806 matches
-
C. Julius Zimberlan și onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak s-au retras pentru a delibera, lucru pe care l-au terminat repede, întrucât pe onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak îl chinuiau iarăși colicii intestinali. 4. Sentința: Președintele a anunțat cu o voce sfârșită că, într-adevăr, lipsind corpul delict, adică zăcămintele furate în mod absolut revoltător de către..., adică zăcămintele, procesul nu are temei. Moment în care eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl a leșinat, iar sala se pregătea să-l linșeze pe numitul Robin
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
n-ar fi existat înainte, ci în sensul că abia acum devine "vizibilă" prezența lor în Europa și li se aude vocea distinctă. Evul mediu începe efectiv în țările române, în secolul al XIV-lea, atunci când în Occident era pe sfârșite și se apropia Renașterea." Într-o altă carte a aceluiași istoric, De ce este România altfel?, referindu-se la întârzierea istorică românească, în general, el este și mai explicit: Totul începe cu o întârziere impresionantă. Statele românești Țara Românească și Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prilej de noi acțiuni palpitante, fără o legătură necesară cu tema romanului. Într-o ultimă relatare despre întâmplările teribile din lumea marilor finanțe internaționale de după 1970 - Oameni în Rolls-Royce (1993) -, urmași ai dinastiei Sunderland Beauclair apar ca personaje episodice pasive, sfârșite. C. a ambiționat să realizeze și ample reconstituiri ale unor importante evenimente istorice. În Iubirile imposibile ale lui Petronius (1993), biografia sentimentală a scriitorului latin e proiectată pe fundalul unei Rome bulversate de tirania și demența unor împărați degenerați - Caligula
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
covârșite de întâmplări lirice, C. devine propriul personaj, ortografiat „Traiante”, împărțind cu generozitate epitete laudative, visând să împace toate contradicțiile, toate fronturile literare, toate vârstele estetice într-o luminos-împăcată insulă Ellis: „Cu focul stins în vechea mansardă,/ cu țigările pe sfârșite, cu lupii la ușă/(ah, la flacăra colților lor mi-am scris o viață întreagă poemul!)/după ce am urcat un munte de plumb literă cu literă/sunt singur și în tăcerea din jur/aproape aș putea să luminez.” „Îmbătrânirea” întru
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
VODĂ] Nu-i nimica, bine, bine. Tot nu era Gruie-acela vre un om cum se cuvine, Orice pas făceam în țară [î]l simțeam că mă încurcă, Prea era din cale-afară prost și îmi dădea de furcă... Treaba asta e sfârșită... mortu-i colo în cămară Și, de ochii lumii numai, ca să scap de vorbe doară. Și ca lumea să nu zică că făcui vro nedreptate, O să-l spînzure-n câmpie și afară de cetate Ca dușman împărăției cei turcești și dușman mie: Trebuie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îi atingea tîmplele adînc scobite și curbele craniului"). Perspectivizarea accentuează de asemenea contrastul dintre întunericul din fața chipului directorului, pe care privirea lui Stephen nu îl poate străpunge și lumina de dincolo de fereastră, unde o zi frumoasă de vară e pe sfîrșite. Acest contrast dintre lumea exterioară strălucitoare, veselă și atmosfera gravă, mohorîtă din camera preotului este intensificat la sfîrșitul întîlnirii. După ce a fost condus la ieșire de către director și după ce a părăsit clădirea, Stephen vede un grup de tineri care se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
umană. </footnote>, fără legătură cu creierul, este firesc ca “filmul” să nu fie perceput în aceste cazuri, de unde lipsa acestui episod în unele dintre relatările subiecților unor experiențe temporare de extracorporalizare . “Filmul” vieții, de fapt doar al vieții terestre tocmai sfârșite [8], poate fi perceput și în situații de inducere a extracorporalității, citând în acest sens subiecți ce au trecut printr’o spaimă deosebită; cu alte cuvinte, condiția obligatorie pentru perceperea “filmului” este desprinderea efectivă (dar nu neapărat definitivă), nu parțială
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
reîncarnare. Pentru subiectul extracorporalizat există impresia că dincolo de “baraj” (planul nirvanic propriu-zis, n.n.) se desfășoară misiuni mult mai importante (o nouă serie de reîn“carnări”, n.n.). În planele transcendente omul parcurge, post mortem, în sens invers, evenimentele vieții terestre tocmai sfârșite . Parcurgerea în sens invers, adică de la efect la cauză, dă posibilitatea fixării în corpul cauzal a tendinței de a evita, în viața terestră următoare, unele experiențe sau dimpotrivă. În viața următoare, această tendință se va numi înțelepciune sau premoniție, după
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
puțin de o “zi” are loc disiparea corpurilor/informației eterice, astrale și intelectuale, timp în care sufletul se află în stare de sincopă . Această sincopă durează în mod obișnuit trei zile și jumătate , având ca rezultat uitarea existenței terestre tocmai sfârșite; doar individualitățile evoluate pot păstra amintirea acesteia . Lumina Clară Primordială ce-i apare defunctului în prima din cele trei etape ale stării intermediare (Chikhai Bardo) nu poate fi percepută decât de sufletul eliberat de restul vehiculelor; altminteri, această lumină, reflexul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
exportul de capital, spre deosebire de exportul de mărfuri, capătă o însemnătate deosebit de mare; 4) se formează uniuni monopoliste internaționale ale capitaliștilor, care împart între ele lumea; și 5) împărțirea teritorială a globului pământesc între cele mai mari puteri capitaliste a luat sfârșit (Lenin, 1970, p. 169). Prin împărțirea lumii în centru și periferie, relațiile dintre proletariat și burghezie apar mult mai complexe decât fuseseră postulate de Marx. În perspectiva leninistă, burghezia din centrul economiei mondiale are, datorită exploatării periferiei, resursele necesare spre
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fascismului”. Un concept banal pe care putea să-l etaleze doar el, dat fiind că toți gândesc și au gândit dintotdeauna că în Italia există o componentă fascistă „perenă”. „Doctrina mea foarte recentă” spune tocmai contrariul; că fascismul a luat sfârșit (și deci antifascismul e zadarnic), deoarece îl înlocuiește ceva mai rău: puterea consumistă și ideologia sa hedonistă. Într-adevăr, Casalegno însuși îmi atribuie că am spus „acela era un fascism arhaic, care de-acum aparține arheologiei, și nu politicii”. Îți
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a derula o astfel de recunoaștere, a luat „măsuri... pentru a trece programul de recunoaștere spațială din zona gri în zona neagră” (Burrows, Deep Black, p. 107). Totuși, așa cum observă Walter McDougall, „până în 1963 bucuria șGuvernului Statelor Uniteț a luat sfârșit... Sovieticii au început să lanseze propriii sateliți de spionaj... șcare, în cele din urmă,ț au legitimat supravegherea din spațiu”. The Heavens and the Earth, p. 348. 48. Eric Schmitt, „Spy-Satellite Unit Faces a New Life in Daylight”, The New York Times, 3
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
real dramatism, cu un personaj colectiv bine prins și câteva individualități notabile (preotul Mezdreanu, Mihoală). Unele dintre prozele adunate în Povestea primăverii se resimt de influența sadoveniană, în prezentarea cu discreție a unor „dureri înăbușite” ori a unor pasiuni puternice, sfârșite tragic. Nuvelele din Iedera sunt inspirate, în schimb, de scriitori străini, ele aducând personaje insolite (un dandy, un dresor de circ) și un mediu cosmopolit, descris cu precizie și cu un aplomb rar la noi în epocă. Notă aparte între
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
an întreg, înainte de promovarea în aparatul Siguranței Statului, comandant al plutonului de execuție care i-a suprimat pe doi frați ai săi, „înhăitați” cu o bandă legionară, unul dintre locatarii sanatoriului, Olariu (pe numele real, Toma Ghimbășan), e un om sfârșit. „Revoluționar de profesie”, dur, inflexibil, dezumanizat, uscat sufletește, onest în orizontul propriei înțelegeri, Lică Cozmin încarnează dogmatismul și fanatismul leninist. Devotat „revoluției” cu o fervoare mistică, el îi sacrifică totul, ca unui moloh fascinant și înspăimântător, fiind în stare să
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
un fel de baladă, de legendă, în care patosul iubirii este esențial și deviază cursul normal al acțiunii. Ceea ce urma să fie o aventură a unor italieni căutători de comori se metamorfozează într-o revelație a frumuseții femeilor de la noi, sfârșită tragic. Iar cântecul și dansurile (hora) prințeselor autohtone (iele) sunt de sorginte folclorică, dar în coloratură romantică, pe alocuri expresionistă. S. urmărește să creeze altceva, chiar dacă pornește de la modele clasice: un Oedip altfel, care nu se confundă cu cel mitologic
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
măritată cu cu marele logofăt Mateiaș Gavrilaș, străbunic al lui Ion Neculce), cu Safta (măritată după pârcălabul Gheorghe Roșca) și cu Miron, viitor Domn în Moldova 234. Familia a măritat-o pe Teodosia (când veacul al XVI-lea era pe sfârșite) cu Vasile Lozonschi (Vasile Gheorghevici i se spunea), fiul lui Gheorghe Lozonschi, cel pe care Vodă Ieremia Movilă, ginerele lui (fiindcă Gheorghe Lozonschi - sau Izlozeanu sau Kataratos, căci era grec 235 - era tatăl Elisabetei), l-a făcut pârcălab de Hotin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unui act comemorativ cu un conținut limpede. Gestul pios („Dreptu acéia și eu m-am nevoit și am început casă a zidi sfinții sale den temelie. Deacii, pentru păcatele méle, eu nici într-un chip nu gândeam să o văzu sfârșită. Iar prea curata Fecioară și nevinovata Maică a marelui împăratului cerescu ia n-au băgatu în seamă păcatele méle, ci au săturat ochii miei de dorul ce doream, și văziu casa ei gata și sfârșită”) se eliberează de veșmântul mistic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu gândeam să o văzu sfârșită. Iar prea curata Fecioară și nevinovata Maică a marelui împăratului cerescu ia n-au băgatu în seamă păcatele méle, ci au săturat ochii miei de dorul ce doream, și văziu casa ei gata și sfârșită”) se eliberează de veșmântul mistic, o „convenție” semnată cu contemporanii sub presiunea unei ideologii acceptate, și își apropie o substanță generată de nobilele sentimente filiale. Sacrul lasă, deci, locul pământescului într-o substituire cu profunde motivații: „Deacii, după acea bucurie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
semnată cu contemporanii sub presiunea unei ideologii acceptate, și își apropie o substanță generată de nobilele sentimente filiale. Sacrul lasă, deci, locul pământescului într-o substituire cu profunde motivații: „Deacii, după acea bucurie ce mă bucuraiu, deaca văzuiu casa ei sfârșită, eu îmi aduș aminte de cuvintele tale ce mi-ai poruncit la moartea ta zicând, că eu ce-ți va trebui după moarte să fac sufletului tău. Iar eu nu știuiu ce lucru va fi mare și mai bun, ci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe care le am de rezolvat și care mi-au fost lăsate În grijă de colonelul Lawrence. Un alt motiv, minor de altfel, Îl constituie distanța care mă desparte de actuala dumneavoastră reședință. Oricum, pastilele primite ultima dată sunt pe sfârșite și de aceea mă Înfățișez din nou Înaintea dumneavoastră rugându-vă să-mi mai trimiteți; dar, Înainte de a-mi asculta cererea, permiteți-mi să vă comunic efectul medicamentului dumneavoastră. Rana de pe gingii se reface, fiind acoperită aproape În Întregime de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Boboc și alții. Personajul principal e Zoli, fost militant, bărbat ce se crezuse constructor al unui pod de aur și care, în realitate, a zidit unul de gheață. E un suflet dezamăgit, torturat de căințe, de remușcări. Drama acestui om sfârșit, retras în satul natal, unde nu e așteptat de nimeni, zbuciumul acestui suflet pustiit învederează imposibilitatea evitării răului prin boicotarea istoriei. Atitudinea capitulării adoptată de el (și, mai înainte, de istoricul Dan Damian) echivalează cu o sinucidere. Refăcând în sens
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
ca vecini nici pe zei, nici pe oameni! Mi-e frig, mi-e frig, tremur! Ce se-aude? Hei, voi cei de sus, o vedeți? Semnalați-mi fiece jet, chiar de-ar scoate zece jeturi pe secundă! Ziua era pe sfîrșite, doar poala rochiei ei de aur încă mai strălucea. în curînd se făcu aproape întuneric, dar oamenii de pe catarge nu se clintiră pe la posturile lor. Ă Acum nu mai putem vedea jeturile, domnule căpitan! E prea întuneric! strigă un glas
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Un astfel de erou este Avram Saizu. (Ă). Credem că autorul Nopților de Iunie nu urmărește destul de consecvent Înfățișarea acțiunii dușmănoase, viclene și Înverșunate a chiaburimii din satele noastre. Prezentând pe câțiva dintre chiaburi ca pe niște oameni dezumanizați, biologic sfârșiți, nu ne mai dă o imagine justă despre forța răzbunării, crimele de care sunt capabili reprezentanții acestei categorii sociale”. - Dan Costa. - Progrese În nuvelistica noastră cu temă țărănească. În: Almanahul Literar, Cluj, nr. 8, iul.: „Tot mai numeroase sunt nuvelele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o stare de spirit potrivită pentru acțiune. Foarte concentrați, adică foarte centrați pe noi înșine, lăsăm puțin loc trecerii la nivel subliminal a informațiilor care țin de „modalitatea seducție”. Ne uităm la ceas: 18:00. Ziua de muncă e pe sfârșite. Ritmul pare să se întrerupă brusc și ruptura e cu atât mai brutală, cu cât ritmul a fost foarte alert încă de dimineață. La cei mai mulți dintre noi, un detaliu este cel care ne scoate din acest ritm frenetic: ieșirea fizică
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
căutarea, 174-176; Steinhardt, Critică, 102-105; Simion, Scriitori, III, 256-259; Grigurcu, Existența, 153-157; Dimisianu, Subiecte, 151-158; Regman, De la imperfect, 224-229; Micu, Limbaje, 286-291; Nicolae Manolescu, Elegii, RL, 1989, 7; Fevronia Novac, O viziune expresionistă, RL, 1991, 46; Irina Petraș, Timpul lumii sfârșite, TR, 1991, 48; Maria-Ana Tupan, Timpul neretușat al poeziei, VR, 1991, 11-12; Eugenia Tudor-Anton, Retrospectivă lirică, RL, 1992, 10; Mircea Petean, Între împotrivire și disperare. „Anno Domini” de Florența Albu, F, 1992, 2; Lucian Raicu, Revelații dure, RL, 1993, 1
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]