861 matches
-
de pe filele cărților arată că acestea au fost cumpărate38sau dăruie 39, de preoți, cantori, de mireni sau ctitori 40. Dar, mirenii au dăruit cu diferite ocazii, Sfințire, Sărbătoarea Hramului, nu numai cărți destinate cultului, ci și icoane,41candelabre, clopote, strane, sfeșnice, etc așa cum am găsit la Biserica Inălțarea Domnului din Roșiuța, mai multe podoabe și obiecte destinate cultului, dăruite de ctitorul de temeiu al acestei biserici, Statie Ciortan 42. Citind Pisania bisericii din Roșiuța aflăm : Această Sfântă și Dumnezeiască Biserică întru
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
vechi lăcașuri de reculegere, Spitalul, livada cu meri, parcul vânătorilor, Căruțe lăsând printre roți bălegarul Cuminților cai, petunii și rumene fete Cu viață și frică în ele, marfare mânate De-un duh nevăzut, feroviarul picotind Cu țigara în hură, Bunica, sfeșnice veșnic plângând, Cu brațe nălțate, mereu le vias profesorul, Mereu, dar altceva el ne vorbea. *** Azi, iarna vrajbei noastre, Cu vrajbă nouă s-a-năsprit, Un timp în care mielul fură, Iar lupul, că-i flămând e pedepsit, Victoriile-s istorie se
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
timpuri, era o bijuterie arhitecturală: „și așa au făcut mănăstirea de frumoasă tot cu aur poleită; zugrăveala mai mult aur decât zugrăveală și pre dinlăuntru și pre dinafară și acoperită cu plumb. Și dzicu călugării să fi fost făcută și sfeșnicele cele mari și cele mici și policandru și hora tot prisme de argint”. Sfințirea mănăstirii a fost făcută la 3 septembrie 1470, după victoria obținută de voievodul Ștefan și oștenii săi asupra tătarilor la Lipinți. În toate documentele istorice referitoare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
sân cum noaptea sărută și-nghite-apoi stele mai bine prinse pe boltă ori mai căzătoare doar dincolo de începutul apei dincolo de începutul nopții Cineva neîncăput de culorile și marginea pânzei a refăcut podul în sus, Înălțime ce S-a lăsat ca un sfeșnic în adâncul cel mai adânc. Referință Bibliografică: Podul / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2336, Anul VII, 24 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PODUL de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376599_a_377928]
-
hârșâit în spatele peretelui de care era rezemat patul. Mânat de nu se știe ce gând, flăcăul se strecură sub pat, tocmai la timp să vadă cum peretele se deschide și prințesa cea frumoasă intră în cameră, purtând în mână un sfeșnic în care ardeau trei lumânări. Îl căută ce îl căută pe Bujor prin cameră, după care se întoarse prin deschizătura din perete. Înainte ca aceasta să se închidă cu totul, flăcăul nostru se strecură în urma prințesei de-a lungul unui
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
pentru ea. Știi cum e! Când îți dă târcoale un gând care nu mai vrea să plece, nu prea ai scăpare dacă nu-l urmezi. Așa fu și cu Bujor. Hotărât să o salveze pe prințesă, căută la început un sfeșnic cu trei lumânări și apoi o cale prin care să facă să apară deschizătura din perete și se strecură de unul singur prin coridorul îngust. Când se topi prima lumânare, ajunse în sala roșie. Primul uriaș dormea fără grijă în fața
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
în sala roșie. Primul uriaș dormea fără grijă în fața focului. Singurul său ochi era închis, dar, de pe pereți, sute de perechi de ochi care pluteau în vase de sticlă se întoarseră spre Bujor, făcându-l să îi tremure în mână sfeșnicul cu cele două lumânări rămase. Se gândi feciorul nostru că, dacă pentru acest uriaș erau atât de importanți ochii, probabil și că și puterea lui stătea în singurul ochi pe care îl avea, așa că, nici una nici două, îi scoase uriașului
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
Spiritual > BOGATUL Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1501 din 09 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Uneori mă pierd prin mine că-ntr-o aspră izolare..., bucuria e poruncă, de la Soarele răsare. ------------------------ Pune lacrima tăcerii ca să ardă într-un sfeșnic, de frumos și de iubire să fiu Doamne și eu vrednic. Bogăția cea mai mare sunt virtuțile cerești, nici domnia nu se pune căci prin ea doar rătăcești. E bogat acel ce-n casă are liniște mereu și în rugă
BOGATUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375984_a_377313]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > POEZIA CREDINȚEI Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1361 din 22 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului POEZIA CREDINȚEI (Traian Vasilcău: „Sfeșnic în rugăciune”) Moto: Poet rămân, să beau lacrima lumii Și lacrima să-mi fie-n veci stăpână, Mergând cu infinitul mână-n mână. Traian Vasilcău- „Poemul lacrimii” S-a dovedit că un poet autentic are sufletul mare și absoarbe ca
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
cu psalmi fără de vreme,/ Nu am spulber mai frumos/ Să trăim vecii de-a rândul/ Nu în noi, ci în Christos”). Iată miraculoasa sublimare a suferințelor și durerilor neamului său redată de poetul Traian Vasilcău în volumul de poeme-psalmi, intitulat „Sfeșnic în rugăciune”, publicat în anul 2012. Pentru că toate poemele din acest volum sunt ca niște flacoane cu esențe de credință, denumite de autor, atât de simplu și modest: PSALMI. Să precizăm: DEX-ul definește „ruga” astfel: „a cere cuiva stăruitor
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
în imn de slavă măreției lui Dumnezeu? Ce forță mai mare decât cea care te-ntărește în lupta cu Răul, decât credința-n Dumnezeu și dăruirea totală „în Domnul”? Fixată pe astfel de repere, poezia lui Traian Vasilcău din volumul „Sfeșnic în rugăciune” capătă dimensiuni magice, cu bogății de sensuri și înțelesuri, purtate pe aripele metaforelor-simbol, care strălucesc în toți psalmii volumului. Așa curg psalmii săi pe „fir de rai”, unde „prohodul poeziei n-are capăt” și unde „orice învins e
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
care zac comori de nestemate ale gândirii filosofice- aceasta-i arta poetică pe care o practică Traian Vasilcău, atunci când ne oferă în psalmii săi îngemănarea Poeziei cu Credința! Și cred că în asta constă valoarea poetică a psalmilor din volumul „Sfeșnic în rugăciune”. Am încercat să culeg într-un buchet metaforele-simbol, cu care poetul îmbracă ideile metafizice și am strâns snopi, chiar stoguri, cu astfel de flori lirice, imposibil de prezentat într-o simplă recenzie. Voi enumera, totuși, câteva din aceste
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
România ca pe-un unic Dumnezeu/ În zadar voiți a-i smulge, în zadar mitraliați/Dacii nu pot fi nicicum din țara lor concediați”. Emoționant!..Cuvinte care fac să tremure fibrele oricărui suflet de român! -dacă suferința poetului arde-n sfeșnicul rugăciunii molcom și senin în majoritatea poemelor sale, uneori răbufnește agitat și țipă ca în „Blestem actual”: „Foaie verde, noroc n-are/Soarta mea ce-n van o port./ Țara noastră-i de vânzare,/Țara noastră-i de export.” Disperat
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
de astupat în buget. Desigur, fără ceartă și ruperea relațiilor între cei care se bucură a fi din același sânge și din aceeași carne, mai rar! Cine a pus laba pe dolarii ascunși? Și pe mâna cărei cumnate au încăput sfeșnicele de argint ale bunicii Sima? De ce i se cuvine surorii Zeta inelul cu briliante dacă n-are ... Citește mai mult Era o căsuță dărăpănată în care mă îndoiam că locuiește cineva. În schimb, livada ei de citrice și măslini trăia
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
de astupat în buget. Desigur, fără ceartă și ruperea relațiilor între cei care se bucură a fi din același sânge și din aceeași carne, mai rar!Cine a pus laba pe dolarii ascunși? Și pe mâna cărei cumnate au încăput sfeșnicele de argint ale bunicii Sima? De ce i se cuvine surorii Zeta inelul cu briliante dacă n-are ... Abonare la articolele scrise de magdalena brătescu
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
aducere-aminte, Șezând, acolo, în penumbra albastră... ``În acea noapte, luminile erau sfinte! Râdea viața-n casa noastră``... ......................................................... Si, parcă,.. sunt aici și,.. totuși n-au venit La masa aburindă!... Cum să mă mint că-s ieri!? Arde ceara într-un sfeșnic adumbrit, Cu vise sfinte pe tăceri... Referință Bibliografică: PĂRINȚII / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2298, Anul VII, 16 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PĂRINŢII de LIA RUSE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379270_a_380599]
-
Ca praful azi vântul ne duce, De noi suntem tot mai străini. Mai trage frânghia la clopot Și cheamă toți popii-n altar, Oprește știutul vechi clocot Și stinge tot focul de jar. Împrăștie iz de tămâie, Aprinde luminile-n sfeșnic, Iubirea, a noastră, rămâie În timpul cel pururea veșnic. Și pune-mi bănuțul în mână, Împinge și barca pe ape, Căci moartea, a toate stăpână, E-aproape, aproape, aproape. Și cheamă degrabă și vântul Să plimbe frunzișul cel veșted, Închide cu
PSALM de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374226_a_375555]
-
ești pavăză-n răscruce Și toiag spre mântuire. Sfărâmând în lanțuri moartea, Iadul s-a predat prin tine Descuindu-ne cetatea Raiului - printr-o minune. Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic, Lemnul vieții și durerea Trupului ce arde-n sfeșnic. Sfânt Altar al răstignirii, “Ușa tainelor” cerești, Călăuză dezrobirii De păcatele lumești. Dă-ne harul îndurării “Crucea vieții” s-o purtăm, Al iubirii și-al iertării Spre Lumina s-alergăm. Și-nchinându-ne Treimii Citește mai mult Sfânta și cinstită
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
divin de nemurire, Ne ești pavăză-n răscruceși toiag spre mântuire. Sfărâmând în lanțuri moartea,Iadul s-a predat prin tineDescuindu-ne cetateaRaiului - printr-o minune.Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic,Lemnul vieții și durereaTrupului ce arde-n sfeșnic.Sfânt Altar al răstignirii,“Ușa tainelor” cerești,Călăuză dezrobiriiDe păcatele lumești.Dă-ne harul îndurării“Crucea vieții” s-o purtăm,Al iubirii și-al iertăriiSpre Lumina s-alergăm.Și-nchinându-ne Treimii... XVIII. LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ, de Angelina Nădejde, publicat
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1681 din 08 august 2015. Uși deschise către moarte Nimeni rostul nu le știe, Colbul lumii se împarte În ce-a fost... și va să fie! Lumânările durerii Veșnic stau în rugi aprinse, Sfeșnicele disperării Sunt de lacrimă prelinse Ruginesc prin munți de sare Suflete încarcerate, Ocne mari, ucigătoare, Zăvorâte-s cu uitare. Voi, cei care aveți putere Să schimbați ades destine, Faceți loc de-o mângâiere Prin hârțoagele preapline. Nu uitați că nepăsarea
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Lașitatea și sfidarea Porți spre viață vor închide. Haideți, de schimbați macazul ... Citește mai mult Uși deschise către moarteNimeni rostul nu le știe,Colbul lumii se împarteîn ce-a fost... și va să fie!Lumânările dureriiVeșnic stau în rugi aprinse,Sfeșnicele disperăriiSunt de lacrimă prelinseRuginesc prin munți de sareSuflete încarcerate,Ocne mari, ucigătoare,Zăvorâte-s cu uitare.Voi, cei care aveți putereSă schimbați ades destine,Faceți loc de-o mângâierePrin hârțoagele preapline. Nu uitați că nepăsareaE păcatul ce ucide,Lașitatea și
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
îndepărtat. Le avem și aici, la Iași. În coasta Medicinei, scăpată de buldozere, a rămas în picioare o bucată de străduță din acel tîrg ancestral al, să zicem, Teodorenilor, în care trăiau, de cîteva bune secole, îndeolaltă, români și evrei. Sfeșnicul cu lumînări, văzut prin îngustele ferestre, era emblematic. Ei bine, dughenuțele acelea, emanînd mirodenii, iată-le reînviind din propria cenușă și arătînd ca în nu știu care mică arteră comercială orientală. Bistrourile de-acum sclipesc, moderne, în fața lor, înghesuite, mașinile elegante ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu adevărat niște cifre, aceste creaturi sunt poate niște zecimale. În această cetate tristă, viața se reduce la o pensie sau câteva rente Înscrise În registru, În timp ce eleganța este dată de draperiile cu franjuri, un pat cu tăblii curbate și sfeșnice sub glob de sticlă. Dacă vom continua să mai urcăm câteva trepte pe scara socială, acolo unde oamenii ocupați se cațără și se mișcă În bătaia vântului asemenea unor tineri marinari agățați Între odgoanele unui vas uriaș, ne vom Întâlni
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
om de gust, asemenea unui artist, ia În seamă și cel mai mic lucru. Cu cât ansamblul e mai aproape de perfecțiune, cu atât mai vizibilă este o nepotrivire. Numai un prost sau un geniu pot pune o lumânare Într-un sfeșnic. Aplicațiile acestei importante legi fashionable au fost bine Înțelese de către celebra femeie (doamna T.) căreia Îi datorăm următorul aforism: XXII Spiritul stăpânei poate fi ghicit de cum Îi treci pragul casei. Această vastă și veșnică imagine care este reprezentarea 1 averii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
flâneur ancien. Parmi leș ombres allongées je remets à plus tard mon destin. L'automne blessé saigne sur un ancien aller. Parmi leș longues ombres j'ajourne mă destinée. Spre nu știu ce sfârșit un zbor s-a întins. Cu pâlpâit de sfeșnic un copac s-a stins. Un vol d'oiseaux s'étire vers je ne sais quelle fin. Comme un cierge qui vacille un arbre s'est éteint. Un vol s'est étendu vers je ne sais quelle fin. Comme un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]