2,018 matches
-
a temelor, cu sentimentele vaporoase care animă sonetul în alte părți. Nu se desparte de inventarul de teme al patriei ca dulce jele nici Iancu Văcărescu, în vreme ce Heliade Rădulescu, Costache Negri și Cezar Bolliac ilustrează perioada de tranziție, în care simțămintele și suferințele personale se amestecă cu cele de obște. Abia cu Eminescu, și cele trei sonete din Convorbiri literare, cărora suta de ani de sonet, în 1973, când apare, aproape că li se închină, macazul se schimbă, spre elogiul unei
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
e selectiv, limitativ. Calitatea domină asupra cantității. A citi enorm, bulimic e o activitate mai curînd mecanică decît spirituală, o evadare din sine ratată întrucît nu duce la compensatoria descindere mirabilă a imaginii auctoriale în ființa cititorului. Imagine care naște simțămîntul unei consubstanțieri mîntuitoare (nota de redempțiune apare în cuprinsul unui asemenea proces). „Cine citește prea mult, nu reține nimic. Alege-ți omul preferat. Recitește-i scrierile, recitește-l pentru a-l asimila, a-l digera. A înțelege înseamnă a egala
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
în esență, rolul criticii. Extazul toropitor care dă seama de misterul estetic deschide drum unei disponibilități speculative. Nu fără acea stare emoțională care, legată de contactul cu scrierea preferată, înmănunchind reacția estetică și interpretarea ce i-o acorzi, naște acel simțămînt analog Erosului, „sentiment perimat” care, după cum mărturisește Adrian G. Romila, se cuvine „să fie cît mai intens și cît mai durabil”.
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
dintre postmodernism și modernism? Nu cumva avem a face mai curînd cu o continuitate, cu o prelingere dintr-o suprafață pe alta a aceleiași materii diversificate, îngroșate între timp? A unei materii ce devine mai atentă față de sine odată cu un simțămînt al finalizării, cuprinsă de-o aprehensiune a naturii sale, uneori de-o autosatisfacție ca la alcătuirea unui bilanț? „Constatarea relevanței realului“, „magia verbală“, „universurile «secunde», paralele“, nu reverberează oare chiar „nevoia de existență gîndită“, „răceala“, „luciditatea“ execuției? La prezumata incompatibilitate
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
sus, nu mi-am putut reprimă o amintire personală. În aceiași ani de final ai partidei totalitare, am primit numeroase scrisori din partea a doi tineri poeți, cu aproximație optzeciști și ei, unul din Iași, altul din București. Mi se năzărea simțămîntul că e comunicarea de la suflet la suflet a unor literatori, aflați la început de cale, cu un confrate mai în vîrstă, tot astfel cum îmi căutasem și eu, cu o emoție nu doar livresca, înaintașii. Impresionantă asiduitate a iașiotului mai
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
vieții literare în firească evoluție, ce, din punctul meu de vedere, nu mi s-a părut chiar firesc. Dar pe de-o parte nu doar persistența ci și continua amplificare a fenomenului cu pricina, iar pe de altă parte confirmarea simțămîntului meu de către o seamă de confrați de vîrste diferite, contrariați identic, mă îndeamnă a spune deschis despre ceea ce e vorba: dezinteresul noilor valuri de literatori, așa-zișii douămiiști, față de înaintași, ba chiar față de colegii de scris ce nu intră în
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
de senator, pe 12 decembrie 2012, Sergiu Nicolaescu a susținut un discurs emoționant de la tribuna Senatului. "Vreau să vă mulțumesc pentru acești patru ani minunați pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-ați dăruit stimă și considerație, simțăminte pe care și eu vi le datorez. Mai am puțini ani de trăit și mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri. Vreau să vă spun un sincer « La revedere!» și
Cariera lui Sergiu Nicolaescu - regizor, scenarist, actor și o colecție de 60 de filme by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/65226_a_66551]
-
se apără perfid, aruncînd, ele, asupra noastra blamul banalității. Dar cum să ne schimbăm conștiința, în fața unor realități stagnante? Cum să ne prefacem că vedem un joc de culori vii în fața cenușiului apăsător, în cinica să neclintire? Prezumam că asemenea simțăminte îl încearcă și pe Bujor Nedelcovici. Fără a-l opri să-și reia comentariile așternute în deceniul anterior, ba dimpotrivă coroborîndu-le cu notă unei întristătoare actualizări. Socotea d-sa atunci (și cum ar putea socoti, azi, altminteri?) că putem distinge
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
după ele, în „Raftul Denisei” colecția care și-a făcut datoria de a ne familiariza cu opera fascinantă, dar deloc facilă a acestui scriitor. Ei nu se întâlnesc pentru prima oară cu abisurile bestialității umane, cu teribilele suferințe, înjosiri și simțăminte de vinovăție evocate aluziv, oblic - ceea ce le face și mai insuportabile - de către neînduplecatul prooroc al damnațiunii contemporane. Au putut să-și dea seama că autorul sud-african nu recondiționează formule uzitate anterior de alții, că el născocește numai situații și evoluții
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
și poate încă o generație după asta - va merge îndoită de spate sub rușinea crimelor comise în numele ei”, scrie Coetzee în Jurnalul..., Pentru el, tot ce-l înconjura în țara natală era indicibil de malefic, iar zbuciumul neputincios iscat de simțămintele lui de culpabilitate colectivă, de rușine, era și el mai presus (mai prejos?) de cuvinte. |ntrucât realitatea nu se lăsa descrisă, s-a refugiat în parabole, în reduceri la absurd, a inventat situații dincolo de limitele raționalului, ale inteligibilului, chiar și
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
doi, // Vor să coboare-n adînc, unde-i umed. / Tînjesc să ne pipăie fragedul suflet" (Îngerii nu ne înțeleg pe deplin). Etericele țesuturi sunt puse așadar în slujba țesuturilor carnale. Să provină neîmpăcarea cu sine a lui Emil Brumaru din simțămîntul că, aflat în primul stadiu kierkegaardian, estetic, nu are un acces satisfăcător la stadiile etic și religios? Oricum, acest anafectiv simte uneori în scrisul d-sale o așteptare difuză, chiar dacă e cuibărită în cuibul de mătase al libovului: "Vorbiți încet
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
bun. Unul dintre motive este acela că, frustrată pentru că nu se simte apreciată de partener, ea suferă depresii și devine mai receptivă la aventuri amoroase în care amantul, cel putin aparent, o apreciază mai mult decat partenerul de acasă. 3. Simțământul că relația se sfârșește Atunci cand relația "scârțâie", femeile simt și, motivate și de frica de singurătate, tind să caute alternative pentru atenuarea durerii după despărțire, deseori în brațele unui alt bărbat, caz în care infidelitatea ia forma unei măsuri de
De ce devin femeile infidele by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63734_a_65059]
-
și absența lumii". (Remușcare pentru orice moarte). În echilibrul de o clipă dintre ființă și neființă, pe linia de demarcație dintre zi și noapte, în presimțirea înfiorată a unor zori metafizici, ni se pare a sălășlui emoția lirismului borgesian, un simțământ de sorginte pândit de primejdia destrămării,/ ceas în care i-ar fi ușor lui Dumnezeu/ să-și năruie cu totul lucrarea!" (Revărsat de zori). Scrisul încearcă să transmute întregul univers într-o materia poetica. „Hrana mea e alcătuită din toate
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
lui și-l acuză de o nemăsurată, nemotivată aroganță. Ceea ce tăgăduiește cu și mai multă încredințare o implicare directă. Ce nou ciclu, ce altfel de ciclu va începe (să sperăm) Philip Roth după cele patru nemeses impregnate de lehamite, de simțământul inutilității, al zădărniciei, al damnă rii ca pedeapsă pentru orice orgolioasă încercare de a ieși din rânduri? Sentimente paralizante, dar deocamdată ale altora.
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
intimitatea viscerală a suferinței (în cazul de față predomină una eroticească), din ceea ce e ireductibil în istoria-i personală, diferențiind-o de istoria exterioară a temelor. E o experiență neagră a unei ființe ce ia cunoștință de sine printr-un simțămînt al unicității. Damnarea constă tocmai în această desprindere, în virtutea individuației, din comun, din media pasabilă. Bardul stigmatizat trăiește altfel decît insul curent, simțind nevoia de a lua totul de la capăt, de a-și asuma poverile absolute ale unei conștiințe relative
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
Bucovine actuale - una românească și alta ucraineană - obținem aceeași cifră fatidică, a răstignirii”. Prin urmare e un veritabil ritual al misticii naționale, întregit și de împrejurarea că volumul în cauză a fost editat la Alba Iulia. Să recunoaștem că durerosul simțămînt de patrie care insuflă versurile închinate Bucovinei, pămînt victimizat de imperiul sovietic, care nu mai are speranța unei previzibile reintegrări, se sublimează adesea în poezie autentică. Tăietura stihurilor are dramatismul sfîșierii căreia îi dau glas. O jelanie plină de tensiunea
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
și în română întocmai ca în formatul gândit și scris în limba vorbită la Paris. A fost cu putință mulțumită unui tălmăcitor cu un ambitus al spiritului rar întâlnit, apt să pătrundă și să trăiască la rându-i gândul și simțământul autorului: un tălmăcitor dăruit cu harul născocirii, al mimării, al suplinirii graiului uzual cu unul puțin obișnuit, bogat în profunzimi chiar dacă-i mai sărac în buchii, putând să aparțină doar unui învățat, un tălmăcitor cu știința spusului cu haz și
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
au schimbat întrucîtva, cînd poetul-cîntăreț s-a simțit damnat printr-o boală fără scăpare. În acea ultimă perioadă, a produs un excepțional jurnal „de criză”, înregistrînd pe larg, cu o pedanterie a sensibilității, fazele maladiei, tratamentele, mediile spitalicești. Neîmplinirea ca simțămînt difuz căpăta acum preciziuni, termene dramatice. Avem a face cu o depoziție de poet, prevăzută cu fișele unui realism iradiant, precum un alibi al suferințelor. Cu o „cronică a unei morți anunțate”, care ne poartă gîndul la Vizuina luminată a
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
lucru care să pomenească nu despre o singură pereche, dar despre toate perechile de oameni ce s-au iubit și s-au perindat pe pământ, înainte de a-l fi părăsit". Pentru că fiecare lucrare a mea este generată de un asemenea simțământ lăuntric... Sărutul a reprezentat drumul spre Damasc, izbutind pentru întâia oară să exprime esențialul", adăuga artistul.
"Sărutul" lui Brâncuşi, licitat la New York. Vezi prețul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/32928_a_34253]
-
Pentru că vorbesc prost, dar pentru că nici nu pot să tac, dați-mi voie, iubiți colegi, să nici nu vorbesc și să nici nu tac, ci să vă mulțumesc în câteva silabe scrise. Meritele îmi sunt mult mai neînsemnate decât valoarea simțămintelor cu care ați binevoit să mă primiți. Ieri, am fost între doctori, între medici. Azi, mă găsesc între scriitori... Aici mă simt mai la locul meu, lângă tulpina mea, în grădina mea, în partea mea morală. Vă îmbrățișez, Tudor Arghezi
Însemnări despre epistolograful Tudor Arghez by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4474_a_5799]
-
ci de asumarea unei condiții somatice, a unei fiziologii specifice. Vechea feminitate prezenta un complex față de autoritarismul, decizia, poza prestantă a masculinului, retrăgînduse într-un gineceu afectiv. Acum, femeia poetă poate păși cu siguranță pe un culoar propriu, avînd un simțămînt de independență a vitalității ce-i aparține. Calea a fost deschisă la noi de Maria Banuș, cu Țara fetelor, jurnal al ebuliției emoțional-senzuale juvenile, căpătînd în zilele noastre o caracteristică ilustrare sub condeiul mai multor autoare, de la Angela Marinescu la
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
pe care mi le-a adus acest început de an este generoasa Sfinției Voastre scrisorică, pentru care țin să vă mulțumesc din tot sufletul. La rândul meu vă fac aceleași bune urări și, totodată, vă rog să credeți în reciprocitatea simțămintelor mele de respect, admirație și iubire. Folosesc acest prilej spre a vă mulțumi și pentru altceva - i-am spus-o și lui Conu Alecu 3. În Mitropolia Banatului 4 v-am citit cele câteva superbe pagini despre vocația monahală, deschisă
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
o evitare de a-și asuma decis evreitatea, fie o dorință de asimilare, de „împămîntenire”, așa cum a devenit foarte vizibilă la congenerul său N. Steinhardt. Dușul rece administrat de prefața magistrului la romanul De două mii de anii-a provocat (exacerbat) simțămîntul suspendării între două medii, căruia i-a dat o efervescentă expresie în Cum am devenit huligan. Dar mai departe? Străbătînd momentul legionar și anii războiului, a avut iluzia de-a ajunge la liman în preajma actului de la 23 august. Drept care nu
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
creații cvasifolclorice pentru că autorii acestor poezii au plecat și ei, „ din câmp, de-acasă, de la plug” în Primul Război Mondial, război de întregire a neamului, și, trăind în mijlocul ororilor războiului, departe de cei dragi, sunt copleșiți de „dor și jale”, simțăminte care trimise în „cărți” spre satul lor, capătă forma versului. Ele constituie, de fapt, o specie literară intermediară între lirica populară și cea cultă: „cartea în versuri” (scrisoarea sau epistola în versuri), „cărțile de pe front”, cărora le-a dat strălucire
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
douăzeci de ani/ «Douăzeci de ani e vîrsta dură» cînta Juliette Greco/ Ea a înțeles asta înaintea mea/ De aceea umbla în negru poate” (ibidem). Așadar bătrînețea ce se confruntă frontal cu sine însăși, biruind. Ne aflăm la antipodul acelui simțămînt de înfrîngere, de expulzare a „vîrstei a treia”,prezent, bunăoară la Kavafis, care se tînguie mărturisind „singur am rămas în afara lumii”. Și aproape de celebrarea acesteia ca o încununare, mai mult: ca o înfrăgezire a ființei ce se regăsește în întregul
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]