40,428 matches
-
folclor cel mai popular refren. Atât de popular, cum devenise după război refrenul „vin americanii!” cântat cu speranță, chiar și multă vreme după ce au venit rușii. Aici aș Îndrăzni, din punct de vedere eseistic, să ating locșorul unde se intersectează sfera noțiunii de „voință națională” cu cea a realității de „nenorocire națională”. Rezultă din aceasta o ocupație rusească de ți-e mai mare dragul, În care poporul denumit „oamenii muncii de la orașe și sate” visează că „vin americanii să-i elibereze
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
un text din Spațiul poetic eminescian (1982), mai precis Întregul capitol Luceafărul - spațiul absolutului. În viziunea lui George Popa, Eminescu dezvoltă „o sinteză de spații” (deopotrivă fizice și sufletești) care facilitează declanșarea stărilor tensionale (sau chiar conflictuale) Între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. „Spațiile” descoperite de George Popa În cel mai de seamă poem eminescian sunt În număr de patru, Însă numai trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise. Lui Cătălin Îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălina se
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
psihic al pământenei” (s.n.), de cele două câmpuri energetice ale condiției umane: patima și suferința”. Dacă admitem că profanul și sacrul, imanentul și transcendentul caracterizează lumi diferite, atunci o idee ca aceasta este extrem de valoroasă : „Hyperion vrea să insereze În sfera lucrurilor nemuritoare o nouă valoare, un nou spațiu: spațiul spiritual al iubirii pentru o ființă omenească”. Din păcate, această năzuință este Înțeleasă de Cătălina ca atentat la starea ei ontologică, iar interpretarea lui George Popa merge În direcția recunoașterii faptului
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
viului”. Dar constată poetul ce gândește În termenii filosofici - eternul și efemerul ascultă de legi proprii. La rândul său, hermeneutul George Popa descoperă că ipotetica balanță eminesciană Înclină spre imanent, nu spre transcendent, Încât Luceafărul poate fi numit „poemul reabilitării sferei contingentului omenesc În raport cu lumea fantomatică a ideilor eterne”. Și totuși, termenul „etern”se cuvine a fi rostit și În legătură cu simțirea și dragostea omenească, tot așa cum „timpul mitului”(creație umană) devine „loc de Întâlnire și fuzionare a celor două modalități temporale
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
se scurg înspre cer implorând poate o stea să se smulgă de acolo ninși s-o atingă albi s-o iubească tu cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îți alunecă mereu și mereu într-un fel de oarbă rotație e ca și cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când lumina răcoare
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când lumina răcoare se face umpli golul cu gânduri îl faci să pulseze cu sfială mângâi globul scânteietor peste aburul lumii trece un înger îți dorești o carte în formă de sferă Absențe în grădini se prelinge seceta din cuvinte mici insule galbene cu obrajii pudrați în devălmășie cu oarbele mele întoarceri frunzele se despică și cad femeia copacului alăptează prunci somnoroși cum invizibilul doare pacea înseninată pe lume coboară pe umerii
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
corpuri luminoase cu dinți pitici din zahăr candel fac din frumusețe și urâțenie niște muște supte între labele unui păianjen cum își mențin obiectele conturul când imaginarul le redesenează după ultimul stil inclusiv cel acvatic venit de la psihicul central din sfera neagră unde se întâlnesc și se îngroașă cele mai năpraznice visuri oare ce-nseamnă să fii străin și nefericit sau zglobiu și răcoros ca bufonul unei prostituate japoneze cu chip de făină dulce limitele obiectelor pluteau cojite și franjurate la
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
trilogiei, autoarea își definește tot mai exact și își dezvoltă tot mai pe larg principiile metodologice, tot mai multă atenție acordîndu-se poeticii, tratată dialectic și pătrunzător. Astfel, în volumul I, pe mine m-a nemulțumit expedierea prea rapidă a unor sfere ale literaturii, printre care un model poematic mai "special", și anume nuvela sau povestirea în versuri - un text poetic cu discurs preponderent narativ, punctat de incursiuni lirice cu caracter, de regulă, metapoetic. Reprezentat de Beppo, dar, parțial, și de Don
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
mamei văduve, iubită cvasi-incestuos, cu un militar (generalul Aupick, generalul Knoyle în roman). Asta ar explica înclinația lor spre rău, spre viciu, spre autotortură, spre imaginația crimei etc. Numai că Baudelaire și-a transpus aventurile - în mare parte imaginare - din sfera răului în marea poezie a Florilor răului, pe cînd "dublul" său ratat, închipuit de Huxley, sfîrșește efectiv în crimă și sinucidere. Ciudățenia e că Mircea, deși nu-și mai amintește de pasajul pe care i-l citesc la telefon, știe
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
Străjeri la porțile munților, o turmă De creste. Zestrea proscrisului. Suntem aici : lumina cea de pe urmă. Când zorile se vor uni cu negurile morții Ne vom scula din orbita pământului toți morții Să-și dea răspunsul la «judecata din urmă». SFERE Mă dau de-a dura prin univers Cu partea mea bună, cu partea mea rea, O emisferă-aduceam de departe Și cealaltă se Împlinea. Pe jumătate sunt lupul sălbatic Sunt pasărea cerului liberă-n vânt, Ochii mei sorb lumina și gerul
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
forma cea mai civilizată a inculturii”, „Omul se golește pe sine pe măsură ce Își extinde informațiile”. Multe alte formulări, (apoftegme), de o asemenea tărie a sintezelor, se circumscriu bătrâneții, cea care are o cohortă de metehne, coborându-l pe emițător din sfera de gheață a raționalului, la nivelul concretului oribil. În marginea situației implacabile, Paler a scris: “Nu mi-am imaginat că mai grav decât decadențele și frustrările fizice e genul de modestie la care te constrânge bătrânețea”. Se deduce, deci, sinceritatea
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
simpatice. Dar expedientele acestea nu provin dintr o articulare logică, din punerea în pagină a unei realități prestabilite. Ele nu se fondează pe un concept, pe o strategie, nu au o intenționalitate clară de construcție, necum o idee forță în sfera conținutului. Atari înfiripări sunt frecvent puse în „cârca” acestui postmodernism. Deasemenea, constatăm abolirea criteriilor de edificare și de evaluare. Practic se deduce - implicit, explicit - că tot ce ființează pe piață e obiect estetic. Nu se apelează la modele de estimare
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
toate colțurile, a tapiseriilor cu Răpirea din Serai, a veșmintelor și podoabelor din plastic etc. Nu semnalez alcătuiri izolate, într-un sector sau registru al artei, ci exemplific un fenomen amplu, promovat abuziv, de unde decurge gravitatea situației. Revenind într-o sferă mai salubră; în definitiv, postmodernismul (neomodernismul) nu se separă de modernism prin metode, cât prin felul cum sunt ele folosite, articulate, puse în lumină. Cunosc numeroase opere denumite postmoderne, sau pe care autorii lor le apreciază așa, unde se utilizează
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
de interes. Se încearcă, de pildă, o anumită legătură între trecutul artei noastre și prezentul ei, sau abordarea unor căi artizanale cvasi abandonate, la modă odinioară, și care nu s-au dovedit epuizate. Descoperim în anumite lucrări recente, bineînțeles, din sfera creației serioase, o nostalgie a consistenței pierdute, tentativa de punere a unor elemente tradiționale în contexte inedite. Se degajă intenția revalorificării unor metode, cu scopul de a le filtra și a le distribui în circuite inedite, în perspective apte să
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
Bioinginerie Medicală Directia de studiu:Bioinstrumentatie Medicala Separarea magnetică este un proces fizic complex care se realizează prin acțiunea diferită asupra componentelor unui amestec a forței magnetice în concurență cu forțe de altă natură, în funcție de proprietățile magnetice ale componentelor. În sfera științelor biologice singurele celule ce prezintă magnetism intrinsec sunt eritrocitele, magnetism datorat atomilor de fier conținuți în hemoglobină. Eritrocitele se pot separa din plasma sangvină prin tehnica separării în gradient înalt de câmp magnetic (HGMS). Metoda constă din realizarea unei
SEPARAREA ERITROCITELOR PRIN PROCEDEE MAGNETICE by DANIELA REDINCIUC () [Corola-journal/Science/84110_a_85435]
-
a păși, fără nici un zgomot, spre ieșirea din bloc. Domnul Georgescu Îi privi uluit după care se repezi sărind peste cele câteva trepte, cu satârul ridicat, asupra a ceea ce Însemna cap, al celui din urmă ciudat vizitator. Lovi cu sete. Sfera de pe umerii celui lovit plesni. Satârul se dovedise puternic. Cel lovit căzu. În cădere se sprijini de umerii celor din față, Întorși odată cu zgomotul produs spre imprudentul atacator. O lumină stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
muzicii la patru voci, cunoscând natura violonisticii enesciene, care este de virtuozitate prin excelență. Această latură a concepției compoziționale o găsim în Sonata a doua pentru pian și vioară în fa minor, op.6 (1889). Enescu asigură instrumentelor soliste o sferă de circulație mai extinsă, defalcată în registre căutate minuțios, optime din punct de vedere timbral. Materia sonoră pe care o inventează mai întâi, o încarcă apoi cu substanțe melodice și contextuale, de unde reiese importanța armoniei polifonizate și modul de răsfirare
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
creația lui Ștefan Niculescu, discursul saxofonului ar intra, categoric, în această presupusă înșiruire. În Chant-son s-a impus ideea isonului ritmizat; în Axion, mai potrivită este cea a isonului ornamentat. Legat de practica instrumentului, se poate menționa aportul multifonicelor în sfera timbralității explorate de compozitor. Tratatul cu același titlu semnat de Daniel Kientzy îi era binecunoscut lui Ștefan Niculescu, devenind între timp o carte de referință pentru orice compozitor care abordează saxofonul. În consecință, sunetele multiple își găsesc locul în cadrul Axionului
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
42x0,618=149. footnote>. Subito meno mosso (măs. 148) păstrează dinamica de până acum (ff) dar profilul melodico-ritmic al vocilor amintește de cel din debutul piesei. Divizarea timpului în șaisprezecimi și intonația cvasi-ostinată a motivelor realizează trecerea spre o nouă sferă expresivă, anume luminozitatea sonoră. Omogenitatea melodică este o calitate a segmentului, atât vocile cât și saxofonul fiind investite cu același tipar melodic. Cele patru diviziuni vocal-instrumentale (S1-6, S7-10+A1-2, A3-8 și saxofonul sopranino) evoluează pe perechi. Astfel, vocile înalte (sopranele
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
sau mai puțin static, așa cum îl realizase anterior saxofonul. Isonul inițial (măs. 179) pe sunetul sol este expansionat prin adăugarea treptată a altor sunete precum fa (măs. 181), re (măs. 183), sib (măs. 184). Structurile acordice astfel rezultate se subscriu sferei tonalului, fără însă ca acesta să fie clar prefigurat. Incidența armoniilor tonale continuă, culminând cu un acord de fa# minor spre sfârșitul compoziției. Dacă scriitura polifonică, oblic-verticală se menține în partitura corului, știma clarinetului este și ea una constantă. O
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
armonie cu lumea animală. Profilându-se ca o structură ermetică pe jumătatea neagră a fundalului, titlul dezvăluie numele mistic al personajului principal, prezență ce va domina Întregul parcurs al poveștii. Atmosfera exotică În care sunt antrenate personajele se resimte În sfera numelor purtate de acestea. Aaron Juda Hartman, Marion de L’Orme, Demétrios, Evemon Notarades sau Maria Dragases dau o notă efervescentă tabloului romanesc. Spațiul cosmopolit, dominat de un amalgam de comunități, Închide În sine o febrilitate a personajelor: „Fric spunea
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
care mulți elevi care consideră aceste concerte ale lui George Enescu că sărbători. footnote>. Zece ani mai tarziu (1931), cănd personalitatea muzicală a lui Paul Constantinescu se va fi conturat pe deplin, traiectoria vieții lui se intersectează din nou cu sfera aureolata a personalității enesciene. Acest punct de intersecție se concretizează în MENȚIUNEA A II-a A PREMIULUI „GEORGE ENESCU” pentru lucrarea Suita Românească. Scrisă parțial până în anul 1931 (I. Colind-26 oct. 1930; ÎI. Descântec-26 oct. 1930; III. Bocet-29 sept. 1930
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
declarând ulterior că muzica lui Liszt ridica auditoriul pe culmile unui extaz mistic. În ceea ce privește creația sa, aceasta este una prolifică, Liszt fiind cunoscut ca un adept al programatismului, mai exact un compozitor care Își bazează ideile componistice pe lucruri din afara sferei musicale, cum ar fi poezia sau pictura. Un mare cunoscător al literaturii și al artelor În general, Liszt creează În unele dintre lucrările sale o Întrepătrundere Între muzică și beletristică, sporind sugestivitatea operelor, deși nu se abate de la principiul conform
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
a înlătura presiunea totalitară, în Spania o astfel de scriitură a alternat cu proza de factură existențialistă care aducea în prim-plan epoca franchistă. Ca si Spania, România trece după realismul social la un soi de reîncadrare a literaturii în sfera imaginarului, eliminând tot ceea ce sa numit influență a sferei politice în literatură. Terminolgia utilizată de critica literară în ceea ce privește abordarea textelor literare din 1970, 1980 variază de la experiment, metaliteratură, literatură autoconștientă de statutul său ficțional, literatură livrescă. Ambele spații literare consideră
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
scriitură a alternat cu proza de factură existențialistă care aducea în prim-plan epoca franchistă. Ca si Spania, România trece după realismul social la un soi de reîncadrare a literaturii în sfera imaginarului, eliminând tot ceea ce sa numit influență a sferei politice în literatură. Terminolgia utilizată de critica literară în ceea ce privește abordarea textelor literare din 1970, 1980 variază de la experiment, metaliteratură, literatură autoconștientă de statutul său ficțional, literatură livrescă. Ambele spații literare consideră că noul tip de literatură vine ca o dezvoltare
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]