380 matches
-
tuburi inelare ce aleargă. Privighetorile lui Voronca discută cu ale lui Vinea și cu ale frumoaselor regine poete asupra priorității unei imagini de lansat în apropiata lună plină. Marcu stabilește esența latină a cîntului lor fluid și timbrat. Vom putea silabisi mai bine frumoasa limbă românească, multicoloră și cadențată, pe care o vom crea noi înșine, filtrînd împreună, prin clarul rășinos al brazilor, 60% de unghiulare cuvinte latine, 40% de cuvinte lichide și onduloase ca tînguitoarele cantilene de prin porturile africane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maurizio îi place și acum să mă privească când fac exerciții. Căci eu sunt liberă și el nu trebuie să admită nimic. El mă privește ca pe o pasăre în zbor, este liber să mă privească oricât. ............................................................................................................... (Apoi, din ce în ce mai rar, silabisind aproape, precipitând deodată mișcarea câte-o silabă pe pas.) Eu sunt li-be-ră să zbor. Pri-vi-rea lui zboară către mine. Suntem amândoi pă-sări. Oa-meni-pă-sări... Scena 9 (Același soare spălăcit în mijlocul unui cer de un albastru intens. Scena este ocupată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să mai încercați totuși încă o dată la automat să vedem ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului ușii, ca să-i amintească în fiecare dimineață
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de noi, începe Părințelul să se smiorcăie, văzîndu-l pe Roja punînd gînd rău tocmai panoului care adăpostește o părticică din istoria Geniului, numai pe acela nu, altminteri o să intrăm toți la zdup mîine la prima oră, atît mai reușește să silabisească. Cît pe ce și zbura cu totul din balamale, zice Roja dînd să închidă ușa în urma lor, nereușind decît să o apropie cu grijă, cît să o poată propti cu un scaun. Eh, Delfinașule, pentru așa bărbățel aș țipa pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a întîmplat în decembrie. Îi vine să pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice lui Patru Ace, ciulește bine urechile la ce vreau să-ți spun. — Măi să fie, zice Patru Ace, tocmai cînd mă gîndeam și eu să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
despre roboata Getta 2, parcă niciodată nu fusese mai frumoasă. O atmosferă de profundă înțelegere euforică se înstăpâni între ei. La ceasul serii, se adunau în jurul micului Benga și comandantul Felix S 23 îi citea copilului, cu glasul său sonor, silabisind cu tact cuvintele, povești din Wells, Asimov și Ion Hobana. Din inepuizabila ei poșetă, Getta 2 le dădea tuturor pastile de Jidvei, iar Dromiket 4 le cânta doine din jurul Centrului de Recuperare Intergalactică de la Lehliu-Gară. Privind-o pe Getta 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
arătat ce era necesar: să citesc numele de pe pietrele funerare. După aceea s-a retras și a așteptat să fac eu ce-i revenea lui. Și am făcut, într-adevăr. Am mers de la o piatră funerară la alta, încercând să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că atunci destinul a tresărit dacă ațipise cumva. N-ar fi vrut să trec mai departe. Acel mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ori cu burnuzul, Cârmaciul, dintr-o prost înțeleasă solidaritate între marii artiști, l-a parașutat pe îndrăzneț în scaun de redactor la cea mai balneară și toropitoare revistă de cultură din Capitală... Pe revistă o chema Contemporanul, n-o poți silabisi, adoarme musca, iar pezevenghiului nostru atâta osândă i s-a pus: el să-i scrie revistei vocalele. Și vine altul din urmă, mai scăldat la dantură, da' tot băiat bun, Lavrentie Ulici, de-i adaugă revistei consoanele. Își zic unul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cumva niște poeți mai drăgălași decât Daniel Bănulescu, Dylan Thomas sau Cristi Popescu? și o groază de alte prostii. 150 DANIEL BĂNULESCU Se ciuci lângă maculator, să constate cum îl turnase limbricania. Și, cu cămășoiul ca un iglu în jurul pântecului, silabisi pe sărite: "Aseară vizita unui domn... însoțit, ca de-o maimuță, de ipochimenul său îngîmfat... hîța-pîrța... brațele lui de tractorist... ochii de linx ai Maestrului sesizîndu-mi temerile și egalizîndu-mi energiile... bietul meu trupușor sfârtecat... torsul lui de neam prost scuturîndu-mi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trupul e slab. — Sau puternic, a replicat încet Vultur-în-Zbor. Contele Aleksandr Cerkasov, contesa Irina Cerkasova, Alexei Cerkasov și Norbert Page luau ceaiul împreună în salon. Irina își făcea adesea vânt cu evantaiul, deși nu era chiar foarte cald. — Ma-ma, silabisea fericit Alexei. Mama este aici, Alexei, spunea Irina. Mama este întotdeauna aici. — Irina, a zis Cerkasov, ești o femeie foarte puternică. — Da, i-a răspuns ea. Da, sunt. Știu cum să mă înving. Și când. Domnul Page nu a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea transpirată și, arătându-i ceva nedeslușit Într-o foaie de ziar găurită, Încercă să-i spună precipitat tot felul de cuvinte, silabisind mai mult, cu vocea sugrumată de o mare nemulțumire. Numai că, fără a mai rămâne să asculte, el se desprinse cu iuțeală din locul acela și, Întinzându-și gâtul Înainte, goni speriat la Întâmplare, nemaiuitându-se Înapoi. Alerga cu pumnii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jornal! Dar nu pot, bunicule, decât acolo unde-s litere mari!, spunea copilul În glasul căruia se citea neîmplinirea. Ce-am să fac, m-oi mulțumi și așa, dacă Înveți așa de Încet! Hai, citește! -„P-A-L-A-T U-L,....PALATUL POPORULUI”, silabisi cu greutate copilul. Palatu’ lu’ mă-sa! A regelui, bandițîlor! Tuvă-n c-r de calici! spunea cu obidă bunicu’ Ghiorghi, iar Va credea că a citit cu „inadvertențe” și din acest motiv bunicul său „sudui”. Citește mai departe ca să vedem
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și să recunoască pe cineva, însă o bătrână, de sub chador, îl recunoscu cea dintâi: — Nu te duce la turnuri, că pe taică-tău l-au săltat. Mă auzi, băiete? Mai bine ascunde-te și fă cale-ntoarsă! — Și bunicul? reuși să silabisească. — Mortul e unde trebuie, fiindcă a reușit să îl lase, dar, când se întorcea, o patrulă schimbată l-a mirosit... Nu mai erau ăia care îi luaseră banii, ci pasdari noi, veniți din Meybod. Era abia unsprezece, taică-său se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
descuiată și Veta intra cu sfială în odaia în care mai atârna un fum verde de țigară scumpă, străveziu ca o perdea. Deschidea geamurile și se apuca să măture. Pe urmă ștergea urmele de praf cu o cârpă umedă și silabisea titlurile cărților groase și grele, uitate deschise pe masă. Le răsfoia cu puțină spaimă și privea desenele colorate și explicațiile scrise într-o limbă străină. Într-o zi, Procopie se întorsese mai devreme și dăduse peste ea cu nasul în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înălțimea sa, binecuvântătorul darurilor și urărilor al celui mai înfloritor oraș... GARDIANUL: Pfui! Ăsta-i oraș? CĂLĂUL: Ce-ți pasă cum este? Tu gândește-te la cum ar trebui să fie. ARTUR (Sever.): Deci: Către guvernatorul orașului... GARDIANUL (Scrie și silabisește.):...na-to-rul... o-ra-șu-lui... CĂLĂUL: Urât, foarte urât! Tot la vorba mea o s-ajungeți! Scoate o secure veche, scuipă și începe s-o curețe.) ARTUR: Eu, Artur-osânditul, mă plâng pe față cu următoarele... GARDIANUL:...mă-toa-re-le... ARTUR: Doresc să fiu executat conform regulamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
parte a discuției noastre. Deci, cui ar folosi, În primul și În primul rând, aceste nobile intenții și obiective? - Omenirii, oamenilor - cui altcuiva? - Ești foarte aproape... Cărei omeniri și căror oameni? Întrebare cu răspuns inclus aproape. - Vrei să spui... am silabisit,ridicând temător ochii spre tavan. Asta voia să spună: că totul nu era altceva decât o circotecă de proporții cosmice, organizată de Centru și destinată Celorlalți, omologilor de departe care monitorizau Pământul nostru de la Începuturi și care trebuiau convinși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tratat de botanică prin care Încercă, zadarnic, să obțină o mai profundă cunoaștere a florei de pe insula lui. Noaptea, singur În imensa peșteră fantasmagoric luminată de lămpi cu ulei de broască-țestoasă, lăsa ceasurile să se scurgă citind cu greu și silabisind monoton, ca un copil de școală, oprindu-se din cînd În cînd să mediteze la ceea ce Învățase, Întorcîndu-se răbdător la cele citite și Încercînd să capteze sensul exact al celor scrise sau luîndu-și notițe În gînd, pentru a cere lămuririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt În drumul lui; mi-ar plăcea să-i urez bun venit pe insula mea - scotoci printre cărțile dintr-un cufăr și se opri cu una dintre ele În mînă. Odiseea - silabisi el cu grijă. Despre ce e vorba În ea? Nu primi nici un răspuns și se duse În dreptul patului, luîndu-l pe bătrînul căpitan de părul lui alb și obligîndu-l să-și ridice fața și să-l privească În ochi. - Am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cel dinainte, Îi făcuse viața de nesuportat. Își plimbă privirea asupra insulei frumoase, solitare și pașnice În calda după-amiază ecuatorială, zîmbi satisfăcut În fața peisajului și se cufundă din nou În lectură. Progresase mult și abia dacă mai simțea nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și pentru un regat minuscul ca acela al Insulei Hood, iar monarhul păru să priceapă asta curînd. Avea nevoie de oameni sau, dacă nu, el Însuși avea să fie nevoit să se apuce din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de glumă, trebuie să mai chibzuiască. Din gazeta de astăzi avea pentru Nicu o știre mai tare decât cele cu Jack Spintecătorul, care erau până acum reginele știrilor. Portarul luă Universul, îl depărtă cam mult de ochi și citi rar, silabisind: — „Di-ver-se. Știre din revista Bor-del-... Bor-der-and... Bor-der-land. Planeta Marte și mar-ți e-nii.“ Asculți? Și continuă strecurând comentarii proprii, cum făcea mereu: „Aflați dar că mar-ți-e-nii nu mănâncă carnea de animale, dar se servesc de ma muți ca animale de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un tânăr care se strecură ca o șopârlă pe ușă și-l întrebă pe nea Cercel unde poate să dea un anunț. N avea stare, își ciocnea pumnii înmănușați unul de altul, zvâcnea din cap. — Bu-nă ziua, dom-ni-șo-ru-le, spuse portarul silabisind de parcă tot mai citea. — Bună ziua, domnișorule, îl secondă și Nicu, dar nu mai scoase chipiul. Însă tânărul, prea agitat ca să salute, trecu la chestiune: — Unde se dau anunțurile? S-a pierdut un portmoneu și stăpânul... — Cu bani? se auziră deodată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
jos, l-a strâns cu mare precauție în pumn, l-a trecut de trei ori pe sub piciorul drept, de trei ori pe sub cel stâng în timp ce jura solemn și-l îndemna pe Bidaru să repete, tot de trei ori, după el silabisind cuvânt cu cuvânt, cu o voce gravă de om speriat peste măsură: "Să moară mama, tata, frații și surorile mele și toate neamurile mele, să n-am parte de ei nici pe lumea asta, nici pe lumea cealaltă, dacă spun
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
oră după cele întâmplate mai sus, pe canapeaua moale, după modelul american, cu picioarele întinse pe un scaun din apropiere, cu ochelarii agățați de nas gata-gata să-i cadă peste romanul deschis la întâmplare, începu să citească în gând, aproape silabisind: "Locotenentul Ghenea trânti cărțile... Turnă altă țuică și fredonă interminabilul cântec, monoton și idiot, care făcea ravagii în toată divizia... A fost odată un mic copilaș / Ce nu știa, / Ce nu știa a înota? / Dar după una două trei patru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu putere. Presimțea ceva, dar nu avea curajul să se exprime în cuvinte. Știa că Ana Maria trebuia să sosească cu trenul din moment în moment. Te pomenești că nu e nici un fel de confuzie, gândea el, după care întrebă silabisind: Să recon... ce? Habar nu am... Am spus o prostie... Și unde mă duceți acum? Întrebă cu jumătate de glas Doru. Nici eu nu știu unde. Pe fată nu o poți vedea... e deja... Poate la urgențe sau poate la ... Soția ta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]