578 matches
-
Brad, Balada cu Miron Prisăcaru de Aurel Rău și Când privesc de Haralambie Grămescu. 9. Viața românească, II, nr. 12, 1949: O sută de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu (editorial) • Mihail Sadoveanu. - Eminescu • A. Toma. - Lui Eminescu • Dan Deșliu. - Sfărmat-am rânduirea cea crudă • A. Ciurunga. - Ești lângă noi • Ben Corlaciu. - Noaptea de la Ipotești • Geo Dumitrescu. - Itinerar eminescian • Din notațiile de revizor ale lui Eminescu. 10. Cuprinsul revistei Viața românească, III, nr. l, ian.1950: Radu Boureanu. - La moartea lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 394. 60. Vezi Op. cit., îndeosebi pp. 397-399. 61. W. Wundt, Einleitung in die Philosophie, fünfe Auflage, Verlag von Wilhelm Engelmann, Leipzig, 1909, p. 19. 62. „În adevăr, ultimele concluzii ale științei sfarmă vechile bariere pe care gândirea le ridicase până acum între lumea conștiinței și lumea din afară, a materiei... Ultimele concluzii ale științei asupra realității universului spun că această realitate consistă în raportul constant dintre diferitele forme de energie.” (Op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
totul pentru pacea țării! Și pentru pacea lumii, totul! Cum înțelege, însă, poetul să concretizeze această chemare? Prin două aspecte sentimentale, pe care la exploatează la modul abstract și general - iubirea și ura: De știi iubi cum se cuvine Tu sfarmă monștrilor complotul! Dă totul pentru slava țării! Și pentru pacea lumii totul. Și De știi urî cum se cuvine Tu sfarmă... O simplă rimare, prin care poetul credea că poate comunica un sentiment autentic! Dar vorbele vagi, inexpresive, nu pot
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe care la exploatează la modul abstract și general - iubirea și ura: De știi iubi cum se cuvine Tu sfarmă monștrilor complotul! Dă totul pentru slava țării! Și pentru pacea lumii totul. Și De știi urî cum se cuvine Tu sfarmă... O simplă rimare, prin care poetul credea că poate comunica un sentiment autentic! Dar vorbele vagi, inexpresive, nu pot crea emoții prin ele însele, așa cum nu le puteau crea emoții, prin ele însele, cu câțiva ani în urmă, când în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
specificitatea instrumentelor puse în joc, dar și prin ansamblul procesului structurant al celor două tipuri de acțiuni. (Alava, 2005) El trebuie să fie deschis și predispus la o autoorganizare, când circumstanțele o impun. Școala neocapitalistă din societatea postindustrială se relativizează, sfărmându-se în mai multe părți, prin delocalizare și asincronizare, generând o reducere a cheltuielilor pentru formarea lucrătorilor eficienți și bine orientați, mai ales din punct de vedere material. Se uită, oarecum, că școala trebuie să formeze oameni plenari, indivizi nu
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
să zică și el ceva, dar glasul nu-l ascultă. A amuțit. Și trupul pare că-l trădează. Se simte incapabil de cel mai mic gest. Doar ochii și-i mai poate roti. Privirea îi fuge la opaițul ce zace sfărmat la picioarele lui. Îl recunoaște cu o strângere de inimă. E venit de departe în locurile astea, ca și el. Un opaiț grecesc, una din nenumăratele tehnologii noi pe care macedonenii lui Alexandru cel Mare le-au răspândit în toată lumea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. {EminescuOpI 20} AMORUL UNEI MARMURE Oștirile-i alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump-o lume ce sfîșie-n tăcere Sdrobit sufletul meu. Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă, Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc, Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cum urna crapă, cenușa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman; Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate, Și frunțile cărunte le nalță, de departe Un Cesar, un Traian. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; {EminescuOpI 25} În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repețită, Vă sgudue arama urechea amorțită
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lume se întinde, Totul tace, căci durerea este mută ca un gând, Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, Decât cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormânt. Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă? Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi? Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?.. - Este Domnul Romîniei: Barbu Dimitrie Știrbey!... {EminescuOpI 29} VENERE ȘI MADONĂ Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Egală fiecare, și să trăim ca frați! Sfărmați statuea goală a Venerei antice, Ardeți acele pânze cu corpuri de ninsori; Ele stârnesc în suflet ideea neferice A perfecției umane și ele fac să pice În ghiarele uzurei copile din popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svîrliți statui de tirani în foc, să, curgă lavă, Să spele de pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân la al lumii fund! Sfărmați tot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
popor! Sfărmați tot ce ațâță inima lor bolnavă, Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svîrliți statui de tirani în foc, să, curgă lavă, Să spele de pe pietre până și urma sclavă Celor ce le urmează pân la al lumii fund! Sfărmați tot ce arată mândrie și avere, O! desbrăcați vieața de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urât Să fie un vis numai, să fie o părere, Ce făr-de patimi trece în timpul nesfârșit. Zidiți din dărmăture
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cu perdelele lăsate Șed la masa mea de brad, Focul pîlpîe în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Țîrîesc încet ca greeri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarmă-n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La picioarele lui Crist. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-o că-i aproape și ar ști c-o înțeleg... Din sărmana noastră vieața, am dura roman întreg... N-o mai caut... Ce să caut? E același cântec vechiu, Setea liniștei eterne care-mi sună în urechi; Dar organele-s sfărmate și-n strigări iregulare Vechiul cântec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. {EminescuOpI 158} P-ici, pe colo mai străbate, cîte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultuoase și sălbatece pe strună, Și în gîndu-mi trece vântul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit... Unde-s șirurile clare din vieața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun! {EminescuOpI 159} SCRISOAREA V Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
distrugerea finală. E îmbătrânirea muntelui ca formă, declinul lui ca și al florii în zilele de toamnă, ca și al bradului căzut la pământ și prefăcut într-o mână de cenușă. Viața muntelui se îmbină cu moartea lui; ceea ce-l sfarmă bucățică cu bucățică dă farmec plasticii admirate, frumuseților sălbatice, văilor adânci și tainice, toate însă trecătoare, deși par veșnice față de scurtimea vieții noastre. Toaca semeață pe care crește nesupărată Floarea reginei, în jurul căreia însă încing hora vânturile, pe care o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
porumbiștile ating înălțimea unor păduri tinere” ... (S.Mehedinți,G. Vâlsan -Lecturi geografie) 5. Alegeți un personaj din textul Cele patru anopimpuri și portretizați-l în scris. Folosiți personificarea. Pastel George Topârceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se sfărmă-n licăriri mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se corijeze. Numai timp de o zi sau două, căci Ioana începu cu entuziasm un nou plan, dar nu e în stare să-l continue. Scepticismul meu, cu toate că Ioana i se împotrivește și promite să nu se mai lase influențată, sfarmă pe drumuri ascunse noua ei dorință. În orice caz, astăzi toată discuția, în clipele cele mai funeste, e întreruptă de acel r, spus câteodată sau de mai multe ori în șir, cu energie, semănând de atâtea ori o întrerupere ironică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
diurne. 22 mai 2004 REFLECȚII (CLIV) Repet aici ce mulți o știu: Istoria s-a răzbunat Cu fel de fel de arme Pe cel ce-i mort ori este viu Că neamul meu a dăunat, Dorind pe veci să-l sfarme. * „Prin noi doar timpul trece, Problemele rămân”, Căci valuri vin zevzece Și-apasă pe român. * Pentru toți și pentru toate Terra e maternitate Și tot asemeni cimitir De-ai fi-n palat ori coviltir. 24 mai 2004 DE-O VIAȚĂ
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
nu mai contenește cu manifestațiile în curtea Universității. Ceasul tinereții și al libertății a sosit. Euforia puterii e atât de amețitoare încît "Academia" pătrunde pe neașteptate în sălile de cursuri și, neștiind ce să distrugă mai întîi, se apucă să sfarme băncile de pe care generații întregi de studenți ascultaseră înțelepciunea iluștrilor dascăli ai Coimbrei. Dar nu se opresc aici. Există în Universitatea din Coimbra o sală care, de veacuri, terorizează imaginația studenților; este așa numita Capelos, marea sală unde au loc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mers în viață pe-același drum greșit Ca nimeni pe pământ, frumos noi ne am iubit! De ți-am greșit cumva nu-i numai vina mea Îți amintești prea bine c - a fost și vina ta. Dac - aș putea să sfărm din piept a mea durere S-o rup și s-o sfâșii în tainică tăcere, Să blestem gelozia, a dragostei oprire, Iubirea aș trăi-o ca pe o nemurire. Prin minte gânduri negre mi se petrec adânc Din inimă suspin
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
început să visezi la ea arzător și să ți se pară și mai nesuferit individul pe care-l bănuiai că iubește și el pe Leonora. Și de atunci imaginea ei s-a tulburat în capul tău: silueta ei s-a sfărmat. Rochia nu-i mai cădea armonios și oblu pe pantofii mici. Când te-ai întors toamna la liceu, te considerai omul cel mai nefericit din lume și foarte fericit că ești atât de nefericit și de interesant pentru amici, cărora
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pline de sânge, până la sobă, și apucă de lângă piuliță, din ocniță, pilugul greu de alamă. —Eu nu vreau să te alung, nu te blastăm! izbucni el, și crescu nalt, lângă Haia, cu bucata de alamă înălțată. Nebună ce ești! Îți sfărm capul! Rifca dădu un țipăt și se repezi. Haia căzu cu fața-n jos pe divan; și prinse a răcni înăbușit: —Omoară-mă! omoară-mă! Nu mă tem! Nu vreau să știu de nimica! Omoară-mă! Am să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din pricina ta! S-aude și pân’ la fata picherului! — Nu vin! Am să mă duc după dânsul în lume! Și se văita cu obrazul bugezit de lacrimi, cu ochii roșii și umflați. O umpleau valuri de mânie, îi venea să sfarme tot în juru-i; se zbătea ca o fiară în lanțuri. Abia într-un târziu s-a liniștit, a intrat în casă și s-a ghemuit într-un colț, privind fix înainte-i cu ochii arși de durere. Și curând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure, învățând încă o dată atingerile pielii și pielea, țesând modele inegale pe trupurile surori. Apoi însă, încet, mâinile acelea bucuroase își aflară rostul, frământând și sfărmând nodurile încordării din gâturi și umeri și spinări și găsindu-și un ritm firesc. Așa că de-acum mâinile își aminteau, ca și buzele, buzele ce se căutau înfierbântate unele pe altele, despărțindu-se și regăsindu-se, ca și limbile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nevăzute ori formule îmbinate perfect nu-l pot cuprinde încă... într-o buclă nesfârșită de furii neînlănțuite urzește câte-o clipă-n care, din haosul ce vine să rămâie doar un fir. Pe Eutherpe 117 venise o muzică divină, care sfărmase continuumul spațio-temporal în mii de bucăți enyace, interconectându-le și intermodelându-le în stări, amintiri, viziuni și fantasme extatice... Problema a apărut însă în sectorul Clio. Aici alegeai combinație de 3-4 puncte condiționale, spre exemplu: Ce s-ar fi întâmplat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]