998 matches
-
înfrigurare, dărâmături și zarvă și neliniște, coloane coloane de trupuri și zumzetul de voci grăbite, toți se grăbeau se grăbeau, fără să știe încotro, un soi de evadare colectivă, de parcă dezastrul însemna eliberare, nu se mai puteau întoarce la coliviile sfărâmate, forțați să se regăsească, în sfârșit, nemaiavând adăposturi, lipsiți de ocrotirea și de îngrădirea zidurilor, nomazi și liberi, în necunoscutul nopții pre noi nouă redă-ne. „Aici stătea poeta aceea micuță și energică“, arătă bătrânul spre o clădire înaltă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Scurt, dintr-o singură lovitură, fără ezitare. În general, femeile evitau să facă asta, considerând operația mult prea crudă. Sau o făceau în silă, cu capul întors într-o parte. Observă și cât de delicat culese ea creierul dintre oasele sfărâmate, fără să se sinchisească de sângele care îi mânjea degetele, după care i-l oferi șoimului, îndemnându-l cu multă blândețe să-l ciugulească din palma ei, așa cum cerea arta vânătorii. Era deci o cunoscătoare. Și, întorcându-și calul, prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
holul. În urma lui, auzea lipăitul picioarelor goale pe mozaic, punctat de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori ridică felinarul. Se aflau într-o sală dreptunghiulară sprijinită pe coloane și încununată de o boltă pictată cu îngeri și nori. În mijlocul sălii se ridica un mic altar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Club, Îmi spuse pe un ton foarte amabil. Nu mai ai ce căuta la Club, Îi răspunsei, Încercînd să vorbesc cea mai curată engleză de care eram În stare. Am Început să coborîm scările Împreună, avînd mare grijă la marmura sfărÎmată și ocolind locurile distruse de curînd. PĂrea o scară foarte lungă. Am luat un cartuș gol, Îmbrăcat În alamă și turtit, și i l-am dat fetei pe care aflasem c-o cheamă Elizabeth. — Nu-l vreau, Îmi spuse. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
timp în cancelarie. Cel mai indicat era să fii acolo înainte de a se suna de ieșire. Doamne ferește să uiți că e pauza mare și să mai întârzii cu vreo explicație la clasă! Nu mai găseai nimic, poate doar niște pateuri sfărâmate și ceva Pepsi pe fundul unei sticle. Bineînțeles, cei care aveau prieteni, amanți sau amante, își permiteau să vină la masă cu pas elegant și mină melancolică - porția lor era pusă deoparte! Ceilalți trebuia să se uite mereu la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e o materie așa de frumoasă! Pe Coceanu nu l-au putut extrage din mormanul de fiare decât după ce a venit echipa de la descarcerare cu flexul. I-au scos cadavrul, plângând, chiar taică-său cu frate-său. Mădălina avea bazinul sfărâmat și o fractură de craniu care îi schimbase fizionomia. Au înmormântat-o o săptămână mai târziu, în rochie de mireasă. Doar Iuliana ajunsese într-un sanatoriu, de unde s-a întors peste două luni cu un tub în gât. Ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre alți oameni, îi zise domol: ― Lasă, muiere, lasă-l să se odihnească așa cum a orânduit Dumnezeu... Voia să spună că până va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unde m-aș fi putut ascunde, căci drumul meu se oprea aici. Am trecut pragul și urechile au început să-mi țiuie de singurătate. Erau culoare lungi și întortocheate, pline de praf și gunoaie, unde zăceau îngrămădite mobile vechi, piane sfărâmate, cărți în legături groase de piele. Erau fotografii galbene în rame ovale. Erau paturi de fier, strâmbate, și oale de noapte mâncate de rugină. Erau haine decolorate în dulapuri cu oglinda spartă: din gulere și cute se ridica o spuză
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Aceeași lumină albăstruie se răsfrângea pe pereți, dar, când l-am văzut pe "prietenul nostru", cum începuserăm să-l numim, am amuțit: parcă trecuseră mii de ani. Din uriașul schelet rămăseseră doar grămezi de țărână. Oasele bazinului mai răzbăteau totuși, sfărâmate, din praful murdar, alături de bucăți de țeastă, sferturi de maxilar, resturi de vertebre. Timpul șuierase pe deasupra lui cu o viteză și o furie de necrezut. Am ieșit abătute din acest osuar și ne-am continuat drumul, peste câmp, spre foișorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-o răstignească, vorbi cineva, dar când i-au zdrobit mâinile, a țipat atât de puternic, încît s-au trezit, și atunci n-au mai văzut-o, și așa a putut să coboare de pe cruce, dar anevoie, căci avea mâinile sfărâmate, a coborât și a fugit și de-atunci o tot căutăm, dar nu mai dăm de ea..." "E absurd, e o eroare! exclamă Ieronim. Ați confundat-o cu altcineva." "Nu e nici o confuzie!" auzi strigând pe cineva. Toată lumea îl știe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ce încurcătură! De câtăva vreme am tot dorit să-ți vorbesc, spuse Emma. Se găsea singur cu Pearl în altă parte a grădinii, unde se afla un lac supraâncărcat de nuferi, la care se ajungea coborând câteva trepte sparte și sfărâmate. Nuferii acoperiseră aproape întreaga suprafață a apei. Ici-colo, în câte o ferestruică de verde închis, fulgera săgetarea aurie a unui pește. — Cum e posibil? răspunse Pearl. Azi ne-am întâlnit pentru prima oară. Și Pearl purta o rochie de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca fiind o chestiune esențială a epocii noastre. Lucrul care se impune în primul rând este absoluta negare a lui Dumnezeu. Până și cuvântul, numele, trebuie să dispară. Și atunci ce rămâne? Totul, chiar și omul Hristos, dar complet schimbat, sfărâmat și redus până la ultima și absoluta simplitate nudă, până la atomi, electroni și protoni. Ceea ce e lăuntric e totuna cu exteriorul, iar ceea ce-i exterior e totuna cu lăuntricul: o poveste veche, dar cine o înțelege cu adevărat? Pentru mine, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
socială (succesul televiziunii în defavoarea jocului), de filozofie (rolul mesajului sportiv), de ordine socială (regulamentele) și de la disciplinele comunicării (arte). Reflectarea inversă a realului, non asemănarea duce teoretic la: -trecerea de la problemele creatoare către probleme teoretice; -materialul social apare micșorat și sfărâmat; -între semnificație și material nu există legătură și important este mediul ideologic sportiv, mediul prin care conținutul este prezentat altfel; -sportul nu se mai bazează pe asemănare, ci, pe detașare și pe izolare; -poetica sociologică sportivă rată că publicul sancționează
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
trebușoară ca asta s-a ales cu un glonț de mitralieră în fluierul piciorului... Trenul se târa greu, cu scârțâit de frâne la vale și gâfâitul din rărunchi al locomotivei la deal... Pe șoseaua alăturată se vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
banalului, spre a aluneca, ulterior, în domeniul conceptualizării, de la ulucă la suprema făptură / în alergare după o transfigurare, așa încât să conchidă că Poezia nu este doar o ulucă ce-o tai și-o fățuiești, ci este finișul fericit al pietrei sfărâmate - praful și pulberea - // unica Neființă ce poate trece în Ființă - / Duhul sfânt - unicul Obiect în carnea căruia / cei chemați pot transplanta sufletul... Iar poezia vine să înierbeze, mai ales hic et nunc, clipa. De fapt, iarba și o mulțime de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ridichea, spanacul, sparanghelul, țelina, varza verde, zmeura, usturoiul, lubenița/harbuzul. Foarte gustos și hrănitor este următorul desert, care se mănâncă, bineînțeles, pe stomacul gol. Eu l-am denumit „desert Gicu”. Se pasează o banană coaptă sau două, se adaugă nucă sfărâmată, o linguriță rasă de scorțișoară și miere după gust (dacă pui multă iese prea dulce, cel puțin pentru gustul meu). După caz se mai pot adăuga și alte ingrediente cum ar fi: fructe uscate sau stafide (înmuiate în apă în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
idilica, fantastică, ca de altfel cum au făcuto și evreii. Apoi construiește apologia lui Hristos, rabinul evreu, care în momentul când a fost botezat de Ioan în apă Iordanului, unde Adam aruncase pactul semnat cu Diavolul, respectiva piatră a fost sfărâmata sub talpă christică (fantezie tacuciană!); Oricum, despre mitul facerii a curs multă cerneală. E tentant pentru că este vorba de începuturile biologice rămase încă în imperiul misterului. Și în excursul lui trist ajunge la prețuirea clipei alunecătoare, ceea ce au recomandat toți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
de tot necurmată. 4. Să aduci un miel dimineața, și celălalt miel seara; 5. iar, ca dar de mîncare, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, frămîntată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărîmate. 6. Aceasta este arderea de tot necurmată, care a fost adusă la muntele Sinai; o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 7. Jertfa de băutură să fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Ah, cum mai holbează ochii istoria! Nu-i vine să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horea că-n visele sufletului nostru, de nădejde orfan atârnau nojițele de la opincile lui badea Crișan. Într-un târziu, toate sufletele zăceau sfărâmate... Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge! Pe jos erau risipiți crăițarii de sânge, de vieți sfărâmate. Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morții trăiesc. Iată, de pildă, eu umblu, vorbesc asemenea lui, așijderea ție, dar
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
că-n visele sufletului nostru, de nădejde orfan atârnau nojițele de la opincile lui badea Crișan. Într-un târziu, toate sufletele zăceau sfărâmate... Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge! Pe jos erau risipiți crăițarii de sânge, de vieți sfărâmate. Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morții trăiesc. Iată, de pildă, eu umblu, vorbesc asemenea lui, așijderea ție, dar viața mea nu-i, prietene decât o moarte vie. Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul ororilor îmbrățișându-mi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mecanic, privind, absent, nehotîrît, ba spre pendula din perete, ba spre dulapurile cu cărți. S-a înviorat, o clipă, doar când tânărul custode l-a întrebat ce anume ar fi vrut să uite. Bîlbîindu-se, a zis ceva despre gândirea sa "sfărîmată" și despre faptul că nu poate fi fericit decât dacă pune între el și restul lumii o ușă. Apoi, l-a asigurat pe Julius că zeii, când vor să pedepsească pe cineva, îi dăruiesc o memorie bună. Intrigat, tânărul custode
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vacarm, nu mai avu puterea să se stăpânească și se repezi orbește spre ușă. Nu mai vroia decât să se vadă scăpat din acel loc infernal unde bătăile pendulelor se amestecau acum cu zgomote de obiecte călcate în picioare și sfărâmate. Simți că nu făcea decât să mărească dezastrul, dar nu se opri decât la capătul coridorului unde muza tăcerii stătea cu degetul pe buze. 20. S-a năpustit iarăși peste curte un cântec de cocoș. Ciorile s-au trezit din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de trei ori, de patru ori, de cinci ori, de șase ori pân-aș fi ajuns la ceafa goală, cu câteva firișoare spiralate, ale celei ce zăcea pe plajă lângă mine, despărțiți doar de un metru de nisip de scoici sfărâmate. Merg la mare de fiecare dată singur și de fiecare dată fac plajă complet gol, înconjurat de trupuri complet goale. Mă apropii de mare cu precauțiile nesfârșite cu care vechii evrei se apropiau de chivot: „Să n-aveți a face
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu prea departe, se aude țiuitul unei sirene. Agentul de circulație coboară. Prima lui întrebare: “Unde-s victimele?” “Care victime?” “Pasagerii mașinii” “Noi suntem” “Cu neputință!” “Dacă vă spunem...” Nu-i vine să creadă. Privește cu mare atenție la mașina sfărâmată și la foștii ei călători. “Chiar vorbiți serios?” “Nu ne-am putea permite luxul să vorbim altfel. Mai ales acum!” “De necrezut! În cazul ăsta sunteți norocoși...” V.2... IV.5... “Ah! Ce plăcere să salutăm pe cel mai tânăr
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
treacăt, iar camioneta a scăpat de sub control și a fost aruncată dincolo de bordură, nimerind direct În căruciorul negustorului, cu atîta forță Încît l-a făcut țăndări, apoi s-a răsturnat cu totul peste el, transformîndu-l Într-un morman de sticlă sfărîmată și fiare Încolăcite. Printr-un adevărat miracol, șoferul camionetei a scăpat nevătămat, dar italianul cel mărunțel ajunsese Într-o asemenea stare de mutilare că era de nerecunoscut. În clipa În care l-a izbit camionul, sîngele de un roșu aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]