4,171 matches
-
Și cu palma sa greoaie de țăran acoperi o carte Într‑un etui negru care zăcea pe masă. În clarobscurul odăii pe carte se distingea clar o iconiță aurită a arhanghelului Mihail. Părintele Serghei Îi făcu semnul crucii ca atunci când sfințești pâinea. 3. Maria Dimitrievna Kașkina, născută contesa Buturlin, relatează despre părintele Serghei de la o distanță În timp de circa treizeci de ani. „În casa care aparținea mănăstirii, Nilus trăia Împreună cu soția sa, născută Ozerova, și cu prima lui iubită, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Într-o clipă, am descoperit satul și casa copilăriei poetului. Ipoteștii aduc cu sine emoția începuturilor, pentru că au născut poezia unei nații. N-au inventat-o, n-au dobândit-o, căci o aveau în ființa lor. Locul acesta a fost sfințit de un om și este locul care smuls poezia unei vieți, unei vieți făcute pentru poezie. Ipoteștii însemnă strigătul ,,pădurii de argint”, ,,lacul codrilor albastru”, ,,văzduhul tămâiet”, basmul, luceafărul ceresc a cărui strălucire a sporit o dată mai mult cu farmecul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poate citi compoziția model. Li se cere elevilor să refacă lucrările, acolo unde este cazul, având în vedere că acest tip de compoziție este dificil pentru elevii din gimnaziu, fiind mai adecvat celor de la liceu. Proiect didactic 1. Subiectul: Omul sfințește locul - compunere după un proverb 2. Obiective: să învețe să ilustreze un proverb printr-o întâmplare trăită sau imaginată; să înțeleagă sensul proverbului; să aleagă cele mai potrivite întâmplări pentru proverbul dat; să-și îmbogățească exprimarea. 3. Desfășurarea lecției. a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o întâmplare trăită sau imaginată; să înțeleagă sensul proverbului; să aleagă cele mai potrivite întâmplări pentru proverbul dat; să-și îmbogățească exprimarea. 3. Desfășurarea lecției. a) Exerciții pregătitoare - la tablă sunt scrise propoziții având ca punct de plecare verbul a sfinți. b) Anunțarea subiectului. Se cere elevilor să alcătuiască o compoziție după proverbul Omul sfințește locul. c) Conversația pregătitoare: discuții în legătură cu sensul proverbului: Încă din cele mai vechi timpuri, omul a ajuns la conștiința propriei sale valori, valoarea pe care i-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întâmplări pentru proverbul dat; să-și îmbogățească exprimarea. 3. Desfășurarea lecției. a) Exerciții pregătitoare - la tablă sunt scrise propoziții având ca punct de plecare verbul a sfinți. b) Anunțarea subiectului. Se cere elevilor să alcătuiască o compoziție după proverbul Omul sfințește locul. c) Conversația pregătitoare: discuții în legătură cu sensul proverbului: Încă din cele mai vechi timpuri, omul a ajuns la conștiința propriei sale valori, valoarea pe care i-o conferă capacitatea sa de a transforma natura înconjurătoare prin muncă, prin activitate creatoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și despre rolul pe care munca l-a jucat în procesul devenirii ființei umane. Prin loc trebuie să înțeleagă mediul în care omul trăiește și acționează transformându-l corespunzător cerințelor lui sau înnobilându-l cu valori superioare. De aceea Omul sfințește locul a rămas, în gândirea folclorică, sentință primordială care exprimă adevărul despre om ca ființă rațională, integru moral și interesat direct de mediul în care trăiește. d) Se dezvoltă oral, ideile planului. Elevii pot exemplifica cu fraze din care să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
meditație profundă să moară. Oricum murea, dar nu avea cum să știe. Intrase virgină în peisajul orașului și fusese violată de uitare, ceea ce o alterase și mai mult, semănând acum cu un siloz care-și aștepta sămânța credinței până la refuz. Sfinții să se sufoce de aerul suferinței, dar să-și păstreze suferința cu degetele unite în simbolul Trinității, cerând în gând ajutor Celui de Sus, să-i elibereze de povara încărcăturii speranțelor deșarte. Pentru că Cel de Sus era ascuns în uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-a gândurilor toană / Înfige-n carnea tăbăcită gheara. / Îmi picură pe-un colț de geană seara, / Și-n limpezi urme îmi sfințesc icoană.“ (Printre grădini arzând îmi port povara) În principiu, merită stimă un autor care promovează prin poezia sa un limbaj elegant, fie și emfatic, într-un moment de expansiune a „mizerabilismului“ în literatura română. Din nefericire însă, sonetele lui Adrian
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
despre teancuri de euro și despre proiecte de viitor. Și nevestele? întreabă Vasile ca să se afle în vorbă. Se descurcă ele. Mă refer la... Sînt tinere... Păi, la asta ne referim și noi, rîd amicii. Ce, parcă noi vom rămîne sfinți acolo? Vasile este înțepat drept în inimă. El n-ar fi acceptat în ruptul capului să facă schimb cu... Eu nu pot pleca. Eu sînt mulțumit la mine în țară, cu ce mi-o da Dumnezeu. Dacă ne aranjăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd în cînd Iosif privește spre "protectorul său", spre omul acela blajin, spre acel înger păzitor. Oare va ține cont "balaurul" ăsta de președinte și de opinia ta, îngere ocrotitor? Îngerul schițează iarăși un zîmbet și Iosif strînge cruciulița aceea sfințită de la Mănăstirea Putna. Președintele se răstește la sală cu o voce de iad: Liniște, vă rog! Iosif este convins că a perturbat gîndurile acelui om fioros și tremură. Cred că percepe și el ceea ce vreau eu să transmit și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
putoare, să vă împrăștiați cenușă pe Bistrița! Scoateți-mi bănuții și plec! Mai am de încheiat niște socoteli cu hoții de la Durău și-mi bag pula în ea, monahie! Au făcut palat până la cer cu bănișorii mei preasfințiții, o să-i sfințesc cu un cartuș în tâmplă! Unul nu-mi scapă. Masoni îmbrăcați popă, vă scot eu masoneria din cap, jidani împuțiți! Părinte stareț, în biserică, cuviosul Petru saltă ca un nebun deasupra focului cu icoana Fecioarei în brațe și flacăra nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zi cu zi”. Așa cum se va vedea mai încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia, dynameis) poate fi echivalat metaforic, în sens puternic, cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca). Duhul Sfânt este „degetul lui Dumnezeu” prin care lumea se vindecă, se sfințește, se mântuiește. Marcu Isus intră în sinagogă, unde găsește un om cu mâna uscată. Provocat, El răspunde aporetic, printr-o întrebare: „Se cuvine, de sabat, să facem bine (agathon poiesai) ori să facem rău (kakopoiesai), să salvăm un suflet ori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu se făceau la patiserie... doar "ștrudel cu nucă"... dar acela nu mirosea decât... a cofetărie, nu a sărbătoare... Se uita pe geam... oamenii care mergeau la biserică duceau coșuri, pachete, pachețele cu câte ceva din ce făcuseră acasă, să fie sfințite bucatele... unii cântau... aceleași cântece vechi de când lumea... Tot pierduse filmul ! Și dacă s-ar duce la biserică ?! Să se îmbrace frumos și să fie admirată ! Uite-așa, ca să le facă în ciudă celorlalți... Și se duse. Când intră înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
momentul să încerce oarece demonstrații doveditoare în privința celor cerute de credincioși. Și atunci, s-a sfătuit îndelung cu dascălul bisericesc și au luat hotărârea ca în timpul slujbei de Bobotează să elibereze un porumbel alb chiar în momentul invocării divinității la Sfințește, Doamne, apa aceasta! Astfel, hulubul va certifica, fără putință de tăgadă, prezența puterii absolute la lucrarea de sfințire a apei. Fără îndoială că minunea de la Sadău se va răspândi în întreaga Huțulie și huțulii îi vor pune sub călcâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de treabă prin camera în care bunicul se închina, pentru a asista la recital. Bunicul nu se sinchisea; aparent, se ruga de parcă noi nu eram pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua cartea aceea de rugăciuni cârpită, lipită cu făină de grâu, cu litere pe care doar el le mai deslușea, căuta încă o rugăciune potrivită de acolo și începea s-o citească. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a văzut că are cu cine angaja o convorbire, a continuat: "Și ce faci tu acolo, măi piciule?" Eu acolo ascult cum cântă lumea, fentez pe mama și pe Nineta, plec, mă rătăcesc printre doamnele care așteaptă să le fie sfințite pomenile, mai ciugulesc una-alta, că-i slujba lungă, iar ascult și abia aștept să cânte corul, la final, ca să văd cât de bun sunt... Dar ce ai tu, piciule, cu povestea asta a corului?... Am, pentru că nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni. Doi sfinți cu același nume, vreau să spun. Eram mereu în top, atunci când doamna ne cerea, la abecedar, exemple de substantive proprii care încep cu nu știu ce literă. Îi spuneam de-a sfinți, încât o vedeam cum se încruntă, se frământă și nu știa cum să mă mai oprească, așa de doxat eram. Într-un rând mi-a și zis că nu mai vrea exemple din astea, pentru că se lămurise că știam. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era un pic invidioasă pe mine, pentru că la capitolul ăsta, al denumirilor de sfinți, nimeni nu-l făcea marț pe tata. Când i-am spus lui tata despre întâlnirea mea cu domnii stilați, am avut ocazia să aflu despre noi sfinți: Sfântul Glicon, Sfântul Mucenic Evloghin din Palestina (ăsta era dintr-o altă țară, din import, cum ar zice, științific, profa de geo) și Sfântul Mucenic Zaharia cel Nou. Tot atunci am aflat despre noi cupluri de sfinți. Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că, la mare supărare, nu-și lua libertatea de a aminti de mai mulți sfinți într-o frază ceva mai lungă... Și ce-au vrut de la tine?... N-am când răspunde, că tata iar o face pe eruditul, cu noi sfinți strigați, dintre care unul mi-a atras în mod deosebit atenția: preacuviosul nou mucenic Gheorghe Croitorul, Metilineanul... Și ce-au vrut?... Explic. Povestesc și despre unchiul de la partid... Tata: "Dumnezeule mare, ce mă fac eu cu tine?"... Explic: "Nea Onuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
povestea acelei ființe. Într-un colț stă pitit un sfânt care cântă la vioară. Asta chiar e blasfemie, vei zice! Nu-ți face griji: nu ești tu. Cred că este vorba despre un alt mit al sufletului tău: Milică. Am sfinți în cătușe (o fi Onuț?), dar și diavoli supraponderali (o fi Burtă Mare?) sau gravizi de mofturi intelectuale (dragii tăi securiști?). Încă mi se mai zvârcolesc în subconștient poveștile vieții tale. Sfântul Gheorghe este călare pe calul lui Majed. Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care o lăsase, căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de datoria ce o avea de împlinit... Iar astfel, ei bine, iată că am sfârșit și cu descrierea ghișeului 1 și a angajatei ce-l sfințea. Altceva notabil, judecând strict după aparențe, nu s-ar mai putea spune. Și totuși, acesta este doar începutul prezentării Adrianei, căci, dacă un trup și o înfățișare de om sunt lesne de epuizat în a le descrie, un suflet omenesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numele de Dumnezeu conține toate urmele degetelor și sângelui lor. Unde aș putea găsi un cuvânt care să i se asemene pentru a indica Preaînaltul?"17. Prima cerere a lui Isus în Tatăl nostru, în totală potrivire cu spiritul Bibliei ebraice: "Sfințească-se numele tău" (Mt., 6, 9: în forma aramaică originală folosită de Isus: jit kaddaš šēmak). "Numele" (haššēm) pentru orientali nu este doar o definiție exterioară, ci partea esențială a personalității și deci, în acest caz, însuși Dumnezeu. Cererea semnifică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
orientali nu este doar o definiție exterioară, ci partea esențială a personalității și deci, în acest caz, însuși Dumnezeu. Cererea semnifică: nu "profana" numele Domnului, nu ignora voința sa și poruncile sale și nu diminua onoarea sa în fața oamenilor. Semnifică "sfințește" numele Domnului, observă și pune în practică poruncile sale spre mai marea lui glorie în fața lumii. Mă întreb dacă evreii, care încă din timpul ultimului secol înainte de Cristos se temeau să pronunțe numele "Jahvè" și creștinii, care îl numesc deseori
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
șase zile, terminându-se cu facerea Omului, a lui Adam224 "după cipul său" (Facerea I 27) s-a odihnit în ziua a șaptea "de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse" (Facerea C. I 3), binecuvântând și sfințind aceea zi. A rânduit apoi un loc cu toate bunătățile, numit Eden sau Raiu și aici, în grădina Raiului a așezat pe Adam "ca s-o lucreze și s-o păzească" (Facerea II 13). Grădina aceasta, udată de râuri și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în calitatea sa de arhiereu. Focul sfânt, în care ardeau sacrificiile, era așezat în altar și trebuia întreținut continuu, spre a nu se stinge niciodată. Fu păstrat până în timpul regelui Solomon. Zidind Solomon un templu măreț în Ierusalim, după ce-l sfinți și pe când își încheia rugăciunea se coborî iarăși foc și arse de tot și sacrificiile de pe altar, umplându-se templul de mărirea Domnului (II Cronici Cap. VII 7). Acest foc sfânt fu păstrat până-n timpul exilului babilonic (Lecitic. Cap VI
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]