3,370 matches
-
conștient că sunt judecat greșit. Am discutat mult cu domnul Stratan (Gârneață), care nu pleacă niciodată urechea la bârfele din jurul său. Singura care l-a plâns pe decedat a fost femeia de serviciu. Domnul Cantemir nu arăta tocmai rău În sicriul cumpărat din banii noștri. Stătea țeapăn Întins, inexpresiv, ca și cum ar fi... Înghețat la un ordin. Un ordin de sus! La Întoarcerea de la cimitir (pe o căldură cumplită, care a invadat orașul cu o zi Înainte), am găsit pereții blocului curați
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un sunet, ne uitam doar după ea, cum netezește fața de masă cu ambele mâini înainte să iasă. În timp ce prietenii erau înștiințați de ultimele schimbări, se auzi claxonul unei mașini, iar după câteva minute în sufragerie fură aduse crucea și sicriul. Noi doar o auzeam pe mătușa cum plângea la bucătărie. Chestia asta poate dura și două zile. — De ce vrei să se chinuie atât? — Am zis numai că poate să țină mai mult. Ne priveam unii pe alții. Aveam impresia că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ne retrăseserăm în câte un ungher al sufrageriei ca să nu deranjăm. Mâncam repede felia de prăjitură, apoi ne întorceam după un biscuit cu vanilie. Ne simțeam vinovați pentru că ne era foame, ne țineam privirile numai în jos, dar acolo era sicriul, așteptând cuminte. După un timp am fost nevoiți să ne întoarcem lângă unchiul în dormitor, așa, ca din datorie. Spre dimineață, mătușa Aura ne-a adus cafea. Prietenii unchiului i-au înmânat atunci un plic atingându-i ușor umerii. Ea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
zile. Nu-i mai bine, oare, să mă îngrijesc, eu însămi, de mine? Ba da. Ei, atunci, să mă îngrijesc. și s-a îngrijit.Fără grabă,cu tact și răbdare, cu deosebit curaj. și-a comandat, în primul rând, un sicriu somptuos, impunător, din materiale scumpe, de prin țară și străinătate. De asemenea - o cruce, la același nivel tehnic și ornamental realizat. Sicriul și l-a numit tron. Tronul de pe care, după moarte, se va afla mai aproape de cel de sus
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a îngrijit.Fără grabă,cu tact și răbdare, cu deosebit curaj. și-a comandat, în primul rând, un sicriu somptuos, impunător, din materiale scumpe, de prin țară și străinătate. De asemenea - o cruce, la același nivel tehnic și ornamental realizat. Sicriul și l-a numit tron. Tronul de pe care, după moarte, se va afla mai aproape de cel de sus. și, toate astea, o revigorau permanent. și-a instalat tronul și crucea în dormitor. În spatele unei scumpe pânze, transparente, de culoarea aurului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei un hamal, l-ai găsit! Ha! Am și un dric. Car morți în fiecare zi și-i îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie pe măsura fiecărui om, la fix. Sunt gata oricând, ha! Râse în hohote, de i se scuturau umerii. I-am arătat cu mâna în direcția casei. Dar fără să-mi dea răgazul să vorbesc, reluă: -Nu-i nevoie, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei un hamal, l-ai găsit! Ha! Am și un dric. Car morți în fiecare zi și-i îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie pe măsura fiecărui om, la fix. Sunt gata oricând, ha! Râse în hohote, de i se scuturau umerii. I-am arătat cu mâna în direcția casei. Dar fără să-mi dea răgazul să vorbesc, reluă: -Nu-i nevoie, îți cunosc casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vechi și rablagit, cu două mârțoage negre și slăbănoage. Bătrânul era cocoțat pe capră, cu un bici lung în mână. Nici nu se uită la mine. Penibil de greu, am urcat cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special pentru sicrie; m-am întins pe locul acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul meu și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a bătrânului. La cotul drumului staționa un car funebru rablagit, cu doi cai negri costelivi. Cu o agilitate deosebită, bătrânul se cățără pe capră. Am urcat și eu în drișcă și m-am întins pe locul în care se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa fel încât să văd în jurul meu. Am pus vasul pe piept, ținându-l cu mâna. Biciul pocni în aer. Caii porniră spumegând. Înaintau cu salturi înalte și ușoare, atingându-și copitele de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de nuferi le puneau piedică și ei cădeau la pământ. Mă năpădi un miros de cadavru, de carne putredă. Un miros de cadavru, ca și când corpul meu fusese dintotdeauna impregnat de el, iar eu îmi petrecusem întreaga viață dormind într-un sicriu negru, în timp ce un bătrân cocoșat, a cărui față nu i-o vedeam, mă învârtea în ceață, printre umbre rătăcitoare. Drișca se opri. Am luat vasul și am sărit jos. Eram în fața ușii. Am intrat în casă în cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să o implic și pe târfă în treaba asta, doar pentru a o împiedica să spună după ce voi fi murit: „Dumnezeu să aibă milă de el, acum s-a liniștit!“ Chiar în acest moment, trecură oameni pe sub lucarnă. Purtau un sicriu îmbrăcat în negru, pe care ardea o lumânare. Declamarea mărturisirii de credință mă trezi din visare. Negustorii și trecătorii își întrerupseră lucrul sau se întoarseră din drum pentru a face șapte pași în urma coșciugului. Până și măcelarul îndeplini acest ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
facă milă de cei vii! Toate aceste sclifoseli mă lăsau rece; dimpotrivă, mă bucuram să văd și canalia traversând, de o manieră fugitivă și superficială, evident, dar cel puțin câteva secunde, universul în care trăiam. Nu era camera mea un sicriu? Patul meu nu era mai umed și mai rece ca mormântul? Patul ăsta, mereu gata, care mă invita la somn. De câteva ori, am avut impresia că mă aflu închis într-un sicriu. Noaptea, camera se răstrângea mai mult, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care trăiam. Nu era camera mea un sicriu? Patul meu nu era mai umed și mai rece ca mormântul? Patul ăsta, mereu gata, care mă invita la somn. De câteva ori, am avut impresia că mă aflu închis într-un sicriu. Noaptea, camera se răstrângea mai mult, mă apăsa. Oare nu ai și în mormânt sentimentul ăsta? Cine știe ce resimțim după moarte? Cu toate că sângele se coagulează în corp și după douăzeci și patru de ore unele organe intră deja în descompunere, părul și unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se abătuse asupra vieții mele. Noapte plină de fantome oribile care, de peste tot, din apropierea ușii, de pe pereți, de după perdea, se strâmbau la mine. Într-o clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi se părea că stau culcat într-un sicriu. Tâmplele îmi ardeau, picioarele erau incapabile să se miște. O greutate îmi strivea pieptul, la fel de împovărătoare ca aceea a cadavrelor încărcate pe spinarea mârțoagelor negre, descărnate și livrate măcelarului. Moartea își fredona încet cântecul, ca un bâlbâit care repetă fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zice-se ar conduce spre cimitirul subteran și se izbise de o movilă de pământ, mai mult moloz decât pământ curat, de pe care, gata cocoțat, putuse să vadă o încăpere amenajată cu nișe suprapuse și fiecare nișă cu câte un sicriu. - Ca să ajungi în acea încăpere - zicea Valy atunci - trebuie mai întâi să scoți o parte din grămada de pământ aici pe culoar (muncă, băiete, nu glumă!), că altundeva n-ai unde, și mai apoi, convins că nu vei fi strivit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
când s-ar gândi la ele, și care conduc în cimitirul de altădată al orașului. Iozefina povestea că visase (și asta i-o spusese numai lui) cum ajunsese cumva între nișe singură, și ar fi văzut cum, deschizându-se un sicriu, o mână de cadavru se-ntinsese s-o tragă înăuntru, că o luase repede la fugă, dar la fiecare pas, se împiedica și cădea sau se agăța de tot felul de arbuști care o zgâriau. - Cred că dacă aș fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ierte...; Dar Epa a ajuns, în sfârșit, în Ithaca... e fericit... De fapt nu vorbea aproape deloc. Când ajunsesem și eu abia în ziua înmormântării și-o văzusem cu fața acoperită cu un voal negru de mătase, care atârna pe sicriul închis și parcă înghețat, mi se păruse că nu mai era ea, bătrânica aceea plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram convins că vălul era de vină. El îi dădea alura a ceva glacial. Iar sicriul, un obiect ca toate obiectele, ceva cu miros de lemn proaspăt cioplit, despărțea practic, pe cei care-l păzeau, de familia vie; deci clar că nu era ca un sicriu, ci ca orice obiect. Puteai pune în locul lui o masă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de vină. El îi dădea alura a ceva glacial. Iar sicriul, un obiect ca toate obiectele, ceva cu miros de lemn proaspăt cioplit, despărțea practic, pe cei care-l păzeau, de familia vie; deci clar că nu era ca un sicriu, ci ca orice obiect. Puteai pune în locul lui o masă, un scaun, un dulap, o noptieră, cu condiția ca acestea să fi fost confecționate din lemn. Mi se părea imposibil ca nenea Epa să stea întins acolo, sub capacul acela
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ochii Iozefinei. De câte ori n-o fi trecut și ea pe aici? Oare cu ce zâmbet? Pleacă tocmai acum când ar fi avut multe de povestit. Dacă aș fi știut măcar că Iozefina rămăsese orfană de mamă la șapte ani... Ninge peste sicriul purtat de patru bărbați, transfigurați și ei. Închis pentru totdeauna. Încerc totuși vinovăția de a nu-i fi mărturisit Iozefinei, suficient iubirea. Parcă niciodată n-am avut totuși curajul să o privesc în ochi și să-i declar iubire pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fără viață, cel aflat pe catafalc, n-ar mai fi om. Înfiorător! Ca în Bacovia, plumbul. Câtă teroare! Chipuri scofâlcite sau nu. Distruse sau nu. Ca ale personajelor dintr-un film. Altceva nimic. Că dacă ai putea vedea cum stă sicriul ăla în pământ... Am tot mai mult senzația că Iozefina nu se află în sicriu. Că e undeva, printre cei adunați aici ca s-o vadă. Într-un târziu, se aud bulgării de pământ huruind. Se aud dincolo de tăcerea împunsă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plumbul. Câtă teroare! Chipuri scofâlcite sau nu. Distruse sau nu. Ca ale personajelor dintr-un film. Altceva nimic. Că dacă ai putea vedea cum stă sicriul ăla în pământ... Am tot mai mult senzația că Iozefina nu se află în sicriu. Că e undeva, printre cei adunați aici ca s-o vadă. Într-un târziu, se aud bulgării de pământ huruind. Se aud dincolo de tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei... Brațul Reliei servește parcă de pământare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
comportament. Nu. Eram convins încă de acasă, că nu i-ar sta în caracter sămi propună așa ceva și mai apoi să treacă la o criză de gelozie, pentru că chipurile, am îndrăznit să privesc de mai multe ori cu intensitate sporită sicriul Iozefinei. Totuși, oricât de altruist putea fi gestul ei, mesajul ei final, așa simțeam eu cel puțin, era tot unul care avea să rezolve odată pentru totdeauna problema noastră. Cu alte cuvinte, prin participarea la înmormântare, Relia voia să fie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aceea, sigur te lași de cărăușie. Ce s-a întâmplat, flăcăi? S-a umflat orzul în voi? Vedeți să nu scăpați carul, că cel puțin unul din voi rămâne sub el... Pe urmă...noi trebuie să muncim ca să-i facem... sicriu, cruce și celellalte... Și ar fi mare pagubă - a intervenit Pâcu. În scurtă vreme, au pus roata la loc. Iordache! Roata asta va ține mai multă vreme ca celelalte - l-a asigurat Hliboceanu. De azi înainte, cine ne va mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
silit măcar o dată să aștepte ore Întregi lângă o cabină de probă, răspunzând acelorași Întrebări: «Îmi stă bine?», «Nu mă face grasă?», « Oare au și pe lila?». Totul În viață depinde de toanele unei femei. Acest lucru ne arată că sicriul plin cu rochii, În care K. nici nu poate intra, dar din fața căruia nici nu se poate smulge, este adevăratul punct terminus al călătoriei fiecăruia dintre noi“, a Încheiat Kafka, În ropotele de aplauze ale completului de judecată. Până și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]