580 matches
-
Dämmerung amurg). 114 (III, 141) făcînd ravagii: Sau "năruindu-se" (verbul to ruin are și sensul intranzitiv de "a cădea cu capul în jos", cf. lat. ruere = a cădea, a se prăvăli). 115 (III, 151) stihiile nimicitoare: Sau "care se sfarmă" (sens intranzitiv). Ambele sensuri, credem, sînt valabile, căci elementele (stihiile) sînt în ruină, si la rîndul lor atrag în ruină. 116 (III, 169) Joc de sensuri: un înțeles vechi al lui cunning este "cunoaștere" (cf. cunnan a cunoaște, din engleză
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
militară a pierit la Vaslui.Au înmormântat-o moldovenii. Din scaunul său de la Suceava, la 25 ianuarie 1475, Ștefan scria către capetele încoronate ale Apusului: „. . . am învins strașnic pe acei dușmani ai noștri și ai creștinătății întregi, și i-am sfărmat, și i-am călcat în picioare”. Atunci, în ianuarie 1475, la Vaslui, o mână de viteji conduși de un om de geniu au scris o filă de istorie universală. O filă în care se vede cum modestia chibzuită înfruntă trufia
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
specificitatea instrumentelor puse în joc, dar și prin ansamblul procesului structurant al celor două tipuri de acțiuni. (Alava, 2005) El trebuie să fie deschis și predispus la o autoorganizare, când circumstanțele o impun. Școala neocapitalistă din societatea postindustrială se relativizează, sfărmându-se în mai multe părți, prin delocalizare și asincronizare, generând o reducere a cheltuielilor pentru formarea lucrătorilor eficienți și bine orientați, mai ales din punct de vedere material. Se uită, oarecum, că școala trebuie să formeze oameni plenari, indivizi nu
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
numim versuri libere rândurile de poezie neprozodică din nici un punct de vedere, în care toate normele sunt aplicate ad libitum, începând de la experiența formală a simboliștilor francezi"Ă. Această definiție este permanent contrazisă pe traseu, poezia modernă năzuind mereu să sfarme prozodia. Partea consacrată în lucrare formelor prozodice românești din secolul al XIX-lea este una din cele mai substanțiale și mai interesante, Vladimir Streinu vădind o competență strălucită în privința tipurilor de vers și naturii versului românesc. Exemplificările sunt numeroase și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
-ți plac/ bulgări de smirnă așezați în vrac/ cd-uri discuri de vinil dischete/ frumos orânduite pe banchete” (...)/ „când m-am trezit ca dup-o izbitură/ țineam o vorbă râncedă în gură/ doar ce-am rostit-o și de-atunci tac/ sfărmând în dinți tablete de prozac/ privesc de-o eră sprijinit în coate/ busola care face roate-roate”9 Chiar atitudinea eului poetic din finalul acestui poem este una dimoviană: vorba rostită, dar pe care cititorul nu o află, aduce o damnare
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
cunoscutul Radu Igazsag (care, mai nou, și-a mai adăugat un nume, deci semnează Radu Vasile Igazsag ! e o glumă sau e doar “o scurtă nebunie”?) compune un pamflet postmodernist pe tema “Ah, sînt sublime momentele cînd un popor martir sfarmă tirania!”. Radu Igazsag semnează regia, scenariul și grafica, secondat de Vivi Drăgan Vasile, operator și producător (Fundația Arte Vizuale). Numai cineva familiarizat cu tehnicile filmului de animație poate înțelege cu adevărat ce desfășurare de forțe și de inventivitate presupune un
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
Ura crește de cucută / pentru cei ce stau s-asmută (...) Crește tare, crește zid / dragostea pentru partid" (s.n.) (Dan Deșliu). Iubirea și ura intră într-un paralelism sintactic sinonimic și la Eugen Frunză: "De știi iubi cum se cuvine / Tu sfarmă monștrilor complotul / De știi urî cum se cuvine / Tu sfarmă" ș.a.md., ilustrînd, încă o dată, relația de directă proporționalitate dintre cele două simțăminte: "Să iubești de zece ori cît mine / Tot ce-a fost clădit în luptă grea! Să urăști de
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Crește tare, crește zid / dragostea pentru partid" (s.n.) (Dan Deșliu). Iubirea și ura intră într-un paralelism sintactic sinonimic și la Eugen Frunză: "De știi iubi cum se cuvine / Tu sfarmă monștrilor complotul / De știi urî cum se cuvine / Tu sfarmă" ș.a.md., ilustrînd, încă o dată, relația de directă proporționalitate dintre cele două simțăminte: "Să iubești de zece ori cît mine / Tot ce-a fost clădit în luptă grea! Să urăști de zece ori cît mine / Tot ce vieții-n drum ar
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
al soției sale, originară dintr-o zonă montană. Dar, ascultați: „Eu n-am uitat-o încă, în marginea cetății,/Căsuța noastră albă, sălaș singurătății,/Ferindu-și după ramuri făptura-i dezgolită; Nici soarele, spre seară, în mantie superbă,/ Cum își sfărma pe sticlă a razelor lui jerbă... Când Ch. Baudelaire scria aceste versuri, în Franța, ca și în alte țări, orașul încetase de a mai fi „o prelungire armonioasă a naturii“, devenind un model privilegiat al civilizației moderne, cu toate consecințele
Agenda2004-19-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282382_a_283711]
-
ei dacă asta-și dorește. Piața Mare Se prezintă în veșminte noi. Îmbrăcată într-o fustă scoțiană. Pietrele cubice din pavaj, cenușiu închis și deschis, sunt de o discretă eleganță și ochii îți fug deodată cu ele. Privirea ți se sfarmă de clădirea barocă a Bisericii Catolice, ricoșează în zidurile ei, se îneacă în fântâna modernă, îngropată, a Pieței Mari. Nepomuc își duce viața de surghiun în curtea bisericii catolice. Doar cunoscătorii orașului știu să-l găsească. Nimeni n-ar bănui
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
pierderilor materiale: "ŤPlaie d^argent n^est pas mortelleť, zic cu drept cuvânt franțujii, foștii noștri aliați. Negreșit e dureros să vezi că te miri ce soldat pune mâna pe obiectele ce-ți sânt scumpe și ți le răpește sau sfarmă, dar cine e de vină? Când popoare de mâna a doua s-amestecă în certele puterilor mari și se joacă de-a războiul, se-nțelege că învingătorul nu are să te cruțe, mai ales când a doua s-amestecă în certele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
baladă în lege, nu epopee eroi-comică, - balada lui Argineanu. Epica ei merită a fi desfășurată, - și o vom face strângând-o în chingi, urmărind cavalcada vorbelor: Viteazul se repede în turci, sare, surpă, calcă, aleargă, străpunge, taie, rupe, zbiară, înjură, sfarmă, iar sfârtecă, scapă de ei, gonește, îi lasă în urmă de izbeliște, calul nu-și mai întețește, se oprește, privește... ...De pulbere și de sânge împroșcat Cu trupul întreg nevătămat... Cum de nu l-a dibuit până acum Vlad?... Cu
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
însă în felul următor: "Cele neguri ce-s în rîpa Aheronului născute, A lor aripi întinsăse prest-a Daciei cîmpie, Iar fantomi a nopței oarbe, prin un somn de trîndăvie, }ineau mult timp îngînată a românilor virtute. însă pronia îndurată a sfărmat fatale fere Ș-a doritului Luceafăr ni răsare-acum scînteia, Ce pre soarele mînește de la depărtare sfere" (La introducerea limbei naționale în publica învățătură, 1828). Poezia a apărut în primă variantă în 1821, dar fusese probabil compusă mai devreme cu cîțiva
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
ridică împotriva unei noi încercări de cosmicizare a lumii, imperiul lui Napoleon Bonaparte. În fața acestei noi tentative cosmogonice pornită de la ideea "păcii eterne" istoria se repetă: "Ș-atunci Nordul se stîrnește din ruinele-i de gheață munții plutitori și-i sfarmă și pe-a cîmpurilor față el ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd și trecînd peste oștire o îngroapă... Și cu fală el ridică drept făclie aurora-i boreală peste-oștirea-ntroienită în pustiul... omăt". "Nordul m-a învins, ideea
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
1935 la crearea Partidului Național Creștin al lui Octavian Goga și A.C. Cuza, dar și după aceea, cînd a fost exclus din acest partid. Crainic și-a menținut o poziție a sa, independentă, în planul extremei drepte românești, prin revista Sfarmă Piatră (nemenționată de dl Răzvan Codrescu printre periodicile întemeiate de directorul Gîndirii), cronica măruntă din Gîndirea, neizbutind să mai apară cu ziarul Calendarul, suspendat din cauza aceluiași eveniment al asasinării lui I.G. Duca. Apoi, în anii războiului, ca ministru în guvernarea
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
țin la astea! Te rog mult, dacă nu-i greu din cale-afară, scrie-mi unde apare cartea (la Miron Neagu sau la Fundații) și scrie-mi cine va figura în paginile ei, ca să dau câte-o notă (dacă vrei) la ,Sfarmă Piatră" sau aiurea! Deasemenea aștept orice cerere privitoare la antologie și-ți promit că voiu fi tot atât de prompt ca azi! Cu tot dragul te salută, Ștefan Baciu * Cluj, 23.VIII. 1989 Mult stimate Maestre, Am primit zilele trecute, prin amabilitatea
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
cripta bisericii greco-catolice din Blaj). Instinctul meu de apărare funcționă imediat - scosei din desagă masivul op de istorie literară contemporană semnat de camaradul de arme Ioan Holban (un fel de agă) - așezai uriașa înfățișare editorială în fața matahalei-tanc-dinozaur-sovieto-rus, să nu mă sfarme, să nu-mi înfigă cuțitul în rană vreo cătană Mitralierele amuțiră. Părea că Orfeu cânta, liber, la inefabila liră. Tăcuți, soldații începură să se adune în jurul cărții holbaniene precum la Templu Unii îngenunchiară. Alții începură a murmura rugăciuni O petardă
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
-vă cu dalbele popouri Ale atît de-mpalidatelor fecioare, Oh, prețuindu-le - calde lingouri De aur fin dospit în aluaturi Luate și de Dumnezeu la dînsu-n paturi. Ci eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze În amintirea după-amiezilor confuze, Cînd sînii sfarmă năstureii de la bluze. Se bat covoarele a toamnă lungă. Se bat covoarele a toamnă lungă, Castanele au țepii tot mai moi, Murate-n dup-amiezele de-oloi; Din urmă melcii vor să ne ajungă Și să ne-ntrebe ce mai
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
fără de care și iadul și raiul rămîn fără pereți și fără porți ea stă în miezul acestei pietre galbene și înghite cu bucurie praful galben care din gura mea în gura ei se înalță chiar în clipele în care eu sfarm între dinți speteaza scaunului de piatră galbenă pe care e așezată ea stă în miezul acestei pietre galbene și-și ridică în spuma primitoare a văzduhului poalele rochiei de piatră galbenă care îi acoperă gleznele și pulpele ea stă în
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
lumea rămâne aceeași, dacă știi cum să o privești. Totul este altfel și totul se repetă, într-o horă a timpului care face ca bunica să redevină fetiță, iar copila să-și simtă propria îmbătrânire:,Rămân alături dispărându-mi,/ Mă sfarm și totuși sunt întreagă,/ Parcă acum aș fi pământul/ Pe care de demult bunica/ Îl mângâia chemându-și mama/ În pâlpâirea lumânării./ Pe când îmbrățișa mormântul,/ Ea se vedea din nou fetiță/ și degetele ei sfioase/ Cuminte netezeau țărâna,/ Iar eu
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
neanunțând cele dovedite prin mintea omenească, ci doar cele revelate de Dumnezeire. Ei au fost adevărați profeți și aceasta s-a probat prin minunile făcute de ei și prin profețiile lor, care s-au împlinit întru totul. În sfârșit, bătrânul sfărmă cu totul mândria și pretențiile tânărului filosof, îndemnându-l spre umilință fără de care nimeni nu poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu. Astfel se născu în inima lui Iustin dorința de a cerceta scrierile Profeților și ale Apostolilor și se convinsese
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
să-mi pierzi Iubita mea surîsul tău Șăgalnic rău și derbedeu Mă leagă-n minți rostu' mi-l strînge În frînghioare moi de sînge De ce alături trist ne plînge Înger trimis de Dumnezeu Iubita mea-nfundată-n Flandre De catifea sfarmă verande Rupe zefiri distruge raze Dă fluturilor dulci extaze Și la copii povești cu groaze Și-apoi craci zvelți de copilandre Iubita mea frumoasă-n nuri Nu trebuie să te ferești Eu te iubesc așa cum ești Mi-e sufletul un
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
dureri haotice, si care urmărește gîfîind o rezolvare depărtata într-un acord perfect. Deodată, o rază luminoasă - o minune a electricității! - sparge tavanul scenii și se oprește deasupra interesantului grup a celor două genii. La atingerea luminii lanțurile captivului se sfarmă, demonul negru rămîne trăsnit, iar geniul alb se ridică triumfator: tutti la orchestră, acordul atît de mult așteptat izbucnește, si apoi, fără pauză, imnul secular de biruința al libertății! Excelsior! Ni se desfășura pe urma în cinci acte - cam lungi
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
Să plece unul câte unul, Lasandu-ma la urmă singur Pe calea care, de departe, Poate părea că nu există. Indruma-mi pasul spre absența, Și tainuieste-ma-n uitare, Invata-ma să rabd ca piatra De pe mormânt, pana mă sfarmă Din nou stihia Învierii. Lin, Maica Domnului... Pe bolta-nalta bizantina Lin, Maica Domnului răsare Vesmântul ei prelung-albastru O-nchide parca-ntr-o chilie De înstelări unduitoare. Însingurata frumusețe A chipului care veghează Mi-aduna mintea de pe drumuri, Puterea mâinilor
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
Îngerii sînt tot mai triști. Pentru dînșii zădarnic îți miști Coapsele printre flori late. N-au voie să-ți steie la spate Și nici să arunce cu nucile, Ochindu-ți blînd ceafa și bucile Și uneori chiar și călcîiele Ce sfarmă în iarbă tămîile. Oh, sînii le sînt interziși Să-i gîdile cu un măcriș Sau să îți desfacă în rai, cînd tu ronțăi Un măr, jucăuș, aurii cîrlionții. De aceea mai bine adorm, Sprijiniți de copacul enorm...
Îngerii sunt tot mai trăiti... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7220_a_8545]