872 matches
-
ca Romanță și Tu, sora mea, Durere..., totul este ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui își acomodează o ambianță cutreierată de un „duh de jale”. „Alcoolizat”, în cârciuma îmbâcsită de fum de țigară, trăindu-și sfâșierile „între vis și lut”, abulicul cunoaște stări de dedublare, ruminând păreri de rău pentru „seninul” de odinioară. În atmosfera lâncedă, care împinge la sinucidere sau poate exaspera până la „delir”, „ritmuri funebre” însoțesc pulsațiile dezordonate ale unui suflet agonizant. „Joc de
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
sunt, ca la Baudelaire, fețele alternante ale unei interiorități contradictorii, marcată de spaima în fața forței oarbe, ce „dă tiptil ocoale de dihor”, dublul inform al eului (Triumful, Fiara mării, De când mă știi, Strigoi pribeag). Negările, schimbările nedumeritoare, de perspectivă semnalizează sfâșieri și, totodată, căutarea neostoită a credinței, a statornicirii. Robie, bici, lanț - imagini dominante - trimit la stratul prim, întunecat, din care, prin revoltă și sete de absolut, se ridică omul (Testament). Extremele între care se zbate el sunt „bolnava și palida
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
spațiu al tainei. Prin urzeala văzutelor trece, neînțeleasă, „invizibila rezonanță”, „neauzita paliditate”, ținând de esențele ultime (Sâmburii din miezuri). Setea de absolut și jalea „știrbirii de viață” a celui prins în labirintul căutării Spiritului sunt aduse la o limită a sfâșierii extreme, ce cheamă în minte ideea expresionistă de artă. Figurile fantasmatice, măștile alegorice, decorul straniu, metaforă a stărilor din afund, fac din poemele în proză un limbaj obsedant, cvasimagic ( Omul sunător, Zburătorul, Marginea, Dansatorul, Rugul înalt). Povestirile boabei și ale
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de departe, ca și cum nu-i mai aparțineam. Transpus într-o mare capitală europeană, mă întorceam să contemplu imensitatea lanurilor de grâu și a câmpiilor înzăpezite sub clar de lună. Vedeam Rusia în franceză! Eram altundeva. În afara vieții mele rusești. Și sfâșierea aceea era atât de dureroasă și totodată atât de exaltantă, încât a trebuit să închid ochii. Mi-a fost teamă că n-am să mai pot să-mi revin, că am să rămân acolo, în seara aceea pariziană. Strângând din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
suferința, automutilarea sunt distracțiile preferate ale locuitorilor ei. Și totuși, o iubesc? O iubesc pentru absurditatea ei. Pentru monstruozitățile ei. Văd în ele un sens superior, pe care nici un raționament logic nu-l poate pătrunde...” Dragostea aceasta era o permanentă sfâșiere. Cu cât Rusia pe care o descopeream se adeverea mai sumbră, cu atât atașamentul acesta devenea mai violent. Ca și cum, pentru a o iubi, trebuia să-ți smulgi ochii, să-ți astupi urechile, să-ți interzici să gândești. Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ale Scaunului roman. capitolul V VALACHIA CONTINUĂ LUPTA PENTRU AUTONOMIE Mircea Vodă I. O stăpânire îndelungată este obișnuit o dovadă despre puterea și dibăcia regentului, dar dovada este și mai mare când stăpânirea se petrece în timpuri mișcate de furtună, sfâșieri fiind înlăuntru, primejduire de din afară. Exemplul vrednic de mirare al unei asemenea stăpâniri îndelungate și bogate în fapte ni-l dă Mircea I, care s-a ținut pe scaunul domniei de la anul 1387 și până la 1419, adecă treizeci și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
curând după dânsul stătu domn Lațco, un vrâstnic nepot de fiu al lui. Puțina dăinuire a domniilor celor dintâi opt voievozi ai Moldovei {EminescuOpXIV 190} dovedește în orice caz că era încă slab tocmită puterea statului și că existau fatale sfâșieri dinastice. Sass Voievod. Sass Vodă, fiul și succesorul lui Bogdan-Dragoș ce-ntemeiase statul, domni numai curs de patru ani (1361 - 1365), nelăsând despre faptele sale nici o trainică știre istorică. Între urmașii săi izbucniră însă sângeroase certe pentru domnie, care se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
normale, care îndealtfel nu se putea ajunge decât sub forma unui scaun metropolitan național. După o domnie de patru ani (1395 - 1399) Ștefan I își încheie cariera și abia acuma putură ajunge la cârmă fiii lui Petru Mușat. Atât din sfâșierile dinlăuntru cât și din starea negata a clădirii politice din țară, precum și din atârnarea de țări străine învecinate se poate deduce lesne cumcă biruința coborâtorilor direcți asupra rudelor colaterale nu s-a putut întîmpla fără turburări înlăuntru, fără intrigi de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dizolvate în salivă; înmuierea alimentelor, în special cele care conțin celuloza și nu pot fi atacate enzimatic. Fragmentarea alimentelor se realizează în principal de către dinți prin mișcările mandibulei asociate cu ale limbii. Predominant incisivii intervin în tăierea alimentelor, caninii în sfâșierea acestora, iar molarii în zdrobirea lor. In procesul de triturare a alimentelor deplasarea verticală a mandibulei realizează predominant efecte de zdrobire, iar cea orizontală efecte de măcinare. Limba, buzele și obrajii contribuie la menținerea alimentelor în cavitatea bucală și prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
din elementele-cheie ale dramei - trupul alcătuit din bucăți al iubitului spectral, trupul iubitei vii disputat aprig de moarte, trupul de umbră al reginei moarte -, este locul unde viața și moartea, dorința și spaima se confruntă ca într-o arenă a sfâșierii, a mutilării, dar și spațiu al posibilei vindecări miraculoase. Unele poeme, mai simple, mai melodioase, anunță impulsul autoarei de a ieși din cercul unei „maniere”: „Prin cătunele cu sfinți / Trece moartea ochi cuminți / [...] Trece și cântă / Cântec curat / Numai în
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
cultura noastră, la activitatea literară și la identitatea de literat și măsura în care izbutesc să ajungă la o unitate contradictorie. „Înrădăcinarea teoretică” în ambele domenii a autorului însuși adaugă, din nou, plusul de dramatism și alertă, aventura dublului, „fisura, sfâșierea, rana” fiind descrise implicat și detașat deopotrivă. O altă trilogie, cea „particulară”, urmărește „destinul contradictoriu al sublimității”. Sublimul în estetică (1983) este treapta teoretică, axată pe devenirile conceptului de la retorică la poetică, de la clasic la romantic, de la rigoare la suplețe
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Batâr, Ion Vatamanu sau Despre adevărul și lumina neîntinată a unui Călător în Stele, LA, 2001, 26 aprilie; Popa, Ist. lit., 1 189; Ion Ciocanu, Deopotrivă al Basarabiei și al Bucovinei, LA, 2002, 2 mai; Theodor Codreanu, Basarabia sau Drama sfâșierii, ed. 2, pref. Mihai Cimpoi, Galați, 2003, 229-233. M. C.
Intreaga poezie a lui este o înlănţuire de idei fanteziste. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287568_a_288897]
-
CL, 1988, 4; Ioan Holban, Cântecul e umbra cuvintelor, CRC, 1988, 17; Emil Nicolae, „Grădina de iarnă”, ATN, 1988, 5; Niadi Cernica, O revelație: prozatoarea Elisabeta Isanos, „Crai nou” (Suceava), 2000, 2716; Marius Manta, „Necuprinsele”, ATN, 2001, 1; Rodica Mureșan, Sfâșierea între fantastic și realitate, „Bucovina literară”, 2001, 2-3; Constantin Trandafir, „Cântecul soarelui”, F, 2002, 1; Vlad Sorianu, „Cântecul soarelui”, ATN, 2002, 11. D.Gr.
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
cerbos ca sine hegelian, dar și Dasein. El se rărește, În el o spațiere i se inserează. Îl doare ceva. Ca În actul unei iubiri În care doare absența unui himen. Ea, ca să fie a lui, pe deplin, doar prin sfâșierea himenului. Pentru prima dată, În istoria eului, de coborâre și apoi tragere În sus, de coborâre a coborârii și alergare a alergării, doare absența unei fisuri! Nu doare o fisură care e (fisură prezentă), cum nu doare faptul că o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și calul din grădină. Trei cai: nechez. Sentința de a fi. Sentința de a fi cal. Câine mi-ai fost, și cal, și nevastă. Alergarea. Alergarea ca alergare, vederea ca vedere. Rana iubirii: absența himenului. Iubirea dincolo de eu, de euri: sfâșierea himenului e posesie, nu iubire, e dar, dar nu din prisos. Absența himenului dă prisos. Ce se dă, ce se ia? Totul e simplu, atât de simplu, Încât devine de neînțeles. Himenul vine din afară și chiar din afara lui Însuși
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
critici contemporani - Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Alex. Ștefănescu -, aici autorul manifestând un spirit polemic pe cât de civilizat, pe atât de insistent. Volumul Catifea aurie (1999) îl relevă pe M. ca poet care cultivă teme preponderent erotice, pline de dramatism, de sfâșieri lăuntrice, exprimate într-un vers contorsionat, încărcat de imagini și tonuri biblice. M. a mai publicat ediții din opera lui G. Călinescu, Ion Marin Sadoveanu și prefețe la traduceri din diverși autori, ruși, bulgari, ucraineni, sârbi. SCRIERI: Timp și mod
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
economic al fostelor elite Autoanaliza imposibilă a fostelor elite? Supraviețuiri În precaritate Noii junker și despărțirea de trecut Declinul intelectualilor de partid Mitul consultanților din Est 6. Demoralizare și nouă ordine morală. Condițiile formării unei noi elite politice Discontinuități și sfâșieri Umilire și demotivare; Mobilizarea resurselor și rezistența la Încercări Demnitate și trădare. Wendehals Disperare și noi profeții NOILE CENTRE DE EXCELENȚĂ ÎN ȘTIINȚELE SOCIO-UMANE Excelentă e doar o vorbă-n vânt ? Schița istorică și tipologica Reproducere și schimbare Centrele de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Bielorusia, persoane cu o bună pregătire lingvistică. Dar situația lor era În general foarte dificilă, datorită politicii RFG, care depusese o muncă sistematică pentru a Împiedica rețelele celor vechi să se reproducă. Demoralizare și o nouă ordine morală Discontinuități și sfâșieri. O serie de istorii personale evocă episodul căderii fostului regim că pe un moment de profundă suferință, de ruptură internă și de mare zăpăceala. Ceea ce explică Între altele de ce au fost atât de numeroși cei care preferau să se facă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai Eminescu, Vasile Pârvan și îndeosebi Tudor Arghezi. Inegal în plan estetic, mizând prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul Pregătiri pentru călătoria din
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
vreme să contemplu libertatea condeiată în culori negrăitoare. UMBRA Peste tot îmi privesc umbra, aș spune imperceptibilă, dacă țin cont de vremea de afară. Ieri și azi un cer plumburiu în acord cu grijile trecătorilor. Uneori, umbra este însângerată de sfâșierea pasului în căutarea zâmbetului pe care l-am pierdut în adolescență, când îmi lăsasem brațul petrecut peste visare. Alteori, umbra este zglobie de frumosul murmurat al gurii mustoase, care alunecă, nu se știe cum, pe apusul soarelui, în fericirea cântului
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
lor, aceia vor ști să evite capcanele. Ei vor descoperi neîntârziat uneltirile și fanfaronadele Amăgitorului și vor reuși să scape din mâinile lui. Se vor ascunde în munți și în crăpăturile pământului, unde se vor ruga fierbinte, cu lacrimi și sfâșiere de inimă, cerând ajutorul celui care iubește neamul omenesc [...]. Vei vedea atunci cărui fel de post se vor supune sfinții și câte rugăciuni vor trebui să săvârșească! Și câte clipe și câte zile grele vor trece cei ce vor locui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este dată de pierderea sau de Înstrăinarea propriului său Eu și de suferința care urmează acesteia. „A-nu-mai-fi-tu”, În sensul de a nu te mai recunoaște sau de a nu-ți mai aparține, este mai mult decât o frustrare, este o sfâșiere interioară, o pierdere a propriului tău sens de a fi. Nu mă recunosc. Sunt un străin pentru mine Însumi. Tragicul Închide persoana, făcând-o să sufere. Este o dublă suferință, sufletească și morală, care o culpabilizează. Pierderea sensului meu de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoana Încearcă să aducă transcendentul aici, În realitatea lumii acesteia. Este efortul unei schimbări. Dar al unei schimbări imposibile. O luptă care sfârșește tragic, prin Învingerea persoanei. Ea nu suferă numai În raport cu lumea, ci suferă și În raport cu sine. Este o sfâșiere interioară, dată de eșecul reîntoarcerii Într-o lume În care are obligativitatea de a trăi și pe care nu o poate părăsi oricând și oricum. În plan psiho-moral Însă, tragicul nu este numai suferință. El este În mod paradoxal, În raport cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eului, de o slabă maturizare a acestuia, datorită unei carențe a valorilor morale ale Supra-Eului. Disperarea este forma ultimă și cea mai severă a atitudinii de grijă față de sine a Eului unei persoane. Ea este forma de maximă neliniște, de sfâșiere sufletească și morală a individului, care-și pierde propriul său sens, o dată cu sensul vieții. Adeseori, sentimentul tragic al disperării conduce individul la suicid (ideea de suicid, suicidul ca apel, tentativa de suicid, suicidul realizată. Suicidul este forma ultimă a disperării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o putem suporta. Totul se desfășoară sub forma acelor scenarii pe care le-am prezentat mai sus. Suferința și durerea reprezintă Încercări sufletești și morale. Ele au un aspect exterior (imaginea suferinței și a mizeriei umaneă și un aspect interior (sfâșierea morală, disperarea, singurătatea, ireversibilulă. Deși suferă trupește și sufletește, Iov găsește forța morală de a suporta durerea fără să acuze pe cineva. Cazul Iov este proba suferinței, o Încercare fizică, sufletească, morală și spirituală la care este supusă ființa umană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]