2,790 matches
-
deranjat. Am mers clătinându-mă până la scări, Încercând nervos să deschid poșeta. Planul meu se transformase deja Într-un fiasco total. Cum puteam să cred că Anton... Stai puțin, te ajut eu. Ce s-a Întâmplat după aceea, mi-e silă să povestesc. Poate c-am scos stiletul lui Lakritz, poate c-am rupt-o la fugă pe scări. Tot ce știu e că dintr-o dată m-am trezit cu tipul cu părul blond ca paiul lângă mine. Apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lucru e valabil și pentru goimi! N-am avut cu toții, știi bine, norocul să ne naștem evrei. Așa că hai s-avem oleacă de rahmones 1 pentru cei mai puțin norocoși, bine? Nu de alta, dar sunt sătul și mi-e silă de goișe în sus, goișe în jos! Dacă e de rău, de vină-s goimii, dacă-i de bine, e meritul evreilor! Nu pricepeți, dragii mei părinți, din al căror pântec s-ar zice că am răsărit, că o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o mișcare de du-te-vino și ți-a curs apoi sămânță din ea. Și-atunci, Jake, ce mare lucru ai făcut? Cât a durat totul, ca să trebuiască să-nduri blestemele cu care te-mproașcă - ca să-nduri povara vinovăției, a acuzațiilor reciproce, sila de propria-ți făptură! Tăticule, de ce trebuie să le tratăm pe femei cu atâta considerație dublată de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt, nu trebuie! Nu avem voie! Noi ar trebui să stabilim regulile jocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a privit foarte victorioasă, de parcă i-aș fi destăinuit, în sfârșit, adevărul despre mine. Futu-i. — Vreau să zic, ce pierdere că n-am fost în stare să fut o tipă zdravănă și sănătoasă ca tine. Se cutremură toată de silă. — Spune-mi, te rog, de ce ții morțiș să folosești mereu cuvântul ăsta? — Acolo, în munți, băieții nu folosesc cuvântul „a fute“? — Nu, mi-a răspuns ea condescendentă, în nici un caz ca tine. — Păi, am spus eu, îmi închipui că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prima dată am văzut-o pe Lauren În Careyes, am spus, simțind ceva În aer. De-abia dacă o cunosc. —Știu. Lauren mi-a povestit totul despre tine. Zice că ai o influență minunată asupra ei, spuse Marci, oarecum În silă. Brusc, Marci păru nervoasă. Se uită prin Încăpere, trăgând neîndemânatic de fustă. —Sunt atât de lipsită de originalitate, nu-i așa? Tot ce puteam să fiu era Bridget Jones 2, pentru că sunt atât de enormă. Și să nu-mi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la dom’ sergent și zic: Helen? — În carne și oase, zice dom’ sergent, zice Helen. Mă rog, nu chiar, zice, și se uită la trupul lui Helen din poala mea. Se uită la mâinile ei zbârcite și zice: — Mi-e silă de hainele de-a gata, dar decât nimic... Și uite cum am pornit din nou la drum. Uneori mă gândesc ca nu cumva dom’ sergent, aici de față, să nu fie de fapt Stridie care să se dea drept Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Las' că te dresez eu! Ai noroc de copii nu vreau să-i știu fără tată -, altfel te-aș trimite urgent să bați pietrele pe bulevard. Să iei borcanul cu gogonele și să vii în bucătărie! ordonă femeia aruncînd cu silă într-o parte bucata de lemn. Putoarea ai știut s-o culci pe saltele, lîngă sobă, da' să dai saltelele măcar ălora cu doi copii nu ți-a trăznit prin capul tău sec. Și nu-ți convine c-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ăla a rîs de mine: "Aș dori să fie și nevastă-mea sănătoasă cît doamna Săteanu!" I-am spus. Mi-a răspuns că asta nu schimbă cu nimic situația. Acum mă respingea, mi-a spus-o deschis, pentru că-i era silă de mine, bănuind că, între timp, am umblat cu altele. Am încercat cu vorbă bună, cu rea, ba chiar și cu... violență. E oribil să ajungi să-ți violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din nou, zguduindu-se. Își mișcă șezutul, aplecându-se într-o poziție didactică, de profesor. — Știi poezia aceea a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i se bomba spre mine, la fel de artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mea, reluând povestirea pe același ton rapid și egal. Asta m-a șocat mai mult decât orice. Tot ceea ce făcea era extrem de teatral, de artificial. Am rămas cu impresia neplăcută că nu sunt prima persoană care asculta cu de-a sila povestea profesorului. Și nici nu eram primul căruia îi servea clișeele aceasta de duzină. În plus, mai era și compartimentul acela. Nu-mi dădeam seama exact cum, dar decorul se schimba, de parcă ne aflam pe o scenă unde mașiniști fantomatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îndoiesc de acuratețea riglei de șase inchi din setul de geometrie Oxford.“ „Miercuri, 15:30. (În toaleta de la bibliotecă, fapt căruia se datorează și caracterul succint al însemnării.) Lungime: 10 mm. Aspect: respingător, are o mică deschizătură. Observații: mi-e silă, mi-e silă de mor.“ Cam așa ar fi sunat însemnările, dacă și-ar fi dat osteneala să țină un jurnal detaliat al etapelor de dezvoltare. Bineînțeles că asta nu s-a întâmplat. Dar este interesant de observat că, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
riglei de șase inchi din setul de geometrie Oxford.“ „Miercuri, 15:30. (În toaleta de la bibliotecă, fapt căruia se datorează și caracterul succint al însemnării.) Lungime: 10 mm. Aspect: respingător, are o mică deschizătură. Observații: mi-e silă, mi-e silă de mor.“ Cam așa ar fi sunat însemnările, dacă și-ar fi dat osteneala să țină un jurnal detaliat al etapelor de dezvoltare. Bineînțeles că asta nu s-a întâmplat. Dar este interesant de observat că, în cadrul relației pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
televizor, dat de tatăl lui Julio Iglesias, un ginecolog spaniol de renume. Fără să vrea, își desfăcuse șlițul și își scosese chestia. „Isuse! Chiar am făcut-o, chiar mi-am scos-o!“ urla rațiunea din ea. I se făcu brusc silă și cerealele All Bran de la micul-dejun îi urcară în gât în cel mai anormal mod cu putință pentru cele mai normale cerealele din lume. Se dădu jos din pat, nesigură pe picioare și se refugie pe covor. Chestia se frecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
purpurie, mare cât toate zilele, în gaura căscată și sângerândă a curului unei biete fătuci albe, frumoasă și delicată ca o floare. O floricică abia trecută de vârsta primei comuniuni, cu jupoanele mirosind a levănțică. Doamne, cât mi-e de silă de așa ceva! Doamne! Îmi dădeam seama că greața cu care lupta era, de data aceasta, reală. — Așa că de ce nu rămâi să auzi și sfârșitul poveștii, dragule? Vrei, iubitule? Hai, te rog? Figura de bebeluș îmbătrânit i se încreți într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am Întors o ultimă oară spre adăpostul meu. Am netezit la loc cocoloșul, pînă cînd a redevenit o bucățică de pagină, o pagină dintr-o carte, o carte din mintea unui om. Am despăturit-o complet și am citit: „Dar silă mi-e de toți și silă mi-e de tot. Singur În singurătatea mea. Din cauza lor. Mă sting. O, ce final amar ! N-or să mă vadă niciodată. N-or să știe. Și nici n-o să le fie dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
adăpostul meu. Am netezit la loc cocoloșul, pînă cînd a redevenit o bucățică de pagină, o pagină dintr-o carte, o carte din mintea unui om. Am despăturit-o complet și am citit: „Dar silă mi-e de toți și silă mi-e de tot. Singur În singurătatea mea. Din cauza lor. Mă sting. O, ce final amar ! N-or să mă vadă niciodată. N-or să știe. Și nici n-o să le fie dor de mine. SÎnt bătrîn și-i trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
balon de Încercare. Într-o Încăpere alăturată sună telefonul. — Cine-o fi dobitocul? izbucni doamna Bellairs. Toți prietenii mei știu că nu trebuie să mă cheme la telefon miercuri seara... Bătrîna slujnică intră În salon, anunțînd cu un fel de silă: — Cineva dorește să vorbească cu domnul Rowe. — Bine, dar nu pricep, zise acesta. Doar nu știa nimeni că... — V-aș ruga să terminați cît mai repede convorbirea, Îi spuse doamna Bellairs. În vestibul, Hilfe discuta aprins cu domnul Cost. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
capul plin de vise, țăcăneala mingilor... Pacienții aveau ore de culcare diferite, În funcție de starea sănătății lor, dar la nouă și jumătate seara toți trebuiau să fie În pat și să doarmă. Somnul, Însă, nu poate fi impus cu de-a sila. Trecînd pe lîngă ușa lui Davis, Digby auzi niște suspine ciudate, ca și cînd bietul om nu-și putea stăpîni lacrimile... Ceva mai Încolo pe coridor, văzu că ușa lui Johns era deschisă, iar Încăperea părea luminată. Scoțîndu-și papucii, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cel căutat, va ieși din cabina telefonică și se va lăsa păgubaș. În definitiv, poate că la mijloc nu fusese decît o amăgire, din pricina tulburării ce-l cuprinsese În atelierul de croitorie al lui Cost... Degetul lui arătător formă, În silă, combinația devenită familială: B.A.T. 271... și care cifră Încă? Rowe Își șterse fața cu mîneca hainei și completă numărul. PARTEA A PATRA Un om Întreg CAPITOLUL I SFÎRȘITUL CĂLĂTORIEI „Chiar trebuie să fac asta? Și singur?“ Micul duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Din păcate, fratele meu Înțelege prea multe. — Bine, dar e absurd! spuse Rowe, Îndărătnic. Cum de mai sînt În viață? — E econom din fire. Toți sînt economi. N-o să Înțelegi niciodată nimic dacă nu Înțelegi acest lucru. Și repetă În silă, ca o formulă: „Maximum de teroare Într-o perioadă minimă de timp și Împotriva unui număr cît mai mic de persoane“. Rowe era năucit; nu știa pur și simplu ce să facă. I se servea o lecție pe care cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luptelor de clasă îi fascinase chiar și pe cei care nu credeau în corectitudinea tezei lui, din cauza intenției sale inițiale de a găsi un procedeu prin care să forțeze destinele celor excluși din istoria oficială, introducându-le cu de-a sila în memoria posterității. Bolșevismul și nazismul au început chiar să elimine aceste surse ale propriilor lor ideologii, care-și câștigaseră deja oarecare recunoaștere în cercurile oficiale, academice sau de altă natură. Nu materialismul dialectic al lui Marx, ci conspirația celor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
numi-o «luciditate negativă». Lumea s-a lămurit ori se lămurește că actuala Putere este o nenorocire pentru țară și o contestă din ce în ce mai răspicat, mai vehement, dar dincolo de acest refuz nu prea e nimic limpede. Iar Puterea contează, presupun, pe sila de a vorbi la nesfârșit în deșert, așteptând ca mișcările protestatare să se blazeze. Calcul cinic, dar nu lipsit de un anumit temei. Dovadă că orbecăim ca pe nisipuri mișcătoare, din ce în ce mai obosiți, mai demoralizați, și aproape am uitat că resemnarea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tine e o necesitate penibilă sau o plăcere (bucătăria minusculă e dotată și organizată astfel încât să te poți mișca cu ușurință și fără prea mult efort, căutând să nu petreci prea mult timp acolo, dar nici să nu stai în silă). Aparatele electrice sunt la locul lor, animale utile ale căror merite nu pot fi uitate, dar cărora nu li se atribuie un cult special. Între ustensile se observă un element estetic (o panoplie de cuțite de bucătărie de mărimi descrescânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva trebuia să Îl asculte, să i se supună și să-i suporte prezența fără să-i arate dispreț sau silă: Vino, urmează-mă! Mortul viu se puse În mișcare ca un robot, iar mersul lui era Încet, greoi, oarecum nesigur și legănat, ca al marinarilor neobișnuiți să calce prea des pe pămînt sau ca al unei ființe care petrecuse veacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]