1,223 matches
-
la viață. În cele din urmă, Teppic revine în regat și, cu ajutorul strămoșilor săi readuși la viață, încearcă să distrugă Marea Piramidă. Ei trebuie să îl înfrunte pe Dios, care se dovedește a fi la fel de bătrân ca regatul însuși, fiind sfetnicul tuturor faraonilor de-a lungul timpului. Dios urăște schimbarea și crede că Djelibeybi trebuie să rămână la fel. Teppic reușește să distrugă Piramida, readucând Djelibeybi în lumea reală și trimițându-l pe Dios înapoi în timp (unde acesta se întâlnește
Piramide (roman) () [Corola-website/Science/323301_a_324630]
-
să-l inițieze pe moștenitor în afacerile tronului, împăratul s-a arătat surprins, declarând că e imposibil ca Witte să nu fi constatat deja, dacă a discutat până atunci cu țareviciul Nicolae, că acesta "este un prost." Mai târziu, când sfetnicul apropiat al tatălui său (și mai târziu și al lui), reacționarul Pabiedonósțiev, a încercat să-l inițieze în detaliile funcționării statului, Nicolae al II-lea s-a lăsat absorbit de scobitul în nas. Pabiedonósțiev considera că Nicolae al II-lea
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
în picioare și au murit în îmbulzeala iscată la ceremonie. Nicolae a aflat despre catastrofă mai târziu în aceeași zi și a vrut să anuleze festivitățile care urmau, dar a fost convins să nu facă asta de rude și de sfetnici. Mulți au văzut decesele ca pe o prevestire nefastă. Nicolae nu era pregătit suficient să domnească după moartea neașteptată a tatălui său. Logodna sa cu Prințesa Alix s-a făcut doar cu puțină vreme înainte de moartea tatălui său, iar căsătoria
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Solca din județul Suceava. Ctitorul bisericii este boierul Luca Arbore, fiul bătrânului Arbore, pârcălabul de Neamț. El a îndeplinit o lungă perioadă (din 1486) rangul de portar al Sucevei, fiind unul dintre marii boieri ai lui Ștefan cel Mare (1457-1504), sfetnicul de seamă al lui Bogdan cel Orb (1504-1517) și tutorele politic al lui Ștefăniță Vodă (1517-1528). Hatmanul Luca Arbore a fost decapitat în aprilie 1523 la Curtea domnească din Hârlău, din ordinul domnitorului Ștefăniță Vodă (1517-1528). El a fost acuzat
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Wrangel a rămas sediul unor importante autorități centrale și regionale, dintre care Curtea de Apel Svea este cea care a rămas până în zilele noastre. Palatul Stenbock este cel mai bine conservat palat nobiliar de pe Riddarholmen. El a fost ridicat de sfetnicul regal Fredric Stenbock și soția sa Katarina de le Gardie între 1645-49. Palatul a fost modernizat și extins trei decenii mai târziu de fiul lor, mareșalul Johan Gabriel Stenbock, prin arhitectul Nicodemus Tessin cel bătrân. Palatul a fost achiziționat de
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
aripilor laterale și a curții palatului între 1887-1890. Arhivele Naționale s-au mutat într-un spațiu mai adecvat în 1969 iar palatul a fost restaurat în anii următori pentru a primi Regeringsrätten. Palatul Hessenstein a fost ridicat între 1630-40 de sfetnicul regal Bengt Bengtsson Oxenstierna, cunoscut pentru călătoriile sale prin orient. Palatul a fost modernizat și extins în 1680 de nepotul său, cancelarul Bengt Oxenstierna. Palatul a fost cumpărat de regele Suediei Frederic I de Hesssenstein în 1731 și donat concubinei
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
statului, devenind sediul Biroului Național al Datoriilor de Stat (Riksgäldskontoret). Astăzi este sediul unor secții ale Curții de Apel Svea. Palatul Rosenhane este primul palat nobiliar ridicat pe Riddarholmen în stilul clasicismului francez. El a fost construit între 1652-56 de sfetnicul regal Schering Rosenhane, prin arhitecții Nicodemus Tessin cel bătrân și Jean de la Vallé. După mutarea casei regale în palatul alăturat, în palatul Rosenhane a fost localizată cancelaria regală. Din 1775 până în 1874 aici a fost sediul Marii Loje a Francmasoneriei
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
Școala Militară și Arhivele de Război. Din această vreme se păstrează aici punctul de referință peste nivelul mării pentru hărțile suedeze. Palatul este astăzi sediul unor secții ale Curții de Apel Svea. Palatul Sparre a fost ridicat pe Riddarholmen de sfetnicul regal Peder Sparre între 1635-45. Din acea perioadă se păstrează un frumos portal de piatră precum și un tavan pictat. În 1763 palatul a fost cumpărat de profesorul David von Schultzenheim care a înființat la parterul clădirii prima maternitate din Suedia
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
extins pe fețele laterale. Administrația Marinei Suedeze a rezidat în această clădire până în 1916. Palatul comunică astăzi cu fostul palat Cruus și este sediul Kammarrätten. Kammarrätten incorporează o parte din ruinele palatului Cruus. Palatul a fost ridicat pe Riddarholmen de sfetnicul camerei regale Karl Bunde între 1635-45. Palatul a fost moștenit de fiul său, care la rândul său l-a lăsat mai departe văduvei sale, Elsa Cruus, de la care i s-a păstrat numele. Între 1697-1754 a făcut parte din ansamblul
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
era aceea a unei coroane elective. În ziua de 4 noiembrie, Gustavus Trolle l-a uns pe Christian rege al Suediei în Storkyrkan („marea biserică” din Stockholm), iar acesta a depus tradiționalul jurământ de a domni în țară doar cu sfetnici suedezi. Timp de trei zile după aceea, s-a ținut un banchet. În ziua de 7 noiembrie, au început evenimentele băii de sânge de la Stockholm. În seara acelei zile, Christian a chemat mai mulți lideri suedezi la o conferință restrânsă
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
către mănăstire, dar și pe Dragomir din Plăviceni, ctitor al altei mănăstiri, din lemn, construită alături. Prima mențiune documentară privind localitatea Lipovu este datată 4 octombrie 1569 în vremea lui Alexandru Voievod: „Dă domnia mea această poruncă cinstitului și primului sfetnic al domniei mele Dobromir, mare ban al Craiovei, ca să-i fie ocină la Lipovu...”. Evidențierea în același document a unei mânăstiri confirmă popularea acestui ținut cu mult timp înaintea atestării. Documentele cercetate dau informații, în secolele XVI-XVIII, mai mult despre
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
de la nobili de rang mai înalt, în special membri ai diverselor ramuri ale Habsburgilor, dinastia de Liechtenstein nu putea îndeplini cerința de bază pentru a obține un loc în dieta imperială, "Reichstagul". Deși câțiva principi de Liechtenstein au slujit ca sfetnici apropiați mai multor domnitori Habsburgi, fără a avea teritorii deținute direct de la tronul imperial, aceștia aveau o putere restrânsă în Sfântul Imperiu Roman. Din acest motiv, familia căuta să obțină pământuri care să poată fi clasificate ca "unmittelbar" („neintermediate”), sau
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
conduși de căpitanul Gorun (Sergiu Nicolaescu), reușesc să facă față atacului oastei cruciate, dar prințul localnic pătrunde neobservat în cetate. El se luptă cu fratele său geamăn și îl ucide, lupta dintre cei doi frați fiind văzută numai de un sfetnic (Virgil Flonda). Sfetnicul viclean îl recunoaște pe învingător ca rege și, cum între cei doi frați nu era nicio deosebire fizică, prințul preia tronul regelui mort. Cruciații se retrag învinși, iar prințul Herbert și cu cavalerul Norbert se duc la
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Gorun (Sergiu Nicolaescu), reușesc să facă față atacului oastei cruciate, dar prințul localnic pătrunde neobservat în cetate. El se luptă cu fratele său geamăn și îl ucide, lupta dintre cei doi frați fiind văzută numai de un sfetnic (Virgil Flonda). Sfetnicul viclean îl recunoaște pe învingător ca rege și, cum între cei doi frați nu era nicio deosebire fizică, prințul preia tronul regelui mort. Cruciații se retrag învinși, iar prințul Herbert și cu cavalerul Norbert se duc la peșteră pentru a
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Noul rege îi poruncește căpitanului Gorun să ia unul dintre cei doi copii și să-l arunce în Prăpastia Plângerii pentru ca țara să rămână întreagă și să fie condusă de un singur rege. După plecarea lui Gorun, regele îi cere sfetnicului să trimită un arcaș pentru a-l ucide pe căpitan și a fi păstrat astfel secretul. Pe marginea prăpastiei, căpitanul Gorun se răzgândește și refuză să mai arunce copilul, dar este săgetat de arcaș pe când trecea prin trecătoare. În cursul
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
merg în peștera sihastrului, iar copilul este întrebat de Timp dacă vrea să ia coroana, dar el răspunde că nu vrea decât ceea ce i se cuvine. După trecerea a încă 10 ani, prințul (interpretat de George Alexandru) este dus de sfetnic la peșteră pentru a lua coroana, dar aceasta ia foc. Având vârsta de 20 de ani, căpitanul Gorun îl trimite pe tânărul frate geamăn al prințului în Târgul Nuca pentru a cunoaște lumea, urmărindu-l îndeaproape fără ca acesta să știe
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
între prinț și cavalerul Vartala. Gorun îl lovește pe Vartala, lăsându-l inconștient, iar fratele geamăn al prințului îi ia locul și îl ucide în luptă pe adevăratul prinț. Noul prinț mărturisește adevărul regelui, iar acesta îl acceptă ca prinț. Sfetnicul este silit să bea cupa cu mătrăgună pe care se pregătea să i-o dea regelui. În acea perioadă, o armată cruciată se îndrepta din nou spre Bizanț, iar prințul Herbert și cavalerul Norbert decis să se abată din drum
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Duce, dar puterea lui a fost limitată; a fost contestat de Tautvilas, care nu renunțase la revendicarea asupra tronului. Tautvilas a fost și el asasinat de către Treniota dar, după doar un an, în 1264, Treniota a fost ucis de către foștii sfetnici ai lui Mindaugas. Fiul lui Mindaugas, Vaišvilkas, împreună cu cumnatul acestuia, Shvarn din Volînia, a preluat controlul în Lituania. Daumantas a fost nevoit să se refugieze în Pskov, a fost botezat Timofei, a condus cu succes din 1266-1299 și a fost
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
poporului, să zidească noi lăcașuri de rugăciune, să tipărească și cărți bisericești pe limba română și să mângăie pe săraci și pe orfani. Pentru toate acestea era iubit, atât de domnii Țării Românești, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, al căror sfetnic și duhovnic era, cât și de tot poporul ortodox. Din cărțile tipărite cu binecuvântarea mitropolitului Teodosie, cea mai importantă este Biblia de la București, din anul 1688. Printre cei dintâi ctitori ai primei Biblii românești este numărat și acest venerabil pastor
Teodosie, Mitropolit al Ungrovlahiei () [Corola-website/Science/314926_a_316255]
-
prietenii și însoțitorii lui Constantin. Ajuns pe tron, Ioan al VIII-lea a ezitat, la început, să cedeze în fața dorinței lui Constantin ca Sphrantzes să intre în serviciul său, pentru că acesta era prea valoros ca sol imperial, ca diplomat și sfetnic la Constantinopol. Dar Constantin se înțelegea bine cu fratele mai mare și, în cele din urmă, s-a făcut după cum a vrut. Relațiile cu frații mai mici-Dimitrie, născut în 1406, și Toma, născut în 1409 -au fost mai puțin prietenești
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
lui Ioan al VIII-lea, plecat în apus în 1423-1424, și avea întregul sprijin al mamei sale, împărăteasa văduvă Elena Dragaș. Ea era cam bătrână, dar activă încă în treburile statului, iar Constantin era fiul ei favorit. Ca dregători și sfetnici îi avea pe Luca Notaras, mai târziu megaduce, un om cu multă experiență, și pe Dimitrie Paleologul Cantacuzino, vărul său; alături de el se afla și credinciosul Gheorghe Sphrantzes, la a cărui nuntă, în 1438, Constantin jucase rolul de naș. Faptul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
niciodată supărător pe Toma. O dată înlăturați din cale ceilalți frați, Teodor și Dimitrie, Constantin a întrevăzut posibilitatea reunificării despotatului și a transformării lui într-un principat ferit de primejdii și aproape independent. Avea planuri pentru realizarea acestui scop și avea sfetnici bine intenționați, dornici să-i ofere proiecte, realiste sau utopice, pentru revirimentul agriculturii, economiei și apărării Moreii. Mistra devenise o capitală culturală a lumii bizantine. Despoții de mai înainte, mai cu seamă Teodor al II-lea și talentata lui soție
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
sa, a mărșăluit în Atica și l-a silit pe Nerio să predea Atena și Teba și să-i plătească lui tributul pe care-l plătise sultanului. Ocuparea Atenei a părut deosebit de glorioasă, ceea ce l-a determinat pe unul dintre sfetnici și lingușitorii lui Constantin să-l compare pe acesta cu Temistocle. Cruciada papei n-a ajuns mai departe de Varna, pe țărmul Mării Negre. Acolo a fost nimicită de turcii comandați de însuși sultanul Murad. Regele Ladislau a fost ucis, iar
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
lui Gheorghe și fratele Mariei. Constantin a trimis imediat un sol în Serbia ca să înfățișeze planul lui Gheorghe Brancovici și soției sale, Irina. I-a încredințat misiunea lui Manuel Paleologul, înrudit cu familia Cantacuzino, căreia îi aparținea Irina. Unii dintre sfetnicii de la Constantinopol ai lui Constantin erau de părere că ar face bine dacă s-ar căsători cu văduva sultanului. Alții, precum marele său domestic, Andronic Cantacuzino, credeau că ar face și mai bine dacă s-ar uni cu familia imperială
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
lui Mihai Viteazul și al doamnei Stanca. A fost trimis, la cererea Sfatului Domnesc, de tatăl său, la conducerea Țării Românești, după cucerirea Transilvaniei, fiind lăsat în grija fraților Buzești și sub supravegherea mitropolitului Eftimie, dându-i-se și patru sfetnici maghiari care să-l ajute și să-l apere. Puterea sa era deplină în statul muntean, urmând ca, după moartea tatălui său, să moștenească și celelalte două tronuri, al Transilvaniei și al Moldovei, toate acțiunile întreprinse de Mihai convergând în
Nicolae Pătrașcu () [Corola-website/Science/314945_a_316274]