1,780 matches
-
a căsătorit primul și a avut un copil, apoi ea s-a căsătorit și a avut un copil, când mergea la medic, la control, s-a întâlnit cu el, era pe scara tramvaiului din care urma să coboare ea, el, sfios și trist, a coborât și a urmărit-o lung cu privirea: era atât de frumoasă în noua ei ipostază de viitoare mamă și se gândea că ar fi putut fi mama copilului lor...și ea se gândea la acest fapt
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384771_a_386100]
-
Monica Pillat Te văd plutind... Te văd plutind în fresce și icoane, Cu mantia fluturând asupra lumii, În jurul Tău se-aduna-n stoluri sfinții, Ochilor mei le cresc sfioase aripi Și-o iau aevea-n sus către cupola. Iar dincolo de ziduri, porumbeii Că în ghirlandele de mult pictate, Se-apropie în rotiri fâlfâitoare De mână care-aduce-ndestu-larea, Și într-o clipă, cu un pumn de boabe, Pot înaltă un dom numai
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
o fi întâmplat porcăria asta? Eu (după ce arunc o privire către telefon): Pentru că e iPhone-ul meu? :))))))) 5 iunie 2014 Din ciclul “ce comunicate mai primesc pe mail”. Comentariile cu majuscule sunt ale mele. Uoof! Deși vară se dovedeste mai sfioasa că oricând, eu nu pot să nu visez la soarele zâmbitor și adierea ușoară a vântului. Iar atmosferă de vară nu ar fi completă fără o înghețată delicioasă. Și tu te gândeai la același lucru, nu-i așa? (NU, MĂ
Siliconu-i silicon și e băgat în țâță by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19085_a_20410]
-
publicat în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. Mi-a șoptit Muza că-i fericită, Nici nu vrea s-audă de poezie... Bagajul și l-a făcut grăbită, Pleacă-ntr-o mistică călătorie. -De ce, o întrebai cu glas sfios, Nu vrei să mai stai în versul meu frumos? Nemuritoare zeiță îmi ești, Doar tu mi-ai adus Iubirea din povești! -M-ai invocat și eu te-am ascultat, Dragoste vie-n strofe ți-am și-nchinat, Azi ești tu cea care
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
Mesianic și vieții să-l unific... Citește mai mult Mi-a șoptit Muza că-i fericită,Nici nu vrea s-audă de poezie...Bagajul și l-a făcut grăbită,Pleacă-ntr-o mistică călătorie.-De ce, o întrebai cu glas sfios,Nu vrei să mai stai în versul meu frumos?Nemuritoare zeiță îmi ești,Doar tu mi-ai adus Iubirea din povești! -M-ai invocat și eu te-am ascultat,Dragoste vie-n strofe ți-am și-nchinat,Azi ești tu cea care
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
iubi-n tăceri,Ghiocei albi ieșit-au din dureri,Nimic nu va mai fi cum a fost ieri!...... XXVII. METAMORFOZĂ, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Deschis-au îngerii pe ram bobocii, Cântându-le sfios lumină Cu adierea vieții lină, Trezit-au din al iernii vis cireșii... Coșmar de iarnă au uitat, și frigul, Își amintesc doar flori să fie, În primăvară să invie Și focul verii să le coacă rodul... Vor fi cireșe-n
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
le vom simți savoare, Slăvesc dulce taină unui Creator... Vom întelege oare, viu miracol, O simbioză a iubirii, Ce au primit în fruct cireșii? Jertfă dăruiesc fiind luminii sol!... Citește mai mult Deschis-au îngerii pe ram bobocii,Cântându-le sfios luminăCu adierea vieții lină,Trezit-au din al iernii vis cireșii...Coșmar de iarnă au uitat, și frigul,Își amintesc doar flori să fie,În primăvară să invieși focul verii să le coacă rodul...Vor fi cireșe-n roșu îmbietor
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
surâdeSpre vântul ce-o urmează prin frunziș.... XIV. TOAMNA, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016. E Toamna sus pe deal păzește via Împrăștiind miros de tămâioasă, Se-apropie tiptil-tiptil chindia, Ca o nevastă tânără, sfioasă. Eu te privesc cum stai în asfințit O umbră-ntunecată, dragă mie Sub soarele la fel de ruginit Ca frunza ce foșnește toamna-n vie. Ciorchini de struguri dulci să-ți dau aș vrea Zdrobiți în dinți ca tu să le simți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
În negura ce cade peste vale Steluțe mii, ce te-nsoțesc clipind Dar nu-mi sunt aștri mie, ci rivale. Citește mai mult E Toamna sus pe deal păzește viaîmprăștiind miros de tămâioasă,Se-apropie tiptil-tiptil chindia,Ca o nevastă tânără, sfioasă.Eu te privesc cum stai în asfințitO umbră-ntunecată, dragă mieSub soarele la fel de ruginitCa frunza ce foșnește toamna-n vie.Ciorchini de struguri dulci să-ți dau aș vreaZdrobiți în dinți ca tu să le simți gustul,Capul să-ți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
pe-ntreaga ei moșie.” Își răzimase capul ca dorul pe lăută... Curând, uitând de oaspeți, din nou iar îl sărută. „Nu fii geloasă, dragă cum flaută privirea, ea are veșnicia, noi zborul ei - iubirea.” Apoi ea-și pleacă fruntea cerșind sfios alintul, dar fața lui de aur acum e ca argintul. O mângâie, dar gândul privea peste cuvântul ce rupe frunza toamnei s-acopere pământul. *** Curând turnul de fildeș - un zid ca-n orice parte, că îi lipsea din trepte viața
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
o batjocori un altul. Vrăjitoarea țopăie îngrozită de durere. Din umbra întunericului apare cu chip de craniu o nălucă înfășurată într-o pelerină neagră cu glugă și o coasă pe spinare: Moartea! O parte dintre draci se dau pe margine sfioși, în timp ce alții îi rânjesc ostentativi. Moartea se oprește, își coboară coasa de pe umăr și de sub pelerină scoate o piatră de gresie pe care o trece de câteva ori pe ascuțișul uneltei. - Strici piatra degeaba, se amuză câțiva împielițați. - Las-o
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
le țin isonul alții. Deranjată, fără nici un avertisment, moartea trage cu coasa prin ei. Dracilor le sar capetele, copitele și coarnele. Urlă, se zbat, dar pe rând brațele, picioarele și capetele revin la locul lor. De data aceasta se retrag sfioși din fața cele-i fără zâmbet care nu admite glume sau compromisuri. Vameșul de la granița celor două tărâmuri, al vieții și al morții, se apropie trufaș de babă. - Te rog din inimă mai păsuiește-mă vreo douăzeci-treizeci de ani, doamnă Moarte
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
ea , în orizont, speranța-și înfiripa, Valsând între mătasuri și dantele, Așteptând clipă când cerul îi trimite stele. Marama de matase îmbracă acum zarea, Cu falduri fine se îmbracă depărtarea, Înnobilând o tainica iubire, Punându-i mării cunună de safire. Sfioasa,roagă luna să îi spună De ce în valul ei e uneori furtună, De știe cerul când talazul plânge, Iar răsăritul în suspin se frânge. Tăcută, luna privea ca-ntr-o oglindă, Gândind că marea e așa plăpânda! Dar ea nu
CAND PLANGE MAREA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384828_a_386157]
-
în jur, dar nu-l zăresc niciunde. - A nins la noi în sat, tăticule! Mămica-i singură și iar e iarnă, bătrână-i și bolnavă și-i este tare greu. Ți-aud și-acum pași obosiți prin curte, bătrân, bolnav, sfios și mult prea bun. Purta-i pe umeri suferinți atât de multe, dar nu plângeai nicicând, munceai din greu... Astăzi, când vin la casa părintească, mai fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
Acasa > Poezie > Imagini > GAZELA ȘI GHEPARDUL Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu bot catifelat și-urechi ciulite, Sfioasă paște în savana deasă, Picioarele îi sunt alcătuite Precum o tristie prea mlădioasă. Sub soarele torid e însetată Și tot sfioasă merge către râu, Să se adape, însă dintr-o dată, Din iarba deasă ce-ajungea la brâu, Ghepardul a țâșnit
GAZELA ȘI GHEPARDUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384947_a_386276]
-
Preda Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu bot catifelat și-urechi ciulite, Sfioasă paște în savana deasă, Picioarele îi sunt alcătuite Precum o tristie prea mlădioasă. Sub soarele torid e însetată Și tot sfioasă merge către râu, Să se adape, însă dintr-o dată, Din iarba deasă ce-ajungea la brâu, Ghepardul a țâșnit precum un arc, Setos de sânge și înfometat, Iară gazela parcă-i prinsă-n țarc În cotul râului învolburat. Eschive a
GAZELA ȘI GHEPARDUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384947_a_386276]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > METAMORFOZĂ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Deschis-au îngerii pe ram bobocii, Cântându-le sfios lumină Cu adierea vieții lină, Trezit-au din al iernii vis cireșii... Coșmar de iarnă au uitat, și frigul, Își amintesc doar flori să fie, În primăvară să invie Și focul verii să le coacă rodul... Vor fi cireșe-n
METAMORFOZĂ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385063_a_386392]
-
erau sortite, risipit-ai nevăzut suspin. Eterica tristețe a codrilor de-aramă am simțit, Pe trunchi de mesteacăn poeziile ți le-am citit, Din freamătul de codru te auzeam venind Și-n taină a ta icoana îți auzeam plângând. Pășeam sfios pe-a-tale urme, pierdute-n valurile vremii, Gândind la amintiri ce m-au rănit, vrând versul să-mi învii, În jur doar șoapte azurii de floare-albastră și steaua nopții Îmi spun povestea ta, cu sufletul...cum n-o zic nimănui... Și-
SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385072_a_386401]
-
nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-a șoptit Muza că-i fericită, Nici nu vrea s-audă de poezie... Bagajul și l-a făcut grăbită, Pleacă-ntr-o mistică călătorie. -De ce, o întrebai cu glas sfios, Nu vrei să mai stai în versul meu frumos? Nemuritoare zeiță îmi ești, Doar tu mi-ai adus Iubirea din povești! -M-ai invocat și eu te-am ascultat, Dragoste vie-n strofe ți-am și-nchinat, Azi ești tu cea care
VOM RE-INTRA ÎN EDEN de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385084_a_386413]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TOAMNA Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E Toamna sus pe deal păzește via Împrăștiind miros de tămâioasă, Se-apropie tiptil-tiptil chindia, Ca o nevastă tânără, sfioasă. Eu te privesc cum stai în asfințit O umbră-ntunecată, dragă mie Sub soarele la fel de ruginit Ca frunza ce foșnește toamna-n vie. Ciorchini de struguri dulci să-ți dau aș vrea Zdrobiți în dinți ca tu să le simți
TOAMNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385129_a_386458]
-
sfânta Duminică și blândă ca o poveste. Pe la cinci jumătate, deja se lăsa seara; așa e iarna, se întunecă repede. Mergeam și noi băieții, veniți și de prin alte sate, să furăm câte un sărut, de la vreo codană, ce clipea sfioasă din genele-i arcuite, stând pitulată după celelalte, în colțul sobei de teracotă crăpată, torcând din furcă lâna moale, sau cosându-și zestrea; altele, țeseau cu rândul la războiul din lemn de stejar, parcă mai bătrân ca zilele dar încă
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
2017. PRINTRE STÂNCI noaptea se frânge lovind semețe stânci în adâncimi profunde și adânci perfide valuri în jur, se sparg cad și cad amețitoare valuri, sunt vise sfărâmate le culeg pe țărm ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se leagănă agonic în larg în briza unei clipe zise
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
larg în briza unei clipe zise, odată, viață ... Citește mai mult PRINTRE STÂNCInoaptea se frângelovind semețe stânciîn adâncimi profunde și adânciperfide valuri în jur, se spargcad și cadamețitoare valuri,sunt vise sfărâmatele culeg pe țărmieri, azi, mereuun pescăruș se scaldăîn sfioasa clipăa unui zbor, a unui dorzbor lung, prelung și trecătorpășesc printre algelovindu-mă de scoicimă înțep în gânduriîn zare,o albă barcă, fără catargse leagănă agonic în largîn briza unei clipezise, odată, viață... XIII. VIS, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ai iubit cum iubești viața, Tot ce-nbrațe ai cuprins, Ai însuflețit dorința Celor care te-au atins. Atragi ușor că într-o fronda, Patimă ce ai comis, Esti mult sfioasa,dar profundă Și nu e loc de compromis. Eu nu cred sau sunt convins, Ca pentru tine fericirea, Și-a împlinit, sau și-a atins Fiorul, țelul, sau menirea. Mereu așa se-ntâmplă în viață, Să vrei ce sigur n-
TU EȘTI PREA SPECIALĂ... de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384334_a_385663]
-
Acasa > Poezie > Familie > LA MULȚI ANI,MATTIA! Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului A venit toamna bogată Însă când s-a oprit la noi, A intrat sfios pe poartă, Dar fără vânturi,fără ploi. În fața ta ea s-a oprit, Cu tot alaiul ei bogat. Te-a sărutat și ți-a zâmbit Și repede darul ți-a dat: Din bob dulceața mustului, Parfumul perelor coapte Și adierea
LA MULȚI ANI,MATTIA! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384365_a_385694]