749 matches
-
o biserică și evreii peste tot un neam. — Slujesc vecernia cei de la schitul Fecioarei, îl trezi călăuza sa. — Da, da, să mă ajuți. O să trimit patru frați călugări să vadă și să învețe. Să-i povățuiești. Deprinde de la ei și sfinția ta să vorbești românește, că cine știe... Am mai zis: mânăstirea o să se cheme Sinaia. Să mă ajuți să-mi țin legământul. — Acum, hai să ne rugăm! Se lăsară amândoi în genunchi pe iarbă; printre spinii cei cu minunate flori
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mai are pe nimeni și că nu poate să-l lase pe feciorul Ilincăi pe mâna călăului. Sfinția sa și el: că iertarea este cel mai înalt semn de prețuire între neamuri și dă-i, și dă-i... Ce prețuire, sfinția ta, pe cine să prețuiesc? Ăsta-i hoț de drumul mare. Mă ia cu greață când îmi spui că-i neam cu noi... sau poate am mâncat prea mult și mi-a căzut greu, strigă Șerban Vodă. — Da’ de mine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al doamnei Ilinca, și fu conștient că are în față pe cel mai bogat om din familie, care nu trebuie să-și împartă averea cu nimeni. — Mda... Așa e. Și vodă se întoarse spre ieromonahul Ștefan, rugându-l politicos: Citești sfinția ta sau poruncesc să cheme un grămătic? — O să citesc eu, e bine să afle cât mai puțini pricina care ne adună aici, hotărî preotul. Stolnicul Constantin Cantacuzino își drese zgomotos glasul. Nu știa ce să creadă: finul lui își apărase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Leurdeanu. L-a citit atunci și apoi de multe, multe ori... Și acum? Barbule, Barbule, ce caut eu aci, era locul tău, de ce muriși? Depănarea gândurilor fu curmată când egumenul Ștefan încheie lectura testamentului, ridicând vocea ca într-o litanie. — Sfinția ta ai scris cele ce au fost rostite aici? bubui Șerban Vodă, fixându-l pe egumen. Ca să răspundă, acesta începu să-și dreagă glasul și să ceară ajutor din ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai, ordonă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deși astăzi nu-l durea nimic, iar apoi s-a întins pe divan, comod, așa cum i s-a spus, pe partea dreaptă. Cu ochii deschiși, a început să viseze și pe urmă s-a scufundat într-un somn adânc. — Binecuvântează, sfinția ta! Mitropolitul rosti pios rugăciunea și schiță cu amândouă mâinile semnul crucii spre vodă, în timp ce fața îi era luminată de un zâmbet nefiresc. Era atâta bucurie în ochii prelatului încât domnitorului nici nu-i venea să creadă că întâlnirea lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trimit, pentru că am nevoie de ei aici, îi simt credincioși planurilor mele și întru totul supuși. Pe de altă parte, mă simt prins ca între ciocan și nicovală între sultan și împărat și nu am găsit altă cale. Mă urmărești, sfinția ta? Theodosie zâmbea detașat, așa că vodă simțise nevoia să se convingă că este ascultat cu atenție. Prelatul îi confirmă dând din cap, fără ca fața lui să-și piardă expresia de blândețe și seninătate. — Da, cred că atunci când au plecat am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-I răspunzi cum se cuvine. Cheamă-ți duhovnicul, o să te ajute. Nu pot, nu îndrăznesc. De atunci, de când cu testamentul... Da, știu. Ți-l trimit mâine în zori, și pe urmă te aștept la liturghie să te împărtășesc. — Părinte, sfinția ta, te-am chemat ca să-ți spun, să afli de la mine, nu de la alții. Dinu și Mihai, frații mei, bănuiesc, nu știu nimic. Singur Brâncoveanu știe... Așa se și cuvine, e mare logofăt și el duce greul domniei. Dar vreau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chemat ca să-ți spun, să afli de la mine, nu de la alții. Dinu și Mihai, frații mei, bănuiesc, nu știu nimic. Singur Brâncoveanu știe... Așa se și cuvine, e mare logofăt și el duce greul domniei. Dar vreau să știi și sfinția ta... Șerban Vodă se opri din mersul neîntrerupt și se uită atent la mitropolit. Un spasm așternu pe fața domnitorului o grimasă de durere și prelatul se ridică repede și-l susținu de un braț. — Culcă-te, măria ta, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă se opri din mersul neîntrerupt și se uită atent la mitropolit. Un spasm așternu pe fața domnitorului o grimasă de durere și prelatul se ridică repede și-l susținu de un braț. — Culcă-te, măria ta, pe laviță. Așa... — Sfinția ta, rogu-te, poruncește să-mi aducă leacurile. Ar fi bine să mâncăm ceva împreună, că uite mi-e foame. Hai să mâncăm aici, pe furiș, să sărim peste toată eticheta. Cheamă te rog, dorobanțul, să-i poruncesc. Lasă că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pocnind vesel, monahul băgă de seamă că afară se însera. M-aș repezi, măria ta, până la Mitropolie să spun să înceapă rânduiala fără mine. E vecernie și priveghere, că mâine... Da, știu, e Sfântul Dumitru, dar nu mă lăsa singur, sfinția ta. De când n-am mai stat așa împreună? Da, înțeleg, turma, turma, grija ei este înainte de toate, că-i ești păstor. Hai, dragul meu prieten, imaginează-ți că eu sunt oaia cea pierdută. Lasă-ți turma pe seama ajutoa relor și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei este înainte de toate, că-i ești păstor. Hai, dragul meu prieten, imaginează-ți că eu sunt oaia cea pierdută. Lasă-ți turma pe seama ajutoa relor și îngrijește-te de oaia pierdută. Dăruiește mi și mie un ceas din timpul sfinției tale. Păreau de aceeași vârstă, deși Theodosie era cu zece ani mai mare. Patima cu care mitropolitul se dăruia chemării sale îl făcea să înțeleagă firea aprinsă a domnitorului. Prieteni de nu se știe când, încă de pe vremea în care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Theodosie nu pricepu nimic, de fapt nu-l interesa, socoti însă că fusese inspirat când pusese întrebarea; era limpede că trebuia să trimită la Mitropolie un mesaj scris, pentru că omul din fața lui era incapabil să transmită ceva verbal. Dictează-i, sfinția ta, spuse Șerban, evident amuzat. Tânărul zâmbi cu un ochi și scoase dintr-un buzunar de la piept o pană, o călimară și un petec de hârtie și, în timp ce prelatul dicta dispozițiile pentru slujba de seară, cu o caligrafie impecabilă scribul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Maria să-mi cunoască ascunzișurile gândurilor, dar nu a reușit. Când l-a întrebat niște anume lucruri, omul a fost atât de fericit și i-a explicat cu atâta elocință și bunăvoință, că doamna și-a făcut cruce exact ca sfinția ta. Am aflat că în vinerea ce a urmat a dat un acatist să fie citit la icoana Maicii Domnului de la mânăstirea Radu Vodă, pentru că pe vremea aceea era însărcinată cu Gheorghe; se cam speriase de slut... Între timp slugile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
umblat în sfatul necredincioșilor”. Așa începe psaltirea. Oare ce să însemne asta? Eu Io Șerban Voievod n-am ținut oare sfat cu necredincioșii? Vizirul, marele vizir Köprülü Kara Mustafa, mi-a fost prieten și stam cu el cum stau cu sfinția ta. Ba nu, mint, cu el stam ca să-l firitisesc încât știam că toată puterea este în mâna lui, pe când cu sfinția ta e altceva. Te simt, te ghicesc, îți urmăresc simțămintele până în suflet. Știu că te ai speriat că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
necredincioșii? Vizirul, marele vizir Köprülü Kara Mustafa, mi-a fost prieten și stam cu el cum stau cu sfinția ta. Ba nu, mint, cu el stam ca să-l firitisesc încât știam că toată puterea este în mâna lui, pe când cu sfinția ta e altceva. Te simt, te ghicesc, îți urmăresc simțămintele până în suflet. Știu că te ai speriat că sunt bolnav și slab și că mă apropii de... Ai chemat lume și slugi să nu fim singuri, să nu pot să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că mă apropii de... Ai chemat lume și slugi să nu fim singuri, să nu pot să ți spun tainele domniei. Te-ai speriat. Nu vrei să le știi. Ce să însemne asta? Din toți câți am în jurul meu doar sfinția ta nu ți-ai ciulit urechile să auzi cât mai multe ca să ai ce vinde cui o da preț bun. Theodosie, n-ai umblat în sfatul necredincioșilor, se vede pe sfinția ta. N-ai pasul învățat să te furișezi. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
însemne asta? Din toți câți am în jurul meu doar sfinția ta nu ți-ai ciulit urechile să auzi cât mai multe ca să ai ce vinde cui o da preț bun. Theodosie, n-ai umblat în sfatul necredincioșilor, se vede pe sfinția ta. N-ai pasul învățat să te furișezi. Nu o să mă vinzi niciodată. De unde are sfinția ta atâta putere? Cum ai putut atunci, în ajun de Sfântul Gheorghe, în 1669, să te ridici și să arunci anatema asupra domnitorului? Erai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să auzi cât mai multe ca să ai ce vinde cui o da preț bun. Theodosie, n-ai umblat în sfatul necredincioșilor, se vede pe sfinția ta. N-ai pasul învățat să te furișezi. Nu o să mă vinzi niciodată. De unde are sfinția ta atâta putere? Cum ai putut atunci, în ajun de Sfântul Gheorghe, în 1669, să te ridici și să arunci anatema asupra domnitorului? Erai în divan. Ți s-a părut că acela era „sfatul necredincioșilor”? Ai aruncat asupra lui Grigore
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doi pe peretele din spatele lor. Se uitau amândoi în vatră și revedeau scena din trecut. — Niciodată nu am fost mai fericit. — Ba da, măria ta. Atunci la Cotroceni, când am sfințit biserica mânăstirii. — O nu, nici pe departe! Ce știe sfinția ta? Să poruncesc eu Șerban Vodă sfântului sinod și patriarhului de la Constantinopol să te rejudece și să-ți șteargă vina, crezi că a fost lucru puțin? Ceream și porunceam sinodului să-ți facă dreptate, și ei au simțit că nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-ți facă dreptate, și ei au simțit că nu ceream eu asta, ci un Cantacuzin ajuns pe tron, un adevărat Cantacuzin. Am simțit atunci cum îmi clocotește în vine nu doar sângele, ci toată puterea împăraților Bizanțului. Și asta pentru că sfinția ta și-a atras mânia lui vodă Grigore prin îndrăzneala de a-i arăta că a greșit. După ce rând pe rând toate capetele cu mitre scumpe s-au aplecat smerite, recunoscânduți nevinovăția, mi-am înălțat privirea în sus ca pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am spus într-o doară cum m-am chinuit. Era și Brâncoveanu cu ei. Când m-au auzit mi-a spus că Smărăndița n-a fost singură, că au stat când el cu nevastă-sa, când soră-mea Stanca. Vezi, sfinția ta, mă simt vinovat că mi-am dat copilul, domnița mea cea mult învățată, ca zălog pentru pacea cu Bălenii. Și când fata i-a prins că uneltesc, n-au mai lăsat-o să iasă din casă. S-a stins
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și el tot acolo. Peste câteva clipe intră și căpitanul gărzilor. Mitropolitul ceru să-i pregătească doi dorobanți însoțitori și caleașcă. Mai spuse să se pună doi oameni de pază pe sală și nu unul. Cum e cu grija lumească, sfinția ta? glumi domnul. — Eh, paza bună... — Aș veni să te petrec până la Mitropolie. S-a schimbat vremea, s-a făcut frig și este vânt, interveni în grecește medicul. — Lăsați-mă o clipă singur cu sfinția sa. Cei doi ieșiră, dar rămaseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Aș fi vrut să-ți povestesc despre virtutea așteptării, de a sta treaz și de a aștepta lângă cel care ți-e drag. Doamna Maria, nevastă-mea, doarme acum. O lume întreagă a luat piatra împotriva doamnei lui Duca, Anastasia. Sfinției tale aș vrea sămi descarc sufletul. Nu păcatul mă îndemna spre femeia aceea, ci un simțământ de prietenie caldă. Când o întâlneam, în ochii ei se aprindeau niște luminițe aurii și toată ființa ei reflecta bucuria de a mă vedea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din copitele dindărăt mai, mai... — Asta e un semn? — Aș, ce semn, doar că dobitoacele sunt mai simțitoare ca oamenii. Calul plânge acum și nu rabdă nici lumina, că oamenii... Dacă nu eram noi, n-avea nici lumânare. Du-te sfinția ta la divan, îl priveghez eu pân’ la toacă. Binecuvântează. Omul se lăsă într-un genunchi. Mitropolitul rosti ceva neînțeles și-l binecuvântă. Ieși repede ca să nu-i vadă grăjdarul ochii înlăcrimați. În spătăria mică abia încăpură boierii mari și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie oare doar diplomație sau nepotul are nevoie de sprijinul lor? Cele ce aveau să urmeze îi vor spulbera bănuielile. Păcătuise în gând, Constantin Brâncoveanu era nepotul lor care crescuse la Mărgineni și Filipești, alături cu ei, toți frații Cantacuzini. — Sfinția ta, mă gândeam ca după ce-l ducem pe ultimul drum pe răposatul voievod, într-o zi de lucru, când treburile Mitropoliei o să-ți lase răgaz, să ne întrunim în divan cu neamurile răposatului, pomenit fie-i numele în veci, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]