494 matches
-
marcat generații de artiști și spectatori. Acum finalizăm frumoasa aventură de a pune alături doi mari artiști ai țării: Ilie Gheorghe și Marian Râlea, într-un dialog artistic provocat de scenariul cehovian, încrucișat cu marile culmi de încercare ale textelor shakespeariene. Cât dramatism și ce frumusețe sunt adunate în marea poezie a acestor texte, ce cu migală, răbdare și aplomb (ca în tinerețe), le frământă cu cei doi magicieni ai scenei românești. Scriu aceste gânduri pentru o carte ce va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
autorul deschide frontiere neatinse ale textelor vizate, leagă timpi și topoi în aparență străini (cum sunt, de exemplu, cei ai commediei dell'arte și ai tragediilor în cauză) toate acestea pentru a semnala totalitatea sub auspiciile căreia se află creația shakespeariană și teatrul, în ansamblul său: Că operele shakespeariene sunt totalități este un fapt dintotdeauna recunoscut, atât pe plan teoretic, cât și în perimetrul practicii teatrale. Mai mult, încă, piesele lui Shakespeare au fost folosite în alte domenii ca paradigme pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
timpi și topoi în aparență străini (cum sunt, de exemplu, cei ai commediei dell'arte și ai tragediilor în cauză) toate acestea pentru a semnala totalitatea sub auspiciile căreia se află creația shakespeariană și teatrul, în ansamblul său: Că operele shakespeariene sunt totalități este un fapt dintotdeauna recunoscut, atât pe plan teoretic, cât și în perimetrul practicii teatrale. Mai mult, încă, piesele lui Shakespeare au fost folosite în alte domenii ca paradigme pentru ceea ce este un întreg autentic, o structură complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin galeria conflictelor și personajelor din piesele lui Shakespeare, Cehov și Caragiale. Sau ca o rețea cu înfățișarea pânzei de păianjen. Personajele și conflictele aruncându-și umbrele unele spre altele, ca liante caracterologice. De exemplu, regizorul exercită itinerarii ale personajelor shakespeariene dintr-o piesă în alta, în baza identificării unor analogii caracterologice și de conduită, din care rezultă întregul operei lui Shakespeare. Precizez că aici avem în vedere raportul dintre parte și întreg, partea dând seama de întreg și întregul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din eroismul celor care au luptat și s-au mutilat pentru un ideal? Restul e tăcere... Succesiunea pragurilor, a etapelor de scufundare în tăcere culminează cu scena soldatului Dumitru interpretat de Mircea Diaconu -, care ajunge la acea liniște a nebunului (shakespearian). Odată cu rezolvarea ultimului contact uman, la final, regizorul se confesează încă o dată: personajele rămân singure, devastate de zi și de noapte, în care nici măcar nălucile care au bântuit filmul nu mai au acces [...] Nimeni nu moare, nimeni nu trăiește, totul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în frigider etc etc etc. Cine citește Spectacolul ascuns presimte și orizontul de gândire și de sensibilitate al regizorului de teatru Alexa Visarion. Două mi se par punctele interioare de observație ale artistului (deduse deopotrivă din lectura afervescentă a literaturii shakespeariene): unul este omul ca triumf prodigios al culturii; niciodată calomniat, niciodată redus la cinismul faptului divers; celălalt punct de observație este asupra operei de artă înseși care își cheamă necontenit condiția originară. Cele două perspective par a fi complementare: omul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ani și ceva, maestrul Alexa Visarion m-a abordat în chestiunea unui proiect care îl preocupa de mult timp; m-au tulburat tenacitatea sa, dar mai ales realismul și sinceritatea punerii problemei. Aceasta era de o tranșanță de-a dreptul shakespeariană: "A fi sau a nu fi"! Cu alte cuvinte: are sau nu rost, în contextul României de azi, al noului nostru cinema și al gustului public, realizarea unui film despre...? Eram invitată să decid. Alți critici spuseseră "Nu". Eu am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noi necunoscându-ne personal până atunci, el a încercat să mă ajute să-l cunosc mai bine, mai profund. Făceam prospecții pe lacul Snagov, băteam ulițele prăfuite ale satului Gruiu, iar la finalul zilei ascultam și mă împărtășeam din problematica shakespeariană. Chiar și echipa filmului era alcătuită după principiul decalajului dintre generații: a pus sălucreze împreună tineri și bătrâni, în ideea că energia celor mai tineri va fi modelată de experiența celor mai în vârstă. Probabil că și opțiunea lui pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă ajut mereu cu gânduri aruncate înainte. Shakespeare, contemporanul nostru! Într-o scrisoare extrem de măgulitoare pentru dumneavoastra Robert Falls, directorul artistic al companiei Wisdobridge Theater din Chicago afirma că sunteți primul regizor din lume care dă o concretizare deplină viziunii shakespeariene a lui Kott. Nu credeți totuși că această lectură modernă a textelor clasice, acest transfer de viziune istorică asupra unor opere care poartă deja pecetea fierbinte a propriei lor viziuni, adeseori genială, se face cu pierderi prea mari, cu "jigniri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă trăiesc până la capăt, în suferință și încredere, pentru o cauză în care nu mai cred de mult dar care trebuie totuși onorată cauza fiind găsirea sensului evoluției noastre între cei doi poli, nașterea și moartea. Ca și un personaj shakespearian îndrăgit de mine, produsul unei epoci care a permis totul Richard al III lea, îmi sunt dator cu un final. Finalul, măcar el, trebuie jucat în regie proprie, și de aceea singurul Dumnezeu este cel simțit de Dumnezeire, cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teatral, în Spania și Portugalia. Suntem în discuții, totodată, cu impresari și instituții teatrale din Italia, Grecia și Israel. Aproape sigur, în prima decadă a lunii decembrie 1990, Teatrul Mic va fi prezent la Paris, cu un spectacol-colaj din capodoperele shakespeariene, intitulat Nopțile regilor pe care îl lucrez cu Ștefan Iordache (scenariul va cuprinde câteva cunoscute monologuri). Premiera va avea loc pe scena Teatrului "Odeon" din Paris. Apoi, vom juca acest spectacol și la București. Doresc ca alături de Radu Penciulescu, David
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Adevărul e că romanul, impecabil tradus de Mariana Chițoran (Editura Polirom, 2002, 334 p.), aparent canonic în privința scriiturii, excelează prin originalitatea tipologiei aduse în scenă, prin demersul analitic, am zice hermeneutic, încrustat în trama epică, prin rama livrescă (de la "Furtuna" shakespeariană și biografismul social al lui Th. Hardy la variantele narative durrelliene) bruiată de tumultul silențios al clasei-care-urcă, în disprețul castelor codificate. Protagonistul ni se prezintă la început printr-un jurnal de observații: o urmărește pe frumoasa adolescentă Miranda de la geamul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Tonalitatea în care narează Tournier este cea solemnă și totodată detașată a unui cronicar neutru, gravor artist ce nu-și îngăduie să evite adevărul istoric cu întreg cortegiul său de violență și evlavie, și nici atmosfera de fatalitate, am zice shakespeariană, în care se precipită protagoniștii acelor vremuri de grea cumpănă pentru cugetul și sufletul omului. Și în cazul lui Tournier, adevărul romancierului din epicele tablouri vivante, eclipsează adevărul istoric. Așa se face că cititorul se lasă cucerit de întâlnirea dintre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
secțiune aparte în cărțile lui Emilian Marcu este erotica, la fel de tributară modelelor culturale, bine asimilate de autorul tentat să rescrie, bunăoară, poezia de dragoste a lui Vasile Voiculescu și, odată cu ea, să redescopere sursele maestrului, de la Cântarea cântărilor la Sonetele shakespeariene (Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996). În descendența recunoscută, Emilian Marcu celebrează un eros împărțit, egal, între carnal și spiritual, în care vede o modalitate eficientă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a iubi, ci de a fi iubita. Dorințele (diverse și uneori violente), cunoștințele și potențialul Parizienei sunt multiple și operante pe mai multe planuri. Prin ambițiile pe care le resimte și pasiunile pe care le provoacă, Pariziana este un personaj shakespearian. Valorile realizării individuale ale femeii pariziene au subminat religia feminină a dragostei în folosul unei iubiri mai puțin condiționate, mai putin omniprezențe și al falsității sentimentelor împărtășite. Neantul emotiv și incapacitatea de atașament afectiv duc la solitudinea să metafizica. Pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Heinrich Theodor Rötscher. În această lucrare, dramaturgul englez ocupă un loc privilegiat. Personajele lui ("aceste microsisteme") se bucurau de atributul eternității ("aceste personalități eterne") și alcătuiau "mina gigantică a timpilor eroici" (ibidem, 231). Eminescu manifestă aceeași apreciere pentru autenticitatea personajelor shakespeariene: Flori mirositoare, însă sălbatece ca florile din cununa nebunului rege Lear. Oare amestecul ce pare fără înțeles a florilor sălbatece ce se strecor prin pletele bătrânului rege nu sunt metafora vie a creierilor săi, în cari imaginile, florile gândirei s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
au existat de toți o duzină. Încolo suntem cu toți niște bieți mizerabili cărora acești regi ai cugetării ne dau de lucru pentru generații înainte ([Pseudotalent, talent și geniu] Eminescu: 2011, X, 204). Traducătorul celui de al XXVII-lea Sonet shakespearian mărturisește modelul englez 25 de construcție a scenelor dramatice în romanul postum Geniu pustiu. Explicit shakespeariană este secvența audiției unei romanțioase bucăți muzicale executate de o tânără angelică pe un melancolic clar de lună (Dumitrescu Bușulenga: 2000, 239): "părea că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ai cugetării ne dau de lucru pentru generații înainte ([Pseudotalent, talent și geniu] Eminescu: 2011, X, 204). Traducătorul celui de al XXVII-lea Sonet shakespearian mărturisește modelul englez 25 de construcție a scenelor dramatice în romanul postum Geniu pustiu. Explicit shakespeariană este secvența audiției unei romanțioase bucăți muzicale executate de o tânără angelică pe un melancolic clar de lună (Dumitrescu Bușulenga: 2000, 239): "părea că geniul divinului brit Shakespeare expirase asupra pământului un nou înger lunatec o nouă Ofelia" (Eminescu: 2011
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
revăzută și adăugită, București: Editura Doina (prima ediție, Mihai Eminescu cultură și creație, București: Editura Eminescu; ediția a treia, îngrijită de Cristina și Dumitru IRIMIA, Mihai Eminescu. Creație și cultură, Mănăstirea Putna: Editura Nicodim Caligraful). o motive eminesciene; o intertextul shakespearian în opera lui Mihai Eminescu. DUMI-TRESCU BUȘULENGA Zoe [1986](1999, 2009) Eminescu și romantismul german, București: Editura Eminescu (ediția a doua, București: Editura Universal Dalsi, iar ediția a treia, îngrijită de Cristina și Dumitru IRIMIA, apărută la Mânăstirea Putna: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
construcțiile sale estetice, autorul Sonetelor sugerează că tragedia nu se grefează numai pe dualități de situație (destin nefast), de sentimente (natură scindată) sau de orgolii (hybris intempestiv), ci și pe tensiunea culturală, pe ciocnirea ferventă a mentalităților colective. Personajul tragic shakespearian este mereu (și) prizonierul unui interval mentalist, ale cărui contradicții insolvabile îl depășesc. El nu-și poate asuma schizoidia culturală și, ultimativ, se prăbușește, sub presiunea ei covîrșitoare. În Hamlet, mai acut decît în oricare alt loc din opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dintr-o veche culegere de cronici medievale Histories tragiques a unui oarecare autor saxon, din perioada cuceririi normande, ascuns în spatele pseudonimului de Saxo Grammaticus. Povestea narată acolo (ea însăși, probabil, derivată din legende scandinave) este foarte asemănătoare celei din textul shakespearian. Un personaj uzurpator își ucide fratele (rege), luîndu-i regatul prin forță. Mai mult, se căsătorește cu fosta lui cumnată, stîrnind indignarea tînărului Hamlet, fiul liderului asasinat subit, și a întregii colectivități daneze. Totuși, pentru a nu cădea și el pradă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lucrurilor (nobilii l-au acceptat entuziast pe destoinicul monarh, la fel Gertrude, soția fostului rege, pentru motivele deja invocate, așa încît reticența protagonistului față de Claudius se arată nerezonabilă). Dacă uităm pentru o clipă tot ceea ce se întîmplă ulterior în opera shakespeariană, vom găsi, neîndoios, situația de față complet nejustificată. Nimeni nu știe nimic despre crima lui Claudius (nici măcar Hamlet). Tot ce se vede e un nou lider decis să gestioneze elegant problemele țării. De unde atunci ostilitatea vădită și neconcesivă a nepotului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de "fatalități" induse de biologie, de natura umană propriu-zisă, descompusă de complicațiile sale istorice. Pe de o parte, Lear nu are moștenitori pe linie masculină (o veritabilă dramă pentru un rege al comunităților precreștine King Lear este singura mare tragedie shakespeariană plasată într-o epocă pre-creștină! care trebuie astfel să contemple, inert, destrămarea țării lui, pe măsură ce îmbătrînește lupta pentru putere a posibililor urmași acutizîndu-se necondiționat). Pe de alta, el a intrat într-un interval al senilității, nefiind complet aderent la ramificațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
copii și exercițiul domestic reprezintă mizele fundamentale. Nu întîmplător, ea sucombă nervos (se sinucide), refuzînd prizonieratul identitar. Conflictul cultural este, prin urmare, baza tragediilor autentice. Orice antagonism ireconciliabil se regăsește ultimativ în interiorul unei paradigme axiologice, de extracție culturală. Marile tragedii shakespeariene demonstrază faptul cu prisosință, impunînd, pînă la un punct, o regîndire a teoriei tragicului. Bibliografie William Shakespeare. The Complete Works. Ed. Avid Bevigton. London: Acott, Foresman and Company, 1980. William Shakespeare. Hamlet. Traducere de Ion Vinea. București: ESPLA, 1955 William
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sa, angajat de Ferdinand să-i supravegheze sora, află adevărul (și cu concursul unor întîmplări de fatum malus, inevitabile într-o tragedie adevărată), comunicîndu-l nemiloșilor stăpîni. Aceștia deși furibunzi la început plănuiesc o răzbunare cu metodă, demnă de marii ticăloși shakespearieni (Ferdinand spune chiar, ca și Iago în debutul revanșei sale împotriva lui Othello, cînd anunță disimularea proprii-lor sentimente pentru a deveni "ceea ce nu este", că "voi învăța să par ce nu sînt"). Mai întîi, îi pregătesc Ducesei un flagrant (ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]