3,082 matches
-
întorc la vârsta de aur a lumii, când existența era fericită (ca și copilăria), iar jocul constituia o stare obișnuită. În aceeași secvență, comparația „ca doua toarte de amforă" sugerează o stare de grație, dar poate să și trimită la simbolismul vasului care contine o comoară (viața, tinerețea, iubirea etc). A doua secvență a textului cuprinde versurile 5-13 și alătură mitului erotic, un alt mit specific lui N. Stanescu: mitul Cuvântului. Născute din iubire, cuvintele devin „obiecte cosmice", capată materialitate și
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
Pentru musulmani, limba arabă ca mijloc de expresie a Coranului, Cuvântul lui Dumnezeu, este perfectă ca și Coranul însuși. Când se vorbește despre perfecțiunea acestei limbi, se scot în evidență elemente prezente în apologiile tuturor limbilor: muzicalitate, logică, bogăție sinonimică, simbolismul sunetelor, concizie, și mai ales motivarea ce ar exista în relația formă sonoră-conținut semantic. Perfecțiunea acestei limbi este subliniată permanent în lucrările autorilor musulmani consacrate inimitabilității - "al-’i‘ğăz" (termen tradus și cu „miracol” sau „minune”) - textului coranic, manifestată atât
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
dedicat eroilor anonimi care au căzut în războaie pentru țara lor. Ele sunt construite în jurul unui mormânt în care sunt înmormântate cu fast rămășițele unui soldat neidentificat și considerat a fi imposibil de identificat. Anonimitatea soldatului înmormântat este esențială pentru simbolismul monumentului, întrucât acesta poate fi mormântul oricărui soldat dispărut în luptă. Monumentele soldatului necunoscut pot fi dedicate în general eroilor unei anumite națiuni sau anume eroilor dintr-un anume conflict. Ideea a pornit din Regatul Unit și Franța, după Primul
Monumentul soldatului necunoscut () [Corola-website/Science/333393_a_334722]
-
său, Boris Bugaev era fascinat de probabilitate și în mod special de entropie, concept la care face referire frecvent în lucrări cum ar fi "Kotik Letaev". Opera lui a fost influențată de mai mai multe școli literare, în special de simbolism la dezvoltarea căruia a contribuit la rândul său . Creațiilor literare ale lui Belîi le sunt specifice un puternic misticism precum și un anume fel de muzicalitate capricioasă. Influența considerabilă a vocii sale literare asupra scriitorilor ruși (și chiar asupra muzicienilor) a
Andrei Belîi () [Corola-website/Science/309397_a_310726]
-
compusă din două corpuri distincte, unite la mijloc. După cum a declarat sculptorul, statuia "„se referă la martirii din nordul și sudul Bucovinei care dorm acum sub zăpezile din Siberia, necunoscuți, neștiuți și cvasi-uitați”". Statuia reprezintă o siluetă înaripată care îmbină simbolismul crucii cu cel al zborului sugerând, prin brațele care se transformă în aripi, speranță și înălțare spre cer.
Statuia „Editura Bucovina înaripată” din Suceava () [Corola-website/Science/316944_a_318273]
-
împotriva sa. Datorită acestui design, drapelul Uniunii nord-americane este adesea numit "the Stars and Stripes" sau "Old Glory". Cel de-al doilea (supra)nume a fost dat de căpitanul William Driver, care a trăit în secolul al 19-lea. Datorită simbolismului sau, zona albastră cu cele 50 de stele este numită "uniune". Această parte a steagului SUA, numită Union Jack, fără nici o legătură cu steagul Mării Britanii, a stat singură că steag naval între 1960 și 2002, după care United States
Drapelul Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/297220_a_298549]
-
de criticul William Archer. Deși vede în tânărul student un mare talent, Archer îl sfătuiește să nu debuteze încă. O influență remarcabilă asupra lui Joyce o exercită dramaturgul norvegian Henrik Ibsen, care reușește prin creațiile sale să reconcilieze realismul și simbolismul, principalele curente literare ale epocii. În 1900, Joyce publică în revista "The Fortnightly Review " o recenzie elogioasă despre piesa ibseniană " Când noi, morții, vom învia", apoi, aflând că dramaturgul este plăcut impresionat de articolul său, îi trimite o scrisoare de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
la postmodernism. Harry Levin afirmă că "Portret al artistului în tinerețe" aparține naturalismului, iar "Veghea lui Finnegan" experimentului simbolist. Stuart Gilbert compară sincretismul stilistic al lui Joyce cu maniera poantilistă a unor artiști plastici ca Seurat: „combinația aceea de naturalism, simbolism și precizie tectonică pe care o vedem, de exemplu, în arta lui Seurat, își are omologul literar în "Ulise" și, mai ales, în "Veghea lui Finnegan"; într-adevăr, urzeala acestei din urmă lucrări (precum și metoda compoziției) este complet poantilistă.” Realismul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
autoportret, portretele membrilor familiei și al fratelui Daniel. Al patrulea copil al său se va naște după moartea sa. Runge a avut o gândire mistică, profund creștină, iar în opera artistică s-a străduit să exprime principiile armoniei universale prin simbolismul culorii, formei și numerelor. Cele trei culori primare (roșu, galben, albastru) le considera simboluri ale Sfintei Treimi. A compus și poezii în același spirit, plănuind ilustrarea lor în patru tablouri numite Timpurile zilei, ce urmau a fi expuse într-o
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
la rândul lui va fi condamnat la închisoare pentru incendierea unei alte biserici. În 7 ianuarie 1994 Firda, principalul ziar din județul Sogn og Fjordane (unde formația și-a început activitatea), a publicat un articol cu titlul "Muzică locală cu simbolism satanic", articol care oferă detalii despre Gorgoroth în general și "A Sorcery Written in Blood" în special. Același ziar a menționat și faptul că unii părinți, îngrijorați de potențiala influență negativă a acestei comunități satanice asupra copiilor lor, au contactat
Gorgoroth () [Corola-website/Science/309511_a_310840]
-
și la Saloanele Oficiale. Menține însă legătura cu Parisul, unde deschide mai multe expoziții personale, până în anul 1940. Expune la Bienala din Veneția în anii 1924, 1940 și 1942. Cu o formație complexă, provenită din rigoarea școlii germane unită cu simbolismul promovat de Moreau, folosind experimentele din cadrul curentului Art Nouveau și ale prietenilor săi, care vor pune bazele fovismului, Pallady își găsește curând drumul său propriu. Prietenia sa cu Matisse, legăturile cu spiritul artei franceze explică numeroasele raporturi cu ceea ce se
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
scrie G.R. Thomson în introducerea sa la "Great Short Works of Edgar Allan Poe" [p 36], „povestea a fost mult timp privită ca o capodoperă a ficțiunii de groază gotice; ea este, de asemenea, o capodoperă de ironie dramatică și simbolism structural”. „Prăbușirea Casei Usher” a fost criticată, de asemenea, ca fiind prea tributară formulelor. Poe a fost criticat pentru urmarea modelelor sale stabilite în lucrări precum „Morella” și „Ligeia”, folosind personaje standard în scene standard și situații standard. Teme repetitive
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
se taie întru pomenirea alor personaje, dar ele nu sunt oferite și sfințite, decât la ruteni. Pe alocurea, mlekiții încă decupează alte părticele pentru cuminecarea credincioșilor, iar aceste părticele se pun pe un alt disc. Totuși, s-a dezvoltat un simbolism al discului, încât el este icoana întregii Biserici. Agnețul («mielușelul») îl închipuie pe Iisus; la dreapta lui stă părticica ce o închipuie pe fecioara Maria; la stânga sunt părticelele sfinților; iar în fața agnețului sunt părticelele pentru cei vii și pentru cei
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
Legile de evoluție a sistemelor tehnice" au fost grupate de autorii TRIZ în trei blocuri convenționale: statica, cinematica, dinamica. "Analiza vepol" (вещество + поле, în traducere :substanță + câmp) este un model de interacțiune în sistemul minimal, în care se folosește un simbolism caracteristic. Analiza vepol produce un model structural al sistemului tehnologic inițial, expune caracteristicile sale și cu ajutorul unor legi speciale, transformă modelul problemei. "Fondul informațional TRIZ" constă din : Algoritmul ARIZ de rezolvare a problemelor inventive este un program în pași de
Dezvoltare de noi produse () [Corola-website/Science/319514_a_320843]
-
în haosul delirului, invazia unei « ciume » nihiliste în Rusia și Europa: Criticul sloven Janko Lavrin, care a asistat la Revoluția Rusă din 1917 și i-a cunoscut pe Vladimir Lenin, Leon Troțki și alți lideri comuniști, consideră pasajul « profetic prin simbolismul său ». Dostoievski este socotit de asemenea și un scriitor "mitic", la fel ca Herman Melville, pentru modul în care operează cu elemente de folclor și mitologie. Studiul "Mit. Ritual. Simbol. Imagine" de Toporov inventariază folosirea frecventă a numerelor magice (100
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu "sămănătorismul" lui Nicolae Iorga sau cu "modernismul" estetizant și importat de la "Sburătorul" lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai "simbolismului" și ai "modernismului" - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-sforăitor și idilismul desuet. Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista "Teatrul". În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
marea poezie”, a redus "Baladele" și "Parodiile" la superficiale tablouri de natură, la ușoare strofe de spirit al unui „autor de cronici rimate”, „un reprezentant al democrației literare”. Această causticitate era alimentată de aversiunea lui Topîrceanu pentru modernism, în special simbolismul, curentul decadent cel mai activ de la începutul secolului XX, dar - posibil - și de relațiile tensionate dintre Lovinescu și Ibrăileanu, care l-a sprijinit pe Topîrceanu. Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un umor parodic, autoironie
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
Józef Mehoffer, precum și artiștii Józef Chełmoński, Julian Fałat, Antoni Piotrowski, Jan Stanisławski, Włodzimierz Tetmajer și Stanisław Wyspiański. Filozofia Societății artiștilor polonezi Sztuka nu a fost una omogenă, ea cuprindea toate curentele de circulație ale momentului cum erau: Tânăra Polonie, neoromantism, simbolism, impresionism și Art Nouveau. Sculptura a fost reprezentată în cadrul Sztuka de către Xawery Dunikowski, Bolesław Biegas, Konstanty Laszczka, și Wacław Szymanowski. Istoricul Maria Poprzecka scria că pentru moderniștii polonezi a fost un „happy hour”, deoarece tendințele dominante în arta europeană a
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
(n. 15 iulie 1854, Radom - d. 8 octombrie 1929, Cracovia) a fost unul dintre cei mai venerați pictori polonezi, asociat cu mișcarea artistică „Tânăra Polonie”, care a urmat împărțirii Poloniei. El este considerat părintele simbolismului polonez. A făcut parte din Grupul de la Munchen și a fost membru fondator al Societății artiștilor polonezi Sztuka. În creațiile sale Malczewski a combinat stilul predominant al vremurilor sale, cu motive istorice ale martiriului polonez, idealurile romantice ale independenței, tradițiile
Jacek Malczewski () [Corola-website/Science/329228_a_330557]
-
motive atent selectate, în mod constant repovestite și extinse în mitologie umplută cu simboluri naționale. Imaginația sa trezită i-a permis lui Malczewski să-și elibereze puterea creatoare și să dea naștere unor noi idei estetice definitorii ale școlii de simbolism din Polonia. Pe parcursul a 30 de ani, între 1885 și 1916, Malczewski a vizitat în mod regulat capitalele Paris, Munchen și Viena. El a făcut mai multe călătorii în Italia, Grecia și Turcia, luând de asemenea parte la expedițiile arheologice
Jacek Malczewski () [Corola-website/Science/329228_a_330557]
-
la secolele al VIII-lea). Știm că în secolul al VI-lea, alemanii au fost predominant păgâni, iar în secolul al VIII-lea, au fost predominant creștini. Secolul al VII-lea a fost o perioadă de sincretism autentic în care simbolismul doctrinei creștine a crescut treptat în influență. Unii savanți au speculat că membrii elitei alemanice, cum ar fi regele Gibuld, care sub influența vizigoților poate au fost convertiți la arianism chiar și în secolul al V-lea. La mijlocul secolului al
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
tumul (movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor) pentru războinici au continuat să fie ridicate în întreaga perioadă merovingiană. Sincretismul tradițional al stilului animal germanic cu un simbolism creștin este, de asemenea, prezent în opera de artă, dar simbolismul creștin devine tot mai răspândit în secolul al VII-lea. Spre deosebire de creștinarea târzie a saxonilor și a slavilor, alemanii par să fi adoptat creștinismul treptat, și în mod voluntar
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor) pentru războinici au continuat să fie ridicate în întreaga perioadă merovingiană. Sincretismul tradițional al stilului animal germanic cu un simbolism creștin este, de asemenea, prezent în opera de artă, dar simbolismul creștin devine tot mai răspândit în secolul al VII-lea. Spre deosebire de creștinarea târzie a saxonilor și a slavilor, alemanii par să fi adoptat creștinismul treptat, și în mod voluntar, deoarece creștinismul era răspândit în rândul elitei merovingiene. De la cca. 520
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
francez. Romantic interpretează și Gustave Moreau tema, dar într-o versiune simbolică, calmă din punct de vedere formal (Fig. 10). Acea „Schauer- und Nachtromantik”, care era la Lacourt sau Johann Heinrich Füssli conștientă de partea întunecată a realității, supraviețuiește în simbolismul francez tocmai prin Orfeu, arhetipul artistului nefericit și neînțeles. Condiția lui Orfeu ca artist rămâne un subiect și în arta de „Fin de siècle”, neducând lipsă de formulări patetice. Stranie este interpretarea dată de Lord Frederic Leighton temei, potrivit căreia
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
propus să reconstituie istoria și geneza baladei și nici s-o analizeze în contextul culturii populare românești. Meritul său constă în inaugurarea unei direcții de cercetare, respectiv exegeza „adeziunii totale și spontane a poporului român la frumusețile poetice și la simbolisme, cu implicațiile lor rituale sau speculative, ale baladei”. (M. Eliade, ibidem, p. 249.) El a considerat că „adevărata problemă” începe cu această cercetare. Cu alte cuvinte, a configurat dimensiunile „fenomenului mioritic”, privindu-l global, în totalitatea sa, fără a da
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]