159,175 matches
-
logici politice de stînga, menite să reabiliteze și să actualizeze o parte din istoria ideilor (mai grav, chiar soluțiilor) comuniste. Printr-o sofisticată operațiune de „orbire", similară celei din perioada interbelică, admirabil deconspirată în celebra cartea a lui Stephen Koch, Sfîrșitul inocenței (vezi traducerea românească a Luanei Stoica la Editura Albatros, 1997) se acreditează ideea că adevăratul vinovat pentru marile tragedii care au marcat istoria secolului al XX-lea este... liberalismul. Metodele prin care se ajunge la inducerea unei astfel de
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
trebuie adus? Mai ales că actorul "împrumutat" de la Teatrul Mic nu se remarcă nici într-un spectacol, nici în celălalt. Max din Bent nu are nici evoluție, nici emoție, joacă aproape cam același lucru, exterior, de la început și pînă la sfîrșit. Deși poveștile în care îl vîră destinul ar fi fost menite să-l scoată din plictis și inerție. Este personajul în jurul căruia se fac și se desfac întîmplări, se suferă, se moare, se iubește cu o enormă tandrețe și fidelitate
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
însănătoși cu adevarat, va căpăta coerentă, soliditate, continuitate, sau va funcționa mai departe pe principiul deal-vale, cînd la bal cînd la spital, ba în selecție la Cannes, ba luni de zile fără absolut nici o premieră ! Dintre momentele mai colorate ale sfîrșitului de an, nu se poate să nu notam și noi, pentru posteritate, trecerea meteorica prin București a unei stele că Angela Gheorghiu, aflată la apogeul unei cariere internaționale de excepție (deși, apropo de "apogeu", celebra soprana spunea, la conferința de
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
pe Dumnezeu" - sînt, în filmul lui Jacquot, nu atît - sau nu numai - "voci", cît figuri cinematografice care se țin minte, departe de emfaza sau de artificialitatea care subminează, de multe ori, aparițiile pe ecran ale unor vedete ale operei. Tot sfîrșitul de an ne-a pus în fața unei premiere de film documentar, Franzela exilului, despre Caragiale la Berlin, de Alexandru Solomon, produs de Fundația Arte Vizuale (FAV). Se împlinesc zece ani de cînd această fundație, condusă de Vivi Dragan Vasile, continuă
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
cu unghiul schimbat. Curios pentru durata oricărei culturi. Tirul a trebuit așadar reglat, reajustat de nenumărate ori, până ce istoria epocii moțăind întrucâtva, săptămâni în plus, s-a profitat de moment, iar cel dintâi număr al publicației apucă să apară, în sfârșit... Aceasta se petrecea sus, într-una din încăperile clădirii somptuoase a sediului Uniunii Scriitorilor de pe șoseaua Kiseleff, un palat veritabil. Eram, prin urmare, unicul redactor al revistei, fără simbrie, neangajat, probabil din cauza dosarului, lucrând cu bucata. Ce-i drept, tarif
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
Cronicar Sfîrșit de an, început de an Cronicarul își propune în acest număr un caleidoscop de publicații culturale. Din mulțimea de apariții din decembrie (cele de pe ianuarie nu ne-au sosit încă), el reține cîteva, pe care vi le prezintă succint. SATUL
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
protecție și relativizare. Frica de cenzură și oroarea de realismul doctrinar stau la originea unor inovații la care literatura occidentală a ajuns prin evoluție firească, exces și epuizare" (p.237) Grupările cele mai influente sunt considerate Școala de la Târgoviște ("poate sfârșitul modernității") și optzeciștii. Aspirația la adevăr își continuă traseul chinuit marcat de dificultăți, stratageme, formule concesive al unei literaturi care oferă, până la urmă, un singur scriitor de "o probitate morală indiscutabilă": Marin Preda, "acest Toynbee de Gumești". Sistemul de culoare
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
că până și erorile, ambiguitățile caracteriologice, lașitățile politice, neputițele scriitoricești, reticențele în fața cenzurii au consecințe de ordin expresiv și pot fi reciclate în aria literaturii"(p.343) Vii discuții va stârni și ultimul capitol al cărții. Deși vorbește despre „semnele sfârșitului paradigmei neomodernismului", E. Negrici vede în postmodernism o găselniță teoretică ca atâtea altele, mai mult, prin optzeciști „s-a ratat șansa intrării în normalitate a literaturii noastre și s-a pierdut interesul pentru împlinirea datoriilor ei neonorate" (p.400). Până la
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
s-a bucurat de șansa coincidenței cu programul unor regizori importanți, care i-au purtat din spectacol în spectacol, din provincie în București și din București acolo unde se întâmpla ceva important sub raport teatral și astfel tinerii actori de la sfârșitul anilor '50 s-au împlinit în deceniile următoare prin rolurile maturității. Privit retrospectiv, nu debutul simultan al atâtor talente este miracolul, ci faptul că aceste talente nu s-au pierdut din cauza relei voințe a directorilor sau a neglijenței regizorilor. Orice
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
dicționar de buzunar, să zicem. Asemeni veșmintelor ce-i înspăimântă pe inșii din alte triburi, limbile își merită soarta tigrilor unei menajerii dintr-un oarecare fund de provincie, animale care, după ce le-au provocat vizitatorilor destule exclamații de uimire, spre sfârșitul zilei fac schimb de impresii: "Dar dumneavoastră ce părere aveți?" - "Eu câștig două ruble pe zi". - "Merită!" Am putea presupune că, fatalmente, știința urmează același făgaș pe care limba l-a parcurs deja. Legea universală a lui Lorentz spune că
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Contrafort-ul „României literare" sînt, de cele mai multe ori, niște pamflete de cea mai pură esență literară, la adresa clasei politice care a reușit performanța să transforme, pentru marea majoritate a românilor, frumoasele vise de libertate din decembrie 1989, într-un fără de sfîrșit coșmar. Volumul Atlanticul imaginar anunță - mă bucur să cred - întoarcerea lui Mircea Mihăieș la critica literară. Cartea conține o serie de studii despre scriitori britanici și americani (Thomas Carlyle, Oscar Wilde, James Joyce, F. Scott Fitzgerald, Doris Lessing și Leon
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
dintr-o combinație atît de stranie o poveste americană fără egal." Deloc copleșit de autoritatea criticilor anglo-saxoni, profesorul timișorean nu ezită să-i ia discret peste picior atunci cînd constată că verdictele lor sînt cam trase la indigo: „Cînd, la sfîrșitul veacului trecut, Marele Gatsby s-a văzut propulsat pe locul al doilea în lista celor mai bune romane anglo-saxone din secolul douăzeci (previzibil, pe locul întîi se plasase Ulysses, al lui James Joyce, capodoperă mai mult invocată decât citită - dar
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
din Moscopole, în Albania, care făceau comerț cu rășină pe coasta iliră, își odihnește duhul într-o colivie păzită de doi lei adormiți, în cimitirul din Rășinari. O rășină subterană, ca fluxul informațional al menirii, i-au unit începutul și sfîrșitul sud-est european". Și încă: "Fabrica de căruțe "Lungu", fondată în 1860, a premers fabricii de căruțe și caroserii "Carol Weindel și fiii" din Sibiu. În anii '20 ai secolului trecut, firma livra căruțe și în Grecia. În 1912, soția protopopului
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
mai multe femei deodată. Femeia și cartea sunt monopoluri ale memoriei: prima ne amintește de nașterea lumii; a doua - de modulațiile acestei lumi. Ambele îți desfată sau năclăiesc sufletul, îți dezleagă sau încorsetează gândul, îți rafinează sau întinează gustul, în sfârșit, îți dăruiesc ori confiscă prietenia. Plimbându-mă printre standurile ticsite ale Târgului, am simțit cum cărțile, cuvioase și smerite, alcătuiesc o întreagă națiune, însuflețită de același sentiment și anume: de supraviețuire. Iar dacă editorii o perpetuează fizic, cititorii sunt singurii
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
prietenii pe Corso sau pe noile faleze ale Begăi. La fel ca în vremea copilului Holender, distracția preferată a copiilor din anii '60 era fotbalul pe stradă, tramvaiul circula prin Piața Operei (inclusiv tipul de tramvai din fotografia reprodusă la sfîrșitul cărții), iar faimosul vas uriaș din Parcul Rozelor este și azi la locul lui, impresionîndu-i la fel de tare, pe copiii noului mileniu. Chiar și specialitățile culinare descrise de Ioan Holender îmi stîrnesc revelații proustiene. Grișul cu lapte ornat cu desene din
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
adaptările foarte academice pe care le făceau americanii după proza ei, a căror principală sursă de plăcere provenea de la casting-ul adeseori prestigios, mizînd pe rivalitățile dintre staruri. Toate filmele astea sînt gîndite și construite pentru scena finală. Adevărul în sfîrșit revelat e atestat de imagini care vin să confirme ipotezele lui Hercule Poirot sau Miss Marple. Revăzînd cîteva dintre acele filme, mi-am dat seama că era necesar, ca să fac credibilă și ludică intriga rocambolescă a lui Robert Thomas, să
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
Cristian Teodorescu Să mă ierte cititorul că la sfîrșit de an, în loc să scriu despre lucruri înveselitoare, mă opresc asupra avorturilor și a dreptului la carte al copiilor noștri. N-o fac din motive creștinești. Nici din speranța că anul viitor ar putea fi mai bine. Mi-e teamă de
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
gura pungă, mirările, făcutul cu ochiul și complicitățile, pipăitul cărții de joc, furată și ascunsă la jartea, piciorul care se freacă, desculț, de scaun a plăcere și extaz, ochii vicleni și parșivi care se învîrtesc a intrigă și complicitate fără de sfîrșit împotriva a ceva sau a cuiva. Vînzoleala sau lîncezeala din jurul unei mese de jucat cărți, dimensiunea cinică și grotescă de pe scenă, înainte și după moartea Margaretei, creează o imagine susținută și de ideea decorului, de cele cîteva scoarțe oltenești, autentice
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
supus, cînd s-a mărit, pe lîngă al ei mire și Domn să stea; și singur a rămas pe-acele locuri unde doar, fierbinte, pustia stăpînea, și, fără glas, el niciodată n-a dorit cuvinte. Dar, după-amar de vreme, în sfîrșit a dat de pacea bucuriei calme de-a sta și el cu fruntea între palme, ca toată creatura, liniștit. Lăuntrul trandafirilor De unde tărîmuri alese acestui lăuntru? Pe care durere asemenea pînză se țese? Cît cer în despuiere în mări lăuntrice
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
și România ceaușistă: ketmanul naționalist, cum l-a numit el cu formula lui Gobineau despre fundamentalismul musulman, s-a dovedit capabil să realimenteze solidarități etnice pe care sovietizarea le compromisese și energii morale care păreau definitiv de domeniul istoriei. La sfîrșitul deceniului al șaselea și, apoi, cu mai multă forță, la începutul deceniului al optulea, naționalismul i-a cucerit pe comuniștii români și chiar și pe cei care nu iubeau comunismul, dar vedeau în convertirea lui la idealuri patriotice, antirusești, o
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
ai defunctului regim. Se poate crede că salvarea ideii comuniste n-a venit atît de la iluzia de dreptate socială și de egalitate pe care s-a bazat inițial, cît de la aceea de solidaritate națională pe care a întreținut-o la sfîrșit. Întrebați despre voința de a se reforma a PCR, foștii săi lideri simpatizanți ori doar beneficiari (unii astăzi, mari capitaliști), răspund exclusiv prin exemple de "naționalizare" a politicii lui, fie acestea doar de natură morală, ținînd de "demnitatea" cu care
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
dă și un citat din T. T. Burada, care în Datinele poporului român. Copacul Crăciunului (1897), a scris: "Introducerea acestui obicei al copacului în bătrâneștile noastre datini nu face decât să răspândească un venin primejdios în neamul nostru românesc". Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, apar și puncte de vedere mai echilibrate, apar informații privind istoria pomului de Crăciun, descrierea unor obiceiuri germanice legate de el: I. Achimescu, Pomul de Crăciun - legendă germană (în Liga literară, 1895
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
XVII-lea este plină de această credință" despre pomi care înfloresc în noaptea de Crăciun. Amintește, de asemenea, opinia medicului silezian Philip Iacob Sachs despre aceeași problemă și citează o pagină dintr-o predică a predicatorului vienez Ulrich Megerle de la sfârșitul secolului al XVII-lea: Pe când s-a născut fiul lui Dumnezeu s-au întâmplat multe lucruri miraculoase. Zăpada cea mare din acel ținut a dispărut momentan și deodată s-au arătat pomii cu flori și frunze; pământul s-a înfrumusețat
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
se răspândească în tot Apusul Europei și să se coboare și în jos de-alungul țărmurilor Dunării până la noi românii." Ne-am referit până acum la articole din presa românească a vremii și trebuie să privim și în principalele cărți de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului următor. S. Fl. Marian, în Sărbătorile la români nu menționează obiceiul, probabil pentru că începe ciclul sărbătorilor cu acelea de la Anul Nou. Nici Elena Niculiță Voronca, în Datinele și credințele poporului
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
prin comparația cu Proust. Nerval a încercat și el să regăsească timpul pierdut, dar nu a reușit decît să probeze zădărnicia propriei himere. Data rostită de Sylvie în final ar apărea din acest unghi, ca sunetul de gong care marchează sfîrșitul povestirii." Însă lucrurile nu stau tocmai așa, ci chiar dimpotrivă; Eco, în fapt, își organizează demonstrația prin reducere la absurd, ajungînd la concluzia că "Jerard (și împreună cu el Nerval) nu se oprește din povestit cînd înțelege că totul s-a
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]