728 matches
-
La românii lăudați”) este proiectată imaginea unui trai sănătos, vergilian, a cărui robustețe se răsfrânge deopotrivă în viața echilibrată a trupului și în dialogul, fără neliniști, al spiritului cu tainele universului. Atmosfera de împăcare este tulburată de „copilașul” cu aripi sfâșiate, în al cărui farmec viclean se întrezăresc parcă semnele eminescianului paj Cupidon. Jeluirea lui Amor învins nu este decât o laudă hiperbolică adusă puterii dragostei, care îi surprinde și dezarmează până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
fost opusă, mai întâi cu timiditate, apoi cu înverșunare, credinței. Inchiziția a intrat în acțiune căutând vinovații în locurile cele mai propice apariției ereziilor: școlile și universitățile - structurate în trivium și quadrivium, reînviau vechea enkyklios paideia, deși într-o formă sfâșiată, acordând prioritate fie triviumului „umanist”, fie quadriviumului „realist”. Aceste metamorfoze paideutice și culturale nu se desfășurau solitar; dimpotrivă, au fost însoțite de frământări politice și religioase care, în secolele XVI-XVII, au atins paroxismul. După dezastrul cruciadelor creștine, acestea s-au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
depresie, în public sau în mediu restrâns. Dar sunt agresați, în anumite situații, și membri ai autorităților de supraveghere: este cazul unui milițian de la o secție de votare care a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, uniforma fiindu-i sfâșiată de mulțime (Oprea și Olaru, 2002, p. 20). și în acest caz, distrugerea uniformei era tot o formă de ucidere în efigie a instituției de care aparținea respectivul milițian. Prevăzând o ripostă din partea forțelor de ordine care, de la un punct
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
experiența unui spirit liber („sunt un băiat furtunos”), neînțeles. Etichetată ca „poezie biografică”, antologia permite depistarea principalelor trepte lirice. Prima etapă este cea a spiritului insurgent, vocația contestației constituindu-se în element definitoriu: „Nu ne vom înghiți niciodată/ sub epiderma sfâșiată a zilei/ ascunși în avanposturi înșelătoare” (Veto!). Urmează, firesc, conturarea propriilor motive poetice, cu invocarea orgolioasă a modelelor: „Am văzut îngerii -/ copiii teribili ai epocii noastre/ reali ca o desprindere sau un efect al tristeții/ pe trotuare/ sfidând rețetele” (García
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
Desperarea” de a fi, „gândirea spăimântată” de pierderea virtuților străbune (Dor și jale, În memoria celor morți pentru patrie și libertate), prinse în faldul romantic al fatalității și damnării („Să fii om, să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată / Și să nu poți nici să speri, nici să plângi, nici să vorbești”), se alătură sentimentalismului duios, lamartinian, din versurile de dragoste, dar dau curs și indignării stârnite de ipocrizia și parvenitismul vremii. Abstracția și convenționalul minează o astfel de
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
vorbește, pe urmele lui Mihail Bahtin, despre polifonia romanului dostoievskian, prilej al unui excurs dens dedicat naratologiei. Un capitol identifică arhetipuri ale „psihologiei blestemate”, urmărită în sincronie: dedublarea (sensul metafizic al sciziunii sufletului uman) și corelarea asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul și în Frații Karamazov, cu analize ale aspectelor fiziopatologice, psihice și spirituale). O analiză amplă este dedicată motivelor bipolare: universul obiectual, spațiul și timpul, natura și nemărginirile cosmice, ambianța protectoare/ amenințătoare a locurilor
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
probleme legate de existența cosmică, istorică și umană, de transcendent), valorile etice ale credinței, considerate de romancier nu teologal, ci filosofic (normele morale - conștiința, fericirea, binele), valorile gnoseologice, care pun problema răului instaurat în gândirea reflexivă ca rezultat al „conștiinței sfâșiate” (cunoaștere rațională și intuitivă), în sfârșit, valorile estetice ale paradigmei dostoievskiene, întemeiată pe echivalența frumos-Hristos- ideal (specificul artei ca fenomen al conștiinței). Două subcapitole ale cărții analizează cursul lui Nichifor Crainic despre spiritualitatea dostoievskiană și contribuția lui Valeriu Cristea la
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
-ne considerațiile pe străzile neasfaltate ale unei șovăieli ancestrale. Ce ar fi (fost) de făcut? Fără îndoială, Biserica nu se întărește pe sine atunci când alcătuiește un nou index prohibitorum și nici când distribuie medieval anateme către autorii înfășurați în mantaua sfâșiată a modernității. Asceza trezviei nu se confundă cu trufia sentințelor inchizitoriale, fără drept de apel sau cale de întoarcere. În creștinism, judecata publică și privată nu se susțin decât atunci când sunt articulate de o sensibilitate liturgică față de soarta aproapelui. Etica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nou pe lîngă ele, fulgerător. în clipa aceea, se-auzi un strigăt năpraznic: legat fedeleș pe spinarea balenei, înfășurat în saulele încolăcite, în care aceasta se încurcase și mai tare în cursul nopții trecute, putea fi văzut trupul pe jumătate sfîșiat al lui Fedallah; veșmîntul lui negru era în zdrențe, iar ochii lui scoși din găvane se uitau țintă la Ahab. Acesta scăpă din mînă harponul. Ă M-ai tras pe sfoară! M-ai tras pe sfoară! bîigui el, oftînd adînc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi tras afară din groapă. Dar cu ea... Mormăind înjurături pe care nici măcar nu le auzea, Nikolai scobi pământul din partea de sus a trupului. Degetele lui atingeau niște fâșii din lână aspră și pielea goală care se ivea în locurile sfâșiate. Mai la fund, pământul era călduț, încălzit de viața care se răspândea mai înainte de a se stinge. Femeia nu spunea nimic, ochii ei pe jumătate închiși păreau că nu-l văd pe bărbatul care o dezgropa. Nikolai, culcat în fața ei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
afla o statuie de bronz ciuruită de gloanțe. Ascunzătoarea neamțului era alături, mai jos. Era întins pe pardoseală, mort, cu chipul întors spre ei. Mâna stângă, plină de sânge, era legată de mânerul mitralierei cu o sârmă, care înlocuia ligamentele sfâșiate și permitea tirul. Înnegrit de funinginea incendiilor și de praf, chipul lui semăna mult cu metalul statuii. Trăsăturile lui nu exprimau nimic. Salvele astea de împușcături avuseseră loc în timp ce în jurul Reichstagului se sărbătorea victoria. Ajunseră prea târziu, iar Pavel nici
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din 30 august 1940), volumul Cetini mohorâte îl situează pe B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să treacă Feleacu...”, de o „jale mare, fără leac,/ de când e hatul la Feleac”, de
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
și și-a Împletit degetele. S-a aplecat În față și mi-a vorbit domol. ― Vreau să te asigur că toate astea rămân Între noi, Callie. Nu o să le spun părinților tăi nimic din ce-mi spui tu aici. Eram sfâșiată. Luce, În scaunul lui de piele, cu părul lung și cu botinele până la gleznă, era genul de adult căruia i s-ar fi destăinuit un copil. Era de aceeași vârstă cu tatăl meu, dar parcă ținea de generația tânără. Ardeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vin și eu! În ușă dau amândoi nas în nas cu Ganymedes. Gladiatorul e alb la față. Se clatină. Pusio îl prinde de piept să nu se prăvale. Veteranul horcăie greoi: — Abia... a... am... scăpat... Rufus observă că are cămașa sfâșiată și pătată de sânge în mai multe locuri. Îl zgâlțâie totuși fără prea multe menajamente: — Ce s-a-ntâmplat? — Fugiți! mai apucă să spună rănitul. Se scurge moale din brațele germanului și se prăbușește la pământ. Cei doi se apleacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trecuse, orizontul își schimba ca prin miracol culoarea din auriu în trandafiriu. Pe măsură ce văzduhul se colora, se lumina și oceanul. Nu se mai auzea nimic altceva în afară de sunetul valurilor ce se loveau de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea încă învolburată. Pe vas nu se vedea nici țipenie, iar clopotul era și el mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se părea că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi care în cele din urmă se treziseră la ordinele marinarilor spanioli, reparau parâmele rupte și înlocuiau pânzele sfâșiate. Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind din când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
căiesc din adâncul sufletului că Te-am nesocotit pe Tine, Carele ești toată dragostea mea și-Ți promit că...“ se simți peste poate de slăbit, se-ntinse cu fața-n jos și totul se termină foarte repede. O arteră femorală sfâșiată se scurge mult mai repede decât s-ar crede. În timp ce doctorul de la spital urca scările, Însoțit de un polițist care-l ținea de braț pe Enrique, cele două surori ale lui Paco erau Încă la cinematograful de pe Gran Via, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bărbatul În picioare din barcă. Călătorii noștri Își ridicară capetele și scoaseră strigăte de Încântare când văzură că era vorba de unul dintre celebrii pescari Intha de pe lacul Inle. Scotociră după aparate și se auziră sunetele specifice ca de material sfâșiat când le scoaseră din husele Închise cu arici. Privind prin obiectiv, murmurau extaziați. Walter continuă: — Vedeți cum stă Într-un picior În timp ce cu celălalt ține vâsla? Acest lucru Îi permite să Înainteze și să-și folosească mâinile ca să pescuiască În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care se aflau acolo, oameni de război. 4. A doua zi, după omorîrea lui Ghedalia, pe cînd nimeni nu știa nimic, 5. au venit din Sihem, din Silo și din Samaria, optzeci de oameni, cu barba rasă și cu haine sfîșiate, care își făcuseră tăieturi în piele; aveau și daruri de mîncare și tămîie, ca să aducă la Casa Domnului. 6. Ismael, fiul lui Netania, le-a ieșit înainte din Mițpa, și mergea plîngînd. Cînd i-a întîlnit, le-a zis: "Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
a mîncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol, m-a înghițit, ca un balaur, și-a umplut pîntecele cu ce aveam mai scump, și m-a izgonit. 35. Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfîșiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. "Sîngele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!" zice Ierusalimul. 36. De aceea, așa vorbește Domnul: "Iată, îți voi apăra pricina, și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, și-i voi usca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și nu i-au răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: "Să nu-i răspundeți!" 22. Și Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Șebna, logofătul, și Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit astfel la Ezechia, cu hainele sfîșiate, și i-au spus cuvintele lui Rabșache. $37 1. Cînd a auzit împăratul Ezechia cuvintele acestea, și-a sfîșiat hainele, s-a acoperit cu un sac, și s-a dus în Casa Domnului. 2. A trimis pe Eliachim, căpetenia casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mâini și de degete ca să mănânce, ci apucă hrana cu dinții, cum se crede că fac sufletele morților. În sfârșit, chinurile pe care le suferă urmăresc să arate, printre altele, că neofitul supus torturii și mutilării trebuie să fie chinuit, sfâșiat, fiert ori fript de către demonii-dascăli ai inițierii, adică Strămoșii mitici. Suferințele fizice corespund stării celui care este "mîncat" de demonul-fiară, sfârtecat de colții monstrului inițiatic, mistuit în pântecele acestuia. Mutilările (scosul dinților, tăierea degetelor) cuprind și ele un simbolism al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu s-au șters cu totul, tot așa cum, după prima "cădere", deși orbit spiritual, strămoșul lui, omul primordial, Adam, mai păstrase destulă înțelepciune ca să poată regăsi urmele lui Dumnezeu în Lume. După prima "cădere", religiozitatea se prăbușise la nivelul conștiinței sfâșiate; după cea de-a doua, s-a prăbușit și mai jos, în străfundurile inconștientului, și a fost "uitată". Aici se opresc considerațiile istoricului religiilor; de aici începe misiunea filozofului, a psihologului și chiar a teologului. Elemente bibliografice Introducere CAILLOIS, R.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care ar fi stat orice războinic cu experiență: aplecată în față, întindea ambele brațe către adversar, ținându-le, însă, puțin îndoite; se legăna ușor pe picioarele bine înfipte în iarbă și desfăcute pe cât îi dădea voie rochia elegantă, dar toată sfâșiată. Urmărea fiecare mișcare a burgundului și schimba mereu poziția pumnalului. Ochiul avid al lui Balamber observă într-o clipă colierul de aur, de care atârna o cruce bătută cu rubine și care se legăna peste marginea veșmântului, pe pielea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
De fapt, are un accent ciudat. Ținând de mâner un pumnal lung, adăugă: — Avea asta într-o cizmă. Sebastianus cântări arma în mână, apoi îl măsură pe bărbat cu o privire rapidă, luând seama la barba sa neîngrijită, la hainele sfâșiate și pline de noroi, la privirea temătoare, lăsată în jos. — N-ați mai găsit și pe altul? întrebă. Căpetenia turma-ei scutură din cap. Nu, Prefectule. Wolfhram, constatând că micul cortegiu întârzia să se urnească, ieșise din poartă și ajunsese lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]