864 matches
-
le trezea sentimente contrarii - dispreț pentru slăbiciunea la care domnii erau condamnați, dar și invidie pentru felul optim cum se poziționau de obicei în raport cu situația, ce evolua cel mai ades în favoarea lor. Numai o indiferență bântuită de zvârcoliri palia anemic sfâșierea dintre cele două trăiri. Oricâtă solicitudine ar fi arătat aducătorii săi, ajutorul comunitar rămânea indelebil marcat de greu suportabila invulnerabilitate a originii sale; într-un fel, domnii cei fercheși erau prea gata de extins apelativul instituit de ei pentru ei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
damă de moravuri cam ușoare, interioritatea asta de cort...! Se folosea de fustele-i, ce țipau pe ea, pentru a ațâța privirea rămasă dincolo, strigându-și prin ele posesiunea a ceva ascuns, prețios, și incitând la deposedarea de secret prin sfâșierea lor. Cu ajutorul lor, crea în câmpul vizual asimetria întemeietoare de dorință între dincoace și dincolo, fără însă a o putea și stăpâni pe măsură. Cum să iei în serios cortul atâta vreme cât schimburi clandestine de tot felul au loc incontrolabil prin
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bun conducător de seisme, cu care împietrirea își ocupă, în bună parte, eternitatea-i hărăzită. În asemenea condiții metafizice vitrege, dragostea de gust hollywoodian era o slăbiciune prea exorbitantă pentru nomazi. Dincolo de un anume punct, durerea capabilă să opună rezistență sfâșierii se schimba imperceptibil în indiferență. În locul ei se instala resemnarea cu pierderea, cedarea fără nostalgie - suprema adaptare la agonie. Nomazii stânjeneau comunitățile prin care poposeau în primul rînd prin felul neliniștitor cum reușeau să suporte un putativ insuportabil. Da, putem
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lezării ramurilor nervului frenic și arteriale din hemidiafragm), se realizează cu hemoragie minimă și are risc scăzut de lezare a organelor abdominale [35, 70, 76]. Graham și colaboratorii [24] au montat plăcuțe de teflon la capetele suturilor pentru a preveni sfâșierea diafragmului. Frenoplicatura simplă a fost imaginată în 1916 de către Woods și practicată de Duval (1922), Lerche (1922) și Morrison (1923). Constă în crearea unui pliu mare transversal, sutura lui la bază și apoi rabatarea lui posterioară cu aplicarea lui peste
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92115_a_92610]
-
subțire și foarte mobilă, care ajută la „lipăirea” lichidelor, a mâncărurilor moi și la transpirație. Alimentele nu pot fi mestecate În gură ca la rumegătoare și, de asemenea, mandibula nu se poate mișca decât vertical, servind doar la prehensiune și sfâșierea vânatului, care este de Îndată Înghițit și procesat sub acțiunea fermenților specifici din stomac, Întrucât saliva din gură nu conține asemenea fermenți pentru digerarea hranei. Așa se explică de ce câinele nu mestecă alimentele În gură, ci imediat după prehensiunea cărnii
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
trăiesc pe suprafața corpului sau În interiorul lui. Bolile externe. În această grupă sunt cuprinse: rănirile, fracturile și luxațiile, tendinitele, arsurile, eczemele, mușcăturile etc. Rănirile pot fi cauzate prin lovire cu un corp dur, bont sau ascuțit, prin Înțepare, zgâriere, cădere, sfâșiere, mușcături etc. Ele pot fi răni adânci (profunde) sau de suprafață (superficiale). Rănile superficiale nu interesează vasele principale de sânge, cum sunt venele și arterele, din care cauză scurgerile de sânge sunt mici, spre deosebire de rănirile profunde care, În general, sunt
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
ceas cu aceste întunecări ale omului. Brusc, survine un cataclism premergător apariției apoaliptice Divine și judecății finale impuse de autoritatea absolută a acesteia. Lumea din care fac parte se fragmentează precum o statuie izbită violent de suprafețele unui material dur. Sfâșierea fulgeră totalitatea mundană care se despică în nesfârșite segmente dezordonate precum o pânză supusă exercitării unor forțe de întindere nestăvilite. De-compoziția ce survine aici anulează reperele și statutele curente ale vieții mele cotidiene. Axiomatica ce părea inviolabilă este topită
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a iubirii lor pentru copil. Iubire și grijă și teamă sfârșind în durerea atroce a Andromacăi și, dincolo de moartea lui Hector, în imaginea presimțită a dezastrului final al Troiei. Care n-ar fi atât de crâncen, dacă n-ar însemna sfâșierea și nimicirea atâtor iubiri cum fusese a lor și a atâtor altora. Poezia greacă de mai târziu apare, în cea mai mare parte a ei, înstrăinată de frumusețea și adâncimea legăturii de căsătorie. Nu importă aici din ce determinări istorice
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în toate privințele, exemplară. Avram D. Tudosie" - 10.08.2004 16. Mitică Panaitescu - Călător prin două secole - "Dlui prof. Dumitru Marin din partea unui călător între secole cu halte politice și umoristice." - 13.12.2004 17. Theodor Codreanu - BASARABIA sau Drama Sfâșierii - "Colegului Dumitru V. Marin, trăitor în mrejele culturii, prețuirea și prietenia lui Theodor Codreanu." - 23 ian. 2005, Bârlad. 18. Nicolae Rusu - Șobolaniada - "Domnului Dumitru V. Marin cu prețuire această încercare de a supraviețui a autorului." - 23.01.2005 (Chișinău) 19
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
la "Mihai Eminescu", Bârlad, Facultatea de Folologie, Iași; colaborează la numeroase publicații, Cronica, Literatură și Artă (Chișinău), România literară, Ateneu, Adevărul literar, etc. Bogată operă tipărită. Eminescu. Dialectica stilului, 1984, Dubla 362 sacrificare a lui Eminescu, 1997, Basarabia sau drama sfâșierii, 2003, ș.a., ș.a. Model de activitate profesională și de critic literar, este recunoscut ca unul dintre cei mai valoroși eminescologi. împreună cu prozatorul Ion Gheorghe Pricop, reușește să mobilizeze un număr impresionant de aspiranț i hușeni la gloria muzelor. COLOȘENCO, Mircea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
125. Ritualul are loc sub un pavilion sau baldachin ca la etrusci, sub cort la vechii evrei, despărțiți de o pânză la hinduși și perși. Leagănul folosit în India are semnificația unirii prin dragoste a cerului cu pământul 126. Arderea, sfâșierea și înhumarea sunt trei metode de a dispune de trupul celui decedat. Dintotdeauna și în prezent acestea coexistă. O oglindă utilizată ca magie de depistare a spiritelor rele era folosită cu mii de ani în urmă în China. O oglindă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu viața, prin care orfismul cinstește “durerea Persefonei”, îndoliată de uciderea fiului sau Dyonisos. Amintirea dezvăluie rana nemuririi de care a fost pecetluită divinitatea; uitarea îi acoperă pe moment suferința, face “ca și cum” omul n-ar fi fost născut dintr-o sfâșiere a vieții și repetă, astfel, cauzele nefericitei condiții umane. Moartea e în urmă: ea este trecut, după cum este și viitor, iar uitarea “legii” Persefoneio izbește în prezent. O incantație forțeaza supraomenescul, de aceea recitarea unei epoide (incantație) a lui Orfeu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Ilana, cea proaspăt divorțată de un domn foarte bogat care la început n-a oferit nimic din averea lui în afara urii dense pentru ea și pentru fiul ei. Michel se oferă el să bandajeze rănile unei iubiri crâncene eșuată în sfâșiere. Când primul soț își reneagă copilul, cel de-al doilea se oferă să-i țină loc de tată. Echilibrul alterității este în triunghi. Michel intervine în viața lui Boaz asemeni unui chirurg care îndepărtează ferm tumorile comportamentale utilizând lama ascuțită
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este dată de pierderea sau de Înstrăinarea propriului său Eu și de suferința care urmează acesteia. „A-nu-mai-fi-tu”, În sensul de a nu te mai recunoaște sau de a nu-ți mai aparține, este mai mult decât o frustrare, este o sfâșiere interioară, o pierdere a propriului tău sens de a fi. Nu mă recunosc. Sunt un străin pentru mine Însumi. Tragicul Închide persoana, făcând-o să sufere. Este o dublă suferință, sufletească și morală, care o culpabilizează. Pierderea sensului meu de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoana Încearcă să aducă transcendentul aici, În realitatea lumii acesteia. Este efortul unei schimbări. Dar al unei schimbări imposibile. O luptă care sfârșește tragic, prin Învingerea persoanei. Ea nu suferă numai În raport cu lumea, ci suferă și În raport cu sine. Este o sfâșiere interioară, dată de eșecul reîntoarcerii Într-o lume În care are obligativitatea de a trăi și pe care nu o poate părăsi oricând și oricum. În plan psiho-moral Însă, tragicul nu este numai suferință. El este În mod paradoxal, În raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eului, de o slabă maturizare a acestuia, datorită unei carențe a valorilor morale ale Supra-Eului. Disperarea este forma ultimă și cea mai severă a atitudinii de grijă față de sine a Eului unei persoane. Ea este forma de maximă neliniște, de sfâșiere sufletească și morală a individului, care-și pierde propriul său sens, o dată cu sensul vieții. Adeseori, sentimentul tragic al disperării conduce individul la suicid (ideea de suicid, suicidul ca apel, tentativa de suicid, suicidul realizată. Suicidul este forma ultimă a disperării
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o putem suporta. Totul se desfășoară sub forma acelor scenarii pe care le-am prezentat mai sus. Suferința și durerea reprezintă Încercări sufletești și morale. Ele au un aspect exterior (imaginea suferinței și a mizeriei umaneă și un aspect interior (sfâșierea morală, disperarea, singurătatea, ireversibilulă. Deși suferă trupește și sufletește, Iov găsește forța morală de a suporta durerea fără să acuze pe cineva. Cazul Iov este proba suferinței, o Încercare fizică, sufletească, morală și spirituală la care este supusă ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
corpului său. În sensul acesta, ea are două accepțiuni: aă este o senzație penibilă, neplăcută, localizată precis sau difuz, de forme, intensități și frecvență diferite, indicând o suferință fizică sau funcțională a corpului; bă reprezintă un sentiment moral de apăsare, sfâșiere sufletească, resimțită ca durere psihică, la care se adaugă o importantă componentă ideativă de factură depresivă sau anxioasă. Din punct de vedere corporal, durerea este indicatorul și semnalul răului, iar efectul acesteia este suferința pe care o resimte individul În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
plânsul, disperarea, izolarea și fuga, tortura fizică, remușcarea. Toate sunt, În final, chinuri omenești. Să le analizăm În continuare. 1. Plânsul Este manifestarea fizică, exterioară a durerii, a suferinței, a deznădejdei. El este Întotdeauna sincer și exprimă o stare de sfâșiere interioară, o durere sufletească sau morală, dar și o durere fizică insuportabilă. Dar plânsul nu este numai suferință, el este și descărcare. Este forma de exteriorizare a durerii. Poate fi și expresia regretului legat de o pierdere ireparabilă, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
durerii colective sau individuale și ele se manifestă prin ceremonialuri de conducere a celui care pleacă sau a celui care a murit, de către cei rămași În viață. Este expresia durerii despărțirii fizice de prezența celui cu care am fost Împreună, sfâșiere și regret. În planul formal-cultural, acest ritualuri ale suferinței, provocate date de despărțire, se manifestă prin două modalități. Prima dintre acestea este actul de a-l conduce pe cel plecat prin ceremonia Înmormântării. A doua formă de exprimare culturală a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Această schimbare se observă atât În planul sufletesc, cât și În cel moral. Fie că este o constrângere externă, fie că este vorba de o abținere interioară, În ambele situații, persoana suferă. Suferințele morale au caracter de frământare și de sfâșiere interioară. Ele izolează sfârșind prin a Însingura Persoana. În plan colectiv, Însingurarea se manifestă prin starea de Înstrăinare a indivizilor. În această situație, compensarea este dată de deschiderea și refugiul interior al persoanei. Ceea ce-mi este interzis În afara mea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mult mai mare asupra mea decât cea a binelui făcut. Răul Încarcă conștiința mea morală, care va sancționa Eul. Orice vinovăție este trăită cu mult mai mare intensitate decât oricare altă virtute. Aceasta se datorează faptului că vinovăția este sursa sfâșierilor interioare ale persoanei, a durerilor sufletești, dar și a unei apăsări morale care vine dintr-o Încercare tardivă de reparație a răspunderii mele pentru faptele din trecut. Atât binele, cât și răul, reprezintă esența morală a acțiunilor mele psihologice. Acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interioară care afectează Eul. Durerea morală este resimțită ca o stare de apăsare interioară, cu caracter difuz ca localizare, ceva simțit, dar, cu toate acestea, incert. Suferința morală este secundară durerii morale. Este o trăire a neliniștii și incertitudinii, a sfâșierii interioare a ființei. Persoana care suferă din punct de vedere moral știe și simte că suferă, dar nu poate nici explica, nici justifica cauzal această suferință. Atât durerea, cât și suferința morală apasă și copleșesc persoana, o imobilizează Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din punct de vedere psihologic și moral: admirația care glorifică și sfâșierea care condamnă prin suferință. Dar nici eroul și nici tragicul nu mai sunt persoane. Ele devin În această situație personaje. Transgresând realitatea, ele nu mai pot fi reale, pentru că se raportează exclusiv la aventura umanului, care se identifică cu valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]