494 matches
-
lipsesc nici momentele vulgare sau obscene, fapt ce le-a și atras peste secole critica lui Voltaire, Samuel Johnson, Robert Bridges, Lev Tolstoi ș.a.m.d. Un element de noutate absolută al acestei serii de autor constă în extinderea canonului shakespearian în limba română. După Doi veri de stirpe aleasă de Shakespeare și Fletcher (Polirom, 2002) și Eduard al III-lea și fragmente din Sir Thomas More (Paralela 45, 2003), cititorilor români li se oferă în premieră națională nu un nou
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
Polirom, 2002) și Eduard al III-lea și fragmente din Sir Thomas More (Paralela 45, 2003), cititorilor români li se oferă în premieră națională nu un nou Hamlet, ci trei! Este vorba de cele trei versiuni textuale distincte ale creației shakespeariene, care ni s-au transmis prin edițiile in-quarto de la 1603 și 1604, respectiv ediția in-folio de la 1623. (Rl publică în acest număr un fragment din a doua versiune). Până acum, toate traducerile reprezentau tălmăciri ale unui text „montat" de editorii
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
revenirea la variantele distincte ale tragediei, analiza contrastivă a situațiilor dramatice și a indicațiilor scenice îi va stimula pe regizorii români în găsirea unor noi piste interpretative și noi soluții de construire a unor spectacole care să confirme perenitatea geniului shakespearian. (G.V.) (Sunet de trompete. Începe pantomima. Intră un Rege și o Regină tandri unul cu celălalt, Regina îl îmbrățișează pe Rege. El își lasă capul pe umărul ei; apoi se culcă pe o pajiște înflorită; văzându-l adormit, ea iese
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
veri de stirpe aleasă. 3 Iată un exemplu de modernizare a lexicului din traducerea română, în consens cu termenul original (extremity). 4 Ultimul cuplet din această replică apare doar în Q2. 5 Idem nota 98; subliniem încă o dată modernitatea vocabularului shakespearian, cu operant powers și functionîn original. 6 Cupletul „Speranța. pustnic doar" apare doar în Q2. 7 Episodul din piesa în piesă pare inspirat dintr-un eveniment istoric real, asasinarea ducelui de Urbino de către nepotul său, în anul 1538. 8 Citat
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
nupțiale, fiul lui Apollo 3 Iată un exemplu de modernizare a lexicului din traducerea română, în consens cu termenul original (extremity). 4 Ultimul cuplet din această replică apare doar în Q2. 5 Idem nota 98; subliniem încă o dată modernitatea vocabularului shakespearian, cu operant powers și functionîn original. 6 Cupletul „Speranța. pustnic doar" apare doar în Q2. 7 Episodul din piesa în piesă pare inspirat dintr-un eveniment istoric real, asasinarea ducelui de Urbino de către nepotul său, în anul 1538. 8 Citat
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
a păstrat privilegiile după înfrângerea lor de către Zeus (sau Jupiter), Hecate a fost inițial asociată cu luna, întunericul și infernul, iar în Evul Mediu a ajuns să fie considerată regina vrăjitoriei și a forțelor supranaturale. Este frecvent invocată în teatrul shakespearian (în Macbeth, Visul unei nopți de vară și Doi veri de stirpe aleasă). Piesa în piesă imită tragediile lui Seneca prin stilul pompos și aluziile frecvente la mitologia clasică; în două versuri sunt invocate deja trei zeități latine (ale soarelui
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
Senatului, Nicolae Văcăroiu, din viața politică românească". Nu punem la îndoială credibilitatea sursei cotidianului citat, dar că a devenit retragerea lui Nicu Văcăroiu din politică o condiție ultimativă din partea NATO e, parcă, exagerat. * "Fantoma lui Molan bîntuie Ministerul Educației" scrie shakespearian ZIUA. Cine e însă bîntuitorul? Un fost secretar de stat în ministerul condus de Ecaterina Andronescu. Numele său întreg e Vasile Molan și a devenit fost în minister, după o decizie a premierul Năstase. Destituitul, anunță Ziua, ar urma să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
era fiul unor imigranți evrei din România, dar nu asta ar fi putut să mi-l facă mai simpatic, ci pur și simplu greutatea versurilor sale care erau tot atâtea ciocane senzoriale trimise în timpanul cititorului de poezie: „Câinii sunt shakespearieni/ copiii sunt străini”. Însă poetul care avea să mă uimească cel mai mult era necunoscutul, iarăși, John Berryman - prieten la cataramă cu Delmore Schwartz. Păi, se putea altfel? Personajul poemelor sale, Henry, acel ciufut căruia îi puțeau toate, m-a
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
de relațiile dintre ei, de ceea ce îi leagă și de ceea ce îi desparte, se străduiesc să se explice, să transforme vina în întîmplare nefericită, să se dezvinovățească, să pedepsească în cunoștință de cauză. Redus la teatralitatea sa elementară, celebrul text shakespearian devine o problemă personală, nu filozofică. Spectacolul coboară la rădăcina răului, acolo unde crima se petrece fără mijlocitori: cel care o înfăptuiește este și cel care profită de pe urma ei, cel care vrea să o pedepsească trebuie să o facă el
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
venit cu trei spectacole, mi se pare că nu e o întîmplare, ci o intenție. Mi se pare că a fost, într-un fel, protagonistul acestei ediții. Cel care ne-a poftit în lumea lui deschizîndu-i larg porțile. Trilogia lui shakespeariană este o definiție, totodată, a artistului Nekrosius. A unei perspective asupra energiilor și amestecului lor, a simplității, a schimbului permanent între experiența actorilor profesioniști și prospețimea unui solist rock sau al unor balerini, de pildă - exercițiu aprofundat de Brook, la
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
ocupanții germani în Al Doilea Război Mondial organizând un club de lectură. Pelicula reprezintă prima colaborare dintre Winslet și Branagh din 1996, când cei doi britanici i-au interpretat pe Hamlet și Ofelia într-o eranizare de succes a piesei shakespeariene, potrivit . De această dată, Branagh va regiza o ecranizare după cartea "The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society", un bestseller din 2008, iar Winslet va interpeta personajul principal - o jurnalistă, pe nume Juliet Ashton, captivată de povestea unui club
Kate Winslet în rolul unei jurnaliste () [Corola-journal/Journalistic/67460_a_68785]
-
sumbre cu o imaginație debordantă. În privința structurii, Verdi recurge la vechiul sistem de numere închise (arii, coruri etc.) cu impact psihologic. Energia muzicii împinge personajele spre destinul lor fatal cu un suflu epic de mare intensitate, într-o dramă „aproape shakespeariană”, cum a fost definită de exegeți. Cel mai convingător exemplu este marele duet din actul II - soprana cu tenorul -, o succesiune de explozii emoționale în fraze clar delimitate, coagulate prin susținerea orchestrei; pasionalitatea liniilor melodice, impulsul energetic, evoluția stărilor personajelor
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
Sibiu cu alte două spectacole ale sale, a fost de natură să mă provoace. Am văzut așadar Hamlet. Dreams, în interpretarea Teatrului Academic de Stat "Taras Șevcenko" și Othello?!, cu actorii Teatrului "Radu Stanca". În amândouă, relația montării cu textul shakespearian e cum nu se poate mai liberă. Zholdak ilustrează indiscutabil ceea ce George Banu numește "regizorul celibatar", cel care "a rupt contractul de mariaj" cu autorul de literatură dramatică, păstrând totuși cu acesta o anumită legătură. Semnele de întrebare și exclamare
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
tânăr cu o frumusețe de efeb, interpretat de Andryi Kravciuk, care aflu că e un adulat interpret de muzică ușoară, și Ofelia, jucată impecabil de Victoria Spesivceva, vin să ne reamintească că întâmplările de pe scenă au la origine un text shakespearian. Tehnica profesională și dăruirea actorilor sunt incontestabile. Dar, deși am admirat în permanență respectiva tehnică și desfășurările vizuale, aproape că nu am încercat nici un fel de emoție. Or, emoția e "micul" detaliu care delimitează retorica de poezie. Aveam însă să
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
îi aparțin și eu, adică pe oameni."). E o carte despre bucurii naive și drame reale, însă totul are un aer de spectacol trist în care joacă și asistă un clovn bețiv și cu umori negre. Schnier seamănă cu nebunii shakespearieni, cu Zacharias Lichter al lui Matei Călinescu sau cu orice alți proscriși și filosofi la beție pe care îi puteți găsi prin literatură. Schnier e un personaj mare prin aceasta, el aparține familiei celor care cunosc adevărul și-l urmează
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
ești chiar demon...ť, Ťcu ochi mari și/ părul blondť, nimeni nu spune ca el aste sfinte cuvinte." (Doar într-o lungă nuvelă, pag. 261) Fascinația pentru faptul divers rămâne, bineînțeles, intactă. Dar cele două modele culturale probabile - comedia nupțială shakespeariană și basmul oriental al celor o mie și una de nopți - drenează o bună parte din asaltul informațional înspre un, ca să zic așa, utilitarism tandru. Iubita închipuită de Radu Cosașu își conservă, mai presus de orice altceva, ascendența livrescă: "Ca să
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria aceeași Claire Goll. Personaj shakespearian prin natura ei ambivalentă, colosală, prin lumile în care s-a perindat, Alma Maria Schindler a devenit, dincolo de memorialistica proprie, editată în timpul vieții și postum (derutantă, mistificatoare și prea puțin fiabilă), subiectul a nu mai puțin de 5 biografii, contradictorii
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
un one-man-show, chiar dacă el nu este singur pe scenă. Acest rol solicitant îi pune în valoare actorului Marcel Iureș valente interesante și nu foarte des exploatate. Victor Rebengiuc a făcut un rege Lear cam de unul singur într-un spectacol shakespearian care ar fi avut nevoie de o mină viguroasa de regizor. Dragoș Golgotiu însă nu a avut soluții pentu actori și nici răbdare pentru lucrul nuanțat. Regele Lear al lui Victor Rebengiuc, deși are momente de virtuozitate mai ales în
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
prieten metafizician, care pregătește un eseu pe tema respectivă), cea botticelliană m-a covârșit de-a binelea prin divina i, seducătoarea levitație de-o teatralitate superbă? Adică prin gradul de participare rafinat-dansantă a mișcărilor, în care, ca-ntr-o tiradă shakespeariană de luxuriantă, reciproc-magnetizantă ambiguitate, Îngerul dă să spună și să sară, dar se reține zeiește în clipa supremă, în vreme ce Fecioara dă să-l respingă și-l atrage, să se ferească absorbindu-i mesajul seminal, totul într-un mirific vârtej de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
culturii prodigioase a lui Tim Burton, nimic la prima mână, totul tăiat cu foarfecele sau cu briciul și relipit într-un colaj fastuos în care umbra lui Michael Jackson se întâlnește în spiritul suprarealist de care pomeneam cu o morgă shakespeariană și cu umbre expresioniste invocate ironic, în care goticul cu mucegai victorian se ciocnește de consumerismul McDo și de siropurile sentimentale ale love story-ului lui Erich Segal etc. Mai mult decât atât, regizorul reînvie nu numai un vampir din secolul
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
eu aș zice mai curând după, piesa lui William Shakespeare Visul unei nopți de vară e proiectat mai cu seamă cu gândul la tineri. Regizorul Ion Sapdaru, împreună cu Mihai Pastramagiu, semnatarul decorurilor și Alina Dincă, autoarea costumelor, au supus partitura shakespeariană unui drastic proces de actualizare, dar care alunecă uneori și în chip anartistic în zona parodicului nedorit. Nu mi se pare deloc inutil să amintesc că parodie vine de la grecescul parodos, prefixul para însemnând "pe lângă", "contra", iar "ode" înseamnă "cântec
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
origine parodie avea trei accepțiuni diferite - a cânta fals, a cânta în contratimp, a cânta pe alt ton. Or, hiba principală a spectacolului orădean e tocmai aceea că la nivel ideatic și vizual se află în flagrantă contradicție cu textul shakespearian. Grația cristalin-duioasă ce individualizează piesa a fost sacrificată în favoarea unor tonuri violente, a unei durități ce se reclamă a fi specifică lumii de azi. Acțiunea a fost transmutată într-o zonă periferică a unui mare oraș (parcă am fi undeva
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
într-o zonă periferică a unui mare oraș (parcă am fi undeva prin Giulești ori în spatele Casei Presei), iar spectacolul e intens asezonat cu o muzică zgomotoasă și deloc plăcută auzului. Muzica în cauză intră în contradicție flagrantă cu versul shakespearian nu se știe de cine tradus în limba română. Eu bănuiesc că la bază se află traducerea lui Dan Grigorescu, interpolată cu tot felul de cuvinte de argou. Asta dacă nu cumva Shakespeare a scris Visul... în limba română. Theseu
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
săturat de josnicie, de stereotipuri de limbaj, de cultură aproximativă, de subcultură ori anticultură în viața de zi cu zi și în programele tv, așa că nu mai sunt deloc dispus să le admit și într-un spectacol cu o piesă shakespeariană. Să fiu bine înțeles. Accept modernizările, nu sunt adeptul restituirilor arheologice, nu vreau să-l imit pe Șerban Cioculescu care striga "jos mâinile de pe clasici!", dar nici nu pot să aplaud orice năzdrăvănie, doar ca să fiu inclus în categoria așa-
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
jurnalistului, doar că David Frost apasă pe pedala care trebuie și are la dispoziția sa o informație de primă mână. Ceva se petrece cu Nixon, și cu adevărat magistral este personajul căruia Ron Howard i-a conferit o măreție aproape shakespeariană. Scena nu demonstrează că David Frost are o abilitate ieșită din comun, ci că Nixon se întoarce împotriva lui Nixon, un alt Nixon preia conducerea, nu politicianul veros, ci omul-Nixon, înfrânt, obosit, hăituit, sastisit de tot acel joc de lumini
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]