404 matches
-
Cu mâna. Mâna ei a devenit ezitantă. Ciudat. Acum un minut îl iubea deja. Iar în clipa asta îl atinge cu teama cu care atingi un gândac care stă cu burta în sus în baie. Oare mai mișcă. Al treilea sforăit a fost mai puternic decât al doilea. Patru. Cinci. Șase. Șapte. E absurd. Gândacul stă cu ochii închiși, și sforăiala numărul opt se pregătește să iasă în lume. Brusc, gândacul o oprește la ieșire și o suprimă. Pauză. Prea lungă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
oală, nu lăsa pe nimeni să intre să nu fure rețeta, nici chiar pe Mariana, și ea sus, jos, sus, jos, și l-a dat jos, portretul. Zdrang zing clang clang cling. Nu sare nimeni. Popa s-a oprit din sforăit, da nu sare. Mișu? Dacă aș lua acum un ciob și m-aș sinucide cu el, nimeni n-ar observa, nimeni n-ar plânge. Mariana începuse să se gândească la sinucidere din noaptea aia când venise soția lu domnu doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și bătrâna nu dă nici un semn că ar avea de gând să se trezească, bărbații pitiți printre tufișuri Începură să cânte cucurigu. Cucurigu fu acompaniat de o vioară. Babulea Însă nu dădea semne de trezire. Din cutia violoncelului răzbăteau aceleași sforăituri amestecate cu niște sunete ciudate ce aduceau când cu un chițcăit de șoarece, când cu un guițat de porc. Bărbații Își pierdură rând pe rând răbdarea. Unii izbeau sicriul improvizat cu bățul, alții aruncau cu bulgări de pământ În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-ți explic, la un moment dat de toată dulceața asta ți se acrește. Și atunci ne mai răcorim și noi, ca să zic așa, degustând și adevărurile altor lumi... - Aha, făcu Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat prin somn... - Cine-i Evlampia? o iscodi vizitatorul. Mai locuiești cu cineva? - Cu cine să locuiesc? Stau singură-singurică, uneori Însă când mi se face urât o aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unde savura rafinatele varietăți ale celor mai rafinate băuturi. Din când în când, această lungă sesiune de degus tare bahică îl făcea pe bravul căpitan să apeleze la sprijinul lui Tintin spre a se întoarce în cabina sa, de unde un sforăit ritmic și sonor anunța apoi sosirea somnului binefăcător. Indiferent la peisajul marin, zidit în lumea sa de calcule și de formule, Tournesol își consuma energia reflectând, în fața unui carnet pe care nu îl părăsea niciodată - înnegrind pagină după pagină, cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe vechea noastră cunoștință, colonelul Sponsz”, exclamă Tintin, tulburând pacea lui Haddock și a lui Milou. „Se pare că nici aici nu vom putea scăpa de vechii noștri amici bordurieni. Iată, într-adevăr, o prietenie care merită toată atenția.” Dar sforăitul lui Haddock și somnolența lui Milou nu dădeau semne că ar fi fost întrerupte de gândurile lui Tintin. Visând cu gura deschisă și pipa ce îi stătea să cadă din mână, căpitanul Haddock cutreiera castelul de la Moulinsart cu gândul la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se încăpățânează să îl hărțuiască pe vechiul lup de mare. Din când în când, o gură de whisky (căci proviziile au fost pregătite cu grijă) face ca această stare de disperare să fie înlocuită, subit, de sughițuri sonore și de sforăituri puternice, ca de tun. Niciodată adormit, Tintin contempla fețele acestui peisaj care nu încetează să îl fascineze. Spiritul aventurii este treaz și cu fiecare milă cu care se apropie de Bulundi ființa sa se încarcă de un sentiment al întâlnirii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o planetă aiurită, în drum spre iad. Asta e o lume de vis, un Eden, Pămîntul în anotimpul cel mai dulce". TRECURĂ MAI MULTE SECUNDE ȘI TRUPUL LUI GIL NEELAN ÎNCĂ MAI DORMEA CU FAȚA ÎMBUJORATĂ, RESPIRÎND ZGOMOTOS, CA UN SFORĂIT, CA ȘI CUM N-AR FI IZBUTIT SĂ TRAGĂ DESTUL AER ÎN PIEPT, CA ȘI CUM VIAȚA S-AR FI ÎNTORS CU GREU ÎN ACEST TRUP, AGĂȚÎNDU-SE CU DISPERARE DE EL. ÎN MINTEA LUI HEDROCK SE ÎNFIRIPĂ UN GÎND FIRAV CARE-I SPUNEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Îi fu uimirea cînd, sute de kilometri mai tîrziu, descoperi că uitase de măicuțe, de to acel du-te-vino din tren și de peisajul care se scurgea ca un coșmar al fraților Lumière dincolo de geamurile trenului. Citi toată noaptea, străin de sforăiturile călugărițelor și de gările fugare prin ceață. Întorcînd ultima pagină cînd zorii se arătau, Monsieur Roquefort descoperi că avea lacrimi În ochi și inima cotropită de invidie și de uimire. Chiar În acea luni, Monsieur Roquefort sună la editura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
celălalt al holului. Gaston clipi. Își trecu mâinile-i uriașe peste fața de cal, ștergându-și lacrimile. Erau uși glisante de ambele părți ale coridorului, uși de pe care fusese smulsă hârtia pe alocuri. Printr-una din crăpături se auzea un sforăit sănătos. Și pe aici te izbea același miros de animal. Pe neașteptate, cineva l-a strigat în șoaptă. — Hei! Hei! Gaston s-a oprit și s-a uitat îndărăt, dar nu a văzut pe nimeni. — Hei! Hei! Și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i agasezi cu scrisorile astea. Nu scrisesem decât una singură, dar soția mea exagerează întotdeauna, cel puțin în ceea ce mă privește. Mă acuză că mănânc „tot timpul sute de dovlecei“, când, de fapt, mănânc mai puțini decât ea. Zice că sforăitul meu e mai zgomotos decât un avion, ceea ce nu-i adevărat. Mai zice că arunc banii pe fereastră cu nepotul meu leneș și că-i trimit mii de pula în fiecare an. De fapt, nu-i dau decât o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E problema lui, eu scriu! Ești obosit, dormi puțin, spre ziuă. Te uiți de-a lungul pereților, descifrezi zgomotele nopții. Imperceptibil, sforăitul a sute de mii de bărbați, aproape epuizați; nu s-au hrănit bine, au făcut și dragoste unii, un efort devastator; au griji. Nu-i permiți iubitei - așa o minți - să înnopteze niciodată la tine. (Nu o minți, folosești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
iubești nespus ceea ce vrei să fii? Era oare mai bun molâul de Petru, cel care nici măcar o noapte nu putuse veghea? Așa că l-a chemat pe Iuda și s-au sfătuit, până în zori, stânjeniți din când în când doar de sforăiturile zgomotoase ale lui Petru. Spre dimineață, planul era gata. Ziua a trecut lungă și obositoare. Iuda s-a închis într-o odaie, în partea dinspre mare a orașului, uitându-se mut la zid și tremurând tot. Spre seară s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
protejeze ansamblul oazei. Omar și Hasan au ajuns seara târziu. Au găsit găzduire la Djay, Într-un caravanserai situat În apropierea Porții Tirah. Acolo se lungesc și, fără a mai avea timp să schimbe măcar un cuvânt, se pun pe sforăit la unison. A doua zi, Khayyam se duce la marele vizir. În Piața Zarafilor, călători și neguțători de toate originile, andaluzi, greci sau chinezi, forfotesc În jurul prețuitorilor de monede, care, Înzestrați cum se cuvine cu balanța lor regulamentară, râcâie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse parcul spitalului. Adolescentul Tolea tresări, deschise închise deschise ochii, întinse brațele, pipăi banca. Rămase năuc o vreme. Apoi, se ridică, se depărtă. Găsi altă bancă singuratică, într-un colț pustiu al parcului. Desfăcu plicul. Un plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi atârnase de pleoapele grele toate pietre de pavele din Piața Primăriei, funturi de plumb rece îl trăgeau la adormire, sau, mai știi, menitoarea îi trimisese aburul somnului, să-l încerce. Picotea, mai-mai să adoarmă. Își auzea de-acuma și sforăitul.Trecu în baie, să-și răcoresacă fața. Nu zăbovi decât preț de câteva aruncături de apă rece peste obrajii săi bordunoși. Când reveni în camera sa, privi spre Andromanda. Meșteritoarea nu mai era în pat. Nedumerit, intră în odaia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dezastru. La scurt timp după răsărit, aterizase la un complex de clădiri, unde mirosise mâncare. Clădirile erau din lemn, acoperit cu o vopsea decolorată. Erau și niște mașini vechi, în jurul cărora creștea iarbă. Animale mari scoteau niște sunete ca niște sforăituri, din spatele unui gard. Gerard stătea pe un stâlp al gardului și văzu un băiețel în salopetă albastră ieșind cu o găleată în mână. Gerard simți miros de mâncare. Mi-e foame, zise Gerard. Băiețelul se întoarse pe loc. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
voce rece îmi spuse: Fetițo, îmi pare bine că ai venit pe la mine. Eu sunt ultima fiică a anului. Și viața omului are tot 4 patru anotimpuri. Ai grijă să-ți petreci timpul cât mai plăcut. Pisica și-a încetat sforăitul și cu vârful moale al cozii m-a făcut să revin la aceeași viață ca și până acum. Mi-am dat seama că n-a fost decât un vis plăcut. ORFANUL Era o zi friguroasă de iarnă. Cerul plângea cu
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
să râmână treaz În timp ce tot mai mulți pasageri alunecaseră În lumea somnului. Era trecut de miezul nopții fără lună și privitul prin hublou nu ispitea pe nimeni, totul era numai Întuneric și zgomotul motoarelor se auzea estompat, așa ca un sforăit mecanic și uniform care te invita la somn. Ștefan Girovescu se gândea să rezolve și acest refuz de fire sintetice, să uzeze de datele tehnice și de experiența sa acumulată pentru a nu știrbi autoritatea combinatului, pentru a nu pierde
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
călca În picioare leul tânăr și șarpele. șPsalmul 91ț Antoniu Închide cartea Încet, de parcă s-ar teme ca nu cumva să cadă cuvintele din ea. Câteva lacrimi Îi coboară pe obraji. Le șterge În grabă, rușinându-se de propria slăbiciune. Sforăitul lui Kawabata i se așează pe creier, și pe gânduri. Cinci ,,Mă numesc A. A. și sunt manechin la o fabrică de confecții care produce mantale militare cu nasturi de alamă, pentru o țară africană care are mai multe războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acceptat atâta amar de ani și până la urmă ai șters-o englezește făptură bicisnică, m-ai părăsit fără veste. Cine știe ce corbi s-au Înfruntat din ficatul tău umflat de băutură, dihanie bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de vis creație a lui Dumnezeu, amestec de soare și stele , mirosind a scorțișoară și a parfum amărui de mușețel. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gata cu sentimentalismele! tună bruta, lovind cu pumnul În peretele șubred al magherniței. Îmi plac ghetourile. Mă omor după ele și... simt că am să mă integrez aici, dacă-mi dă pace mâncărimea de palme...,. După ce bruta a adormit și sforăitul lui zguduie pereții șubrezi ai Încăperii, Antoniu Își așterne câteva cârpe pe jos, lângă peretele opus patului, și Încearcă să adoarmă. Se gândește cum Cel de Sus Îl pune la grea Încercare. -Kawabata, mă auzi? -Te aud Antoniu. -Îmi lipsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
persoană doarme pe jos, pe saltea, în bucătărie. Cred că din dormitorul lor, cineva a sfortăit atât de tare încât a constrâns-o să caute un refugiu aici, pe jos. Din dormitorul meu, nu am scos pe nimeni afară cu sforăitul, deci nu sunt chiar așa de speriat când dorm. Imi pun rucsacul în ordine și în câteva minute sunt în stradă, cu destinația Lodève. Sâmbătă, 11 august: Saint Jean de la Blaquière- Lunas: 32 km Până la Lodève, drumul de aprox. 15
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Sau un espresso? Încordează mușchii moi, amorțiți - cum se ridica, dintr-un foc, altădată și de ce acum corpul cade, neputincios, la loc? Și Traian a căzut Într-o parte, cu capul rezemat de geam, și respiră ciudat, un fel de sforăit zgomotos... — ...Hai, trezește-te! Ce repede ai adormit, nici n-am observat! Haide, scoate-ți centura, doar nu vrei să rămâi În mașină! Ce faci.. ce faci, Traian?... SFÂRȘIT apr. 1985 - iul. 1989, ian. 2001 - iun. 2003, ian.-mai 2007
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
livezi ale Mirăuțănilor, s-au lovit de troiene înalte. Unele erau aproape de netrecut. Au ajuns la un troian care le bara drumul pe cale lungă. S-au oprit. „Cum trecem noi malu’ aista, băietu’ tatii?” - l-a întrebat pe murg. Un sforăit și un clătinat de cap păreau să spună: „Hai să ne gândim ce-i de făcut. Și om găsi noi o cale!” „De ce n-am luat eu o lopată cu mine? Da’ cini o știut cî vremea s-a face
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]