19,447 matches
-
dacă magistraților asupra cărora se exercită presiuni de tot soiul li s-ar acorda protecție? Nu cred că trebuie să plecăm de la premisa că acești oameni sînt alcătuiți dintr-o plămadă specială avînd înscrise în codul genetic cinstea, curajul și simțul legii. Mai curînd trebuie să ne asigurăm că persoane care au slăbiciuni și chiar vicii vor găsi tăria, în sistem, pentru a le depăși în exercitarea magistraturii. Iar dacă nu, că sita sistemului e suficient de deasă pentru a le
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
circula al șoferilor și pietonilor din Tirana nu există cuvinte în vocabular: aproape nici un semafor nu funcționează, toate străzile sînt desfundate, nu există trecere de pietoni sau benzi de sens, iar în calea colapsului total nu stau decît norocul, bunul simț și, uneori, prioritatea de dreapta. Probabil că Dumnezeu are ceva de spus în treaba asta, într-o țară care, la o aruncătură de băț de ex-Iugoslavia cu problemele ei catolico-ortodoxo-musulmane, e un paradis al conviețuirii religioase. Căci nu știu unde-mi va
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
Abordare filologica de bun simț I. Cum a murit Eminescu Ultimele lui ceasuri, povestite de un martor ocular „Un modest cetățean, mic de stat și cu o barbuta albă, a suit alaltăieri scările redacției noastre, voind să ne facă o comunicare. Din ziare, știa că
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
a văzut vecina la televizor și consecințele metaleptice ale acestui fapt), totul însă presărat cu umor (lui Aristotel i-ar fi plăcut, cu siguranță, cinematograful), ironie și autoironie (cutare informație ar putea proveni din somn sau din vis), cu un simț al ludicului nicidecum reprimat. Astfel autorul vorbește de operatori de metalepsă, creează adjectivul „metaleptic”, asociindu-l unor termeni precum efect, practică, ocazie, tratament, intruziune, transgresiune, manevră, alunecare sau chiar lovitură de forță, dar nu se oprește aici și născocește și
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
revendică, pe filieră divină, din Sf. Petru, portarul împărăției lui Dumnezeu, iar pe linie profană din stirpea nobilă a marilor vistiernici de la curțile regale și imperiale. Erau oamenii de absolută încredere ai Suveranului, recrutați dintre exemplarele umane binecuvântate cu înaltul simț al onoarei, pentru care, între ființă și datorie, nu poate încăpea slăbiciunea vreunui clivaj. Rațiunea de a fi și măreția condiției lor le reprezintă incoruptibilitatea, ascetismul, viețuirea curată în imediata vecinătate și în contact nemijlocit cu chemarea păcatului, cu tentația
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
creasta la Iași. Merită reținut acest aspect cum că doi dintre cei mai talentați tineri prozatori de azi sunt sociologi de formație. Dan Lungu mărturisea într-un interviu că literatura l-a ajutat mult în înțelegerea și practicarea sociologiei, că „simțul observației dezvoltat prin scrierea prozei îți dă o acuitate benefică în sesizarea elementelor pertinente ale contextului social”, așa cum și „modul de a privi actorul social și de a reconstrui complexitatea lumii sociale oferă sugestii prețioase prozatorului.” Construcția identității într-o
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
cu papagal. Valorile în care crede el sînt spiritul de gașcă, amicițiile suspuse, automobilul 4 x 4 care consumă benzină cu găleata, banchetul sub formă de chef pe deșelate, riscul sintetizat în formula „ce-am avut și ce-am pierdut”. Simțul demnității băiatului de cartier are două repere: „Ce, bă, faci mișto de mine?” și „Bă, nu te lega de mama, tu-ți morții mă-ti, că te termin!” Îi place să fie popular printre cei care au același cod al
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
șirul celor mai bune o sută de titluri. Supralicitarea, evidentă și neconvingătoare, este susținută de Aureliu Goci, plasându-l pe Teodor Scorțescu între Mateiu I. Caragiale și Camil Petrescu. E, totuși, prea mult. Nu se poate face istorie literară fără simțul valorii. Stilul perimat al analizei psihologice nu este compensat la Teodor Scorțescu nici de performanța expresivității, ca la Mateiu I. Caragiale, nici de interogația problematică sau de inovațiile narative, ca în proza lui Camil Petrescu. Pe deasupra, titlurile celor două romane
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
Cristian Măgura Ștefan Borbely își închipuie că „cititorului de bună-credință”, oarecum excedat de numărul exegezelor rezervate literaturii fantastice a lui Mircea Eliade „domeniu în care - după toate aparențele, cel puțin - toate lucrurile esențiale și de bun simț au fost deja spuse”, nu i-ar fi prea clară motivația ce a stat la baza eseului universitarului clujean, Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic. La ce bun încă un volum exegetic? O asemenea dilemă, măsură a prea-plinului
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
idee despre moralitate, fără să fie și morali cu adevărat, părînd a înțelege aceste erori umane, considerîndu-le, conform dictonului, firești, de fapt, însă, este vorba despre altceva sau, cel puțin există alte nuanțe în atitudinea sa. Barbu Cioculescu are un simț real al valorii - etice și artistice, dar înzestrarea sa nativă cu umor și ironie, sentimentul relativității tuturor lucrurilor și opiniilor, îl fac să fie în felul acesta un admirabil mînuitor al... floretei. Atingerea floretei! Și poate mai e încă ceva
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
marelui combinat de prelucrarea lemnului unde Strava îndeplinise, mulți ani, funcția de consilier juridic. Îi sprijinise lui Boldun urcușul social pentru că-l socotise om dintr-o bucată, pornit de jos însă dispunând de multe calități, energic, bun organizator, om cu simțul dreptății. În realitate era discreționar și rapace, perfid, abil mânuitor de relații, ilustrând o carieră tipică de activist al vremii, poate prea tipică în felul cum este proiectată literar, prea în spiritul unei formule de personaj care i-a tentat
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
În fine, politețea excesivă este obositoare și chiar enervantă. Firește, ar trebui mai întîi să definim ce înseamnă, de la caz la caz, “excesiv”. Este dificil, dar, din fericire, inutil. Cred că, în această privință, ne putem raporta liniștiți la bunul simț, la percepția colectivă, la regulile nescrise și acceptate (chiar dacă nu neapărat respectate!) de majoritatea membrilor unei comunități (căci, prin excelență relative la obiceiuri locale și chiar caracteristici etnice, toate cele de mai sus sînt percepute diferit de la un popor la
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
fantasticului realist pe care Suceavă îl importă cu știință de la García Márquez, Llosa et co., de unde se trage, tehnic, și poate cea mai bună povestire a acestui volum, În București, cînd se lasă seara, sămînță de roman de dictator, cu simțul fin al perspectivelor narative alternante și psihologii interesante. Un tată în ascensiune în ierarhia PCR, bun părinte, o mamă serios bolnavă psihic, dar ținută departe de doctori ca să nu-i afecteze cariera soțului, o fiică cu accese independente, urîndu-i acerb
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
observă fără cordialitate, în Istoria literaturii române, doar acuitatea viziunii creștine a lumii. Citez privirea mai largă a lui E. Lovinescu din capitolul Neosămănătorismul moldovean, cuprins în Evoluția prozei literare: „spirit vioi, ziaristic, format în redacție și în cafenea, cu simțul actualității și al proporției de moldovean bucureștenizat, care nu suspină numai după trecut și răzeșie, ci pune și probleme și, mai ales, știe să le îndrăgească pentru a fi în gustul publicului grăbit.” Ziarist, el conduce publicația săptămânală „Duminica Universului
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
la ceasul decisiv al orientării sale finale să ajungă la înțelegerea că nu se poate rupe de rădăcinile pământului și ale neamului său de răzeși. Afecțiunea și, abia în final, înțelegerea, îl salvează de la o posibilă abdicare, sub presiune a simțurilor. Tocmai această înțelegere crește în tragicul experienței urmașilor, direcționându-le conștiința. Scris la înaltă temperatură afectivă, capacitatea de a comunica a generațiilor în roman le dă puterea și nădejdea luptei, în 1821, în 1940. Întemnițatul de „moscali”, sfârșește în fața plutonului de
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
suprafață doar marile freamăte ale iubirii, prieteniei și fidelității?” Dacă tentația absolutului ne proiectează în extazul sferelor celeste ce sfidează modesta condiție umană sau ne aruncă, dimpotrivă, în genune, în hrubele întunecate ale unor atrocități spirituale în care sălășluiește subumanul - simțul relativității ne ajută să ne întoarcem pe pămînt: vindecați de marile dezamăgiri, despovărați de iluzii, pătrunde în meditația asupra vieții un strop din amărăciunea Ecleziastului. Este experiența faustiană a celui ce, după ce a trecut prin felurite încercări, știe să devină
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
care se întreba, contrariat, dacă Voronca e un futurist, un dadaist ori un suprarealist, îi înregistra, totuși, pertinent, un număr de trăsături aproximate la media acestor orientări, recunoscându-i puterea de “a ridica la rang poetic oprice percepție” și un “simț al plasticei cuvântului, excelent”. Astăzi, poziția sa în istoria poeziei românești pare mai exact considerată. Generațiile recente l-au descoperit ca pe un precursor demn de a fi citit și recitit, iar critica nouă îi recunoaște multele merite, atât ca
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
burlescul, pateticul cu ironicul și zeflemeaua). Joaca și dezinvoltura se regăsesc și în juxtapunerea a două sau mai multe “moralitați” (învățăminte), care, opunîndu-se una alteia, invită la o lectură ne-univocă a poveștii; astfel prima “Moralitate” la Cenușăreasa laudă bunul simț și frumusețea fetei și le propune ca model de urmat, în timp ce “Altă moralitate” a aceleiași povești laudă avantajul de a avea o nașă bună care înlocuiește cu prisosință orice talent. Jocul se manifestă și la nivelul narării; povestea Riquet cel
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
are nimic din sălbăticia unei ființe monstruoase, ci este un magician mult prea naiv și ospitalier, înzestrat cu darul metamorfozării. Chiar și ființa urîtă și barbară, stigmatizată de barba-i albastră, este văzută, datorită contextului - începutul și sfîrșitul poveștii ironizează simțul foarte practic al mezinei, oarecum altfel: Barbă Albastră are și ceva din ființa diferită, respinsă de către ceilalți, condamnată la singurătate sau la moarte. Chiar dacă la nivelul unor secvențe, imaginile și simbolurile pot fi atinse de oribil, de fantastic, de terifiant
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
dezacord apare „specializat” pe anume domenii, Gelu Ionescu nu are inhibiții nici pudibonderii cînd îl contrariază ceva. Vom trece peste mai mult decît fireasca indignare ce i-o stîrnește regimul comunist, spre a consemna cîteva atitudini care învederează un bun simț funciar, gata a respinge convențiile, eufemismele, tabuurile, a se rosti cu franchețe. Decența și un aer potolit al expresiei nu reduc decizia esențială a respingerii. Astfel, cu toate că a „evadat” în „lumea liberă”, Gelu Ionescu îi percepe cu acuitate insuficiențele, în
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
a nu fi cîtuși de puțin demnă de încredere, faci o mare greșeală. - Dar amantele regilor au creat aproape invariabil probleme poporului. - Bineînțeles, băiete. Bineînțeles, nici nu s-ar putea altfel. Oare astronomia te-a făcut să nu mai ai simțul măsurii și să uiți lecțiile istoriei? - O să-mi fac rost de-un ministru, spuse Pépin îndîrjit. Asta o să fac! O să găsesc undeva un Mazarin sau un Richelieu și-o să-l pun pe el să se ocupe de chestia asta. - O să
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
nu se făcea pasul de la sublim la ridicol, ci de la penibil la batjocorirea telespectatorilor, totul într-o veselie - ca să-l parafrazez puțin pe Ion Cristoiu... Or, H.-R. Patapievici, cu mintea care îl duce la lucruri esențiale și de bun simț, a părăsit tiparul-platou-studio și, împreună cu un specialist în materie, Smaranda Rădulescu, muzicolog, a descins în Maramureș, acasă la Ion Pop, muzicantul de care pomeneam puțin mai înainte. Îmi permit să spun că am văzut o emisiune-exemplu în care am descoperit
Învârtita maramureșeană by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13331_a_14656]
-
În crini este beția cea rară”), dar și ale lui Șt. Aug. Doinaș din balada Mistrețul cu colți de argint. Dacă la primul, simbolismul atinge apogeul pe calea olfactivului, la românul canadian rămâne prioritar văzul, cel mai puternic și Înălțător simț al cunoașterii umane. A călători prin continentele lumii pentru a-ți edifica preocupările de electronică aplicată În domeniul radiologiei dentare și a fi urmărit nu de o himeră, ca la Doinaș, ci de o culoare a unei plante care, la
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
plus, Nicolae Manolescu face o serie de confesiuni legate de unele aspecte controversate ale biografiei sale (desființează încă o dată ipoteza presupusei sale descendențe dintr-o familie de legionari) sau de personalitatea sa critică. Ceea ce impresionează este aerul de normalitate, bunul simț care îi caracterizează gîndirea și judecățile critice. Profesionist desăvîrșit, Nicolae Manolescu și-a ținut cronica literară vreme de treizeci și doi de ani, săptămînă de săptămînă, cu sentimentul omului care își respectă un contract, nu mînat de cine știe ce ambiție sau
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
își privește criticul activitatea din perioada comunistă. Atitudinea sa critică din acei ani ținea mai mult de ceea ce s-ar putea numi o stare mentală de normalitate, decît de închipuite strategii de luptă împotriva sistemului. O importantă doză de bun simț răzbate dintre rîndurile confesiunii: „Nu pot să spun că am făcut mizerie. Cu zece ani mai devreme, nu știu cum ar fi fost. Nu-i judec pe cei care, în anii ’50, cînd tunelul era abia la început, au cedat și au
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]