui Al-Walid, care mă rog zi și noapte să pier sfâșiat de ciumă, de fiare, de oamenii lui, de oamenii mei, ce-mi mai pasă... Eu mi-am purtat războinicii până la porțile Cetății Parfumurilor, pentru gloria lui Allah și a lui Al Walid Abdalmelek, după mine au botezat muntele Jabal Tariq
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]