1,492 matches
-
inima prinde rugină”). Figurația și lexicul altora se integrează în recuzita tradiționalismului interbelic („noaptea-mbobocită la suhat”, „clopotul bisericii de lemn”, „talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu tentă simbolistă („Hai, toamnă, prin spitalul amurgului de-acum”, „Coboară via tristă și veștedă-n pământ”) ori cu mici note argheziene, bacoviene, voiculesciene și mai ales cu zvâcniri de sensibilitate romantică, trimițând la poemele lui Al. A. Philippide: „Sălbaticele umbre - tăcerea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
nu adaugă mai mult la faima poetului socialist și militant; un cânt - „al lucrătorilor” imita Internaționala (transpunerea textului lui E. Pottier îi aparține, de altfel). Părăsindu-și, spre 1900, alter egoul romantic și protestatar, se îndreaptă către noile modele: sămănătorist, simbolist apoi, în poezie, evoluția e însă sinuoasă; alteori, regăsind în făgașul poemului popular o vigoare ingenuă. Poezii patriotice și didactice, puse sub un generic evocativ, celebrau fruntariile reîntregite, într-o a doua culegere, imprimată la distanță în timp: Cântări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
lascive. În 1902 îi apăruse culegerea de caricaturi Politicienii noștri. A fost prieten cu Ion Minulescu, care a exercitat o înrâurire asupra liricii sale, l-a cunoscut pe Tudor Arghezi. Ș.-E. este unul din poeții care, printr-o retorică simbolistă, a exprimat constant înclinarea către ireal și poetic, ce transformă versul într-o revărsare - echivalentă beției, hipnozei sau visului - de „adjective scumpe și valsuri de culori”, un spațiu al minunii, al fluidității poveștii: „Eu mi-am clădit în țara Saharelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
am clădit în țara Saharelor de aur.../ Un alcatraz fantastic/ Din piatră de zăpadă”. Aici „sunt flori crescute-n nori”, fantome „de sânge de roze”, ape „de dantele/ și de fluturi vii”, „fântâni perverse”. Este și spațiul decorurilor și romanțelor simboliste. Zbuciumul lăuntric, nevroza și viziunea spirituală din estetica simboliștilor lipsesc, substituite de „lungul extaz de oriental” al imaginilor colorate și feerice, cu originea în versul lui D. Bolintineanu sau în cel al lui Al. Macedonski, după cum „balurile albe și lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
cea de-a doua parte a cărții păstrează nota extatică, într-o adolescentină „cântare a cântărilor”: metaforele naturiste potențează puritatea versurilor dedicate fetei iubite, poezia se vrea o laudă demnă de idealitatea ei. Elegiile din a treia secțiune conțin reminiscențe simboliste (Ștefan Petică, D. Anghel, G. Bacovia), dar însetatul de lumină solară, stenică, aspiră să depășească starea de morbidezza sau de spleen, așa încât textele rămân dominate de „țâșnirea vulcanică” și de „clocotul de pasiune” (Octav Șuluțiu). Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
din lirica modernă română și străină, în al cărui examen fervoarea alternează, le cas échéant, cu negația neechivocă, într-un limbaj sobru și totdeauna urban. Studiul despre G. Bacovia, editat, de asemenea, postum (2002), indică familiarizarea cu poetica și momentul simbolist, cu temele specific bacoviene (provincia, periferia, cromatica particulară etc.), întregind chipul unei mari promisiuni. SCRIERI: Trecere prin alba poartă, București, 1938; Paradisul peregrinar, București, 1942; Țara de foc, București, 1943; Carnetele unui poet căzut în război, îngr. și postfață Laurențiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
, revista apărută la Râmnicu Sărat, lunar, între octombrie 1924 și mai 1925, sub direcția lui Octavian Moșescu. Publică literatura, cronici, portrete, informații, articole economice și politice. Articolele de fond poartă semnătura lui Octavian Moșescu. Cu versuri preponderent simboliste colaborează Ion I. Pavelescu, Victor Dimitriu, Ion Gane, George Baiculescu. Publică schițe Nicu Protopopescu și Const. Anastasiu. În 1925 se reproduc două scrisori (preluate din „Gazeta săteanului”) aparținând lui I.L. Caragiale și Al. Vlahuță, adresate redactorului-șef al respectivei gazete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287943_a_289272]
-
Academiei Române pentru volumele Pe drumul Damascului (1923), Poezii (1925) și Peisagii sentimentale (1935), în 1938 acordându-i-se și Premiul Național pentru poezie. Lirica lui S. se situează, începând cu versurile care compun placheta Din trâmbițe de aur, în atmosfera simbolistă, cu o înclinație accentuată spre decorul baroc. Se întâlnesc aici toate elementele recuzitei simboliste: vis, senzualitate, erotism, muzicalitate, dar din cauza discursivității, greu de evitat și ulterior, estetica proprie orientării este trădată în spiritul ei. Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
1938 acordându-i-se și Premiul Național pentru poezie. Lirica lui S. se situează, începând cu versurile care compun placheta Din trâmbițe de aur, în atmosfera simbolistă, cu o înclinație accentuată spre decorul baroc. Se întâlnesc aici toate elementele recuzitei simboliste: vis, senzualitate, erotism, muzicalitate, dar din cauza discursivității, greu de evitat și ulterior, estetica proprie orientării este trădată în spiritul ei. Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele mistice: șapte balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
și ulterior, estetica proprie orientării este trădată în spiritul ei. Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele mistice: șapte balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri ș.a.m.d. - și imaginează decoruri exaltante, lipsite de discreția simbolistă, compromise de teatralism, emfază, de aplecarea spre fastuosul excesiv. Ambianța este întotdeauna somptuoasă: edificii cu statui de alabastru și trepte de agată, sanctuare înconjurate de livezi cu fructe ca „sori de diademe”, podoabe de aur și pietre prețioase, iar peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
seamă atunci când pedalează pe termeni superlativi („superb”, „colosal”, „suprem”, „supraomenești”, „nesfârșit”, „fără hotare”). Partizan al noului, S. s-a vrut și un reformator al poeziei, dar ambițiile nu-i sunt susținute de un talent pe măsură. Printre puținele elemente autentic simboliste, cu siguranță cele mai interesante, se numără naturile statice în culori savant combinate: roz, alb, negru, galben, violet. Maestru al violetului impresionist, poetul se situează în zona simbolismului decorativ, unde linia are traseul arabescului, iar culorile sunt voit artificiale, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Fazanii și păunii, mirați, înalță capul, / Pe magica oglindă alunecă o barcă, / În ea sunt două umbre / Și lebede în șiruri se pierd în depărtare”. În rest, se repetă până la saturație culori, miresme și sunete, urmărind confuzia senzațiilor în manieră simbolistă. Parabolele în proză din Cetatea cu porțile închise, în mare parte relecturi biblice, sunt totuși prea vizibile pastișe după poemele în proză ale lui Oscar Wilde. Traducerile lui S. din poezia lui Charles Baudelaire sunt superficiale, mai interesante, prin deschiderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
are un „aer” tradiționalist, majoritatea poemelor reducându-se la scheletul unor trame narativ-simbolice. Peste zona interzisă (1979), volum oarecum tot de tranziție, revine cu scenariile ambivalente ale vieții și morții, dar cu influențe din Nichita Stănescu și cu o melodicitate simbolistă accentuată. Sora mea de dincolo (1980) constituie un moment de ruptură, un salt înapoi, în acea autenticitate a versurilor de debut, într-un soi de realism nud al emoției. Pierzându-și caracterul alegorico-livresc, poemele redevin directe, sunt „trăite” la nivelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
o valoare simbolică, pe oare n-o cunoaștem însă, pemtra că au ajuns să reprezinte sentimente prea adânci spre a fi scrutate". Eliot citează și se arată de acord cu studiile lui Cailliet și Bédé referitoare la legătura dintre mișcarea simbolistă și sufletul primitiv, și conchide: "mentalitatea prelogică persistă la omul civilizat, dar apare numai la poet sau prin poet". *6 În pasajele de mai sus nu este greu să identificăm influența lui Carl Jung și reafirmarea tezei acestuia, că dedesubtul
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
două tipuri principale de imaginație. Primul, tipul "plastic", îl caracterizează pe scriitorul cu deosebită acuitate a percepțiilor vizuale, care este incitat în primul rând de observarea lumii înconjurătoare, în timp ce al doilea, tipul "difluent" (auditiv și simbolic), este cel al poetului simbolist sau al scriitorului de povestiri romantice (Tieck, Hoffmann, Poe) care pleacă de la propriile lui emoții și sentimente, proiectându-le prin ritmuri și imagini unificate de forța Stiranurog-ului său. Este clar că Eliot pleacă de la Ribot când deosebește "imaginația vizuală" a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
unor probleme de epistemologie și metafizică, în Rusia, Dostoïevski și Tolstoi au fost adesea tratați 158 pur și simplu ca filozofi și gânditori religioși, și chiar și lui Pușkin i s-a atribuit o filozofie sui generis. *10 În timpul mișcării simboliste, in Rusia a apărut o întreagă școală de "critici metafizici" care interpretau literatura prin prisma propriilor lor poziții filozofice. Rozanov, D. S. Merejkovski, Leon Cestov, AT. Berdiaev și Viaceslav Ivanov, toți au scris despre Dostoievski sau gravitând în jarul lui, *11
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
concepută ca o parabolă ceremonială și politică de actualitate, unde substratul mitic primordial se împletește organic cu o concepție modernă originală asupra tragicului. Definirea formelor dramatice la care se raportează dramele lui Lucian Blaga (misterul antic, renascentist, medieval, apologul, drama simbolistă etc.) include sugestii fertile pentru punerea în scenă. Preocuparea de a restitui valori dramaturgice ignorate sau neglijate ghidează și studiul Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, care are în vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului, proiectele sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
și artă”. Printre poeții prezenți se află Ion Minulescu (Nocturnă, Spre soare, Va fi), Dragoș Protopopescu (Pe coardă de rebeb, Ditirambă, Finis), Eugeniu Sperantia, D. Karnabatt, Barbu Solacolu, Alexandru Colorian, Mihail Cruceanu ș.a. Cu toții sunt socotiți de Mihail Cruceanu poeți simboliști, creatori ai „adevăratului vers liber”, în articolul dedicat volumului Din trâmbițe de aur al lui Al. T. Stamatiad. La rubrica „Notițe” sunt consemnate cu regularitate aparițiile revistelor „Vieața nouă” și „Versuri și proză”. Un articol al lui Al. Macedonski, Criteriile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289491_a_290820]
-
și vis, Iubire și suflet, Din „Cartea omului practic”, iar Horia Furtună dă fragmente dintr-un proiectat roman Loria, dar care va fi editat abia în 1934, sub titlul Iubita din Paris. Traducerile sunt, de asemenea, orientate spre promovarea literaturii simboliste: din Émile Verhaeren tălmăcește G. Răceanu poemul Căldură, iar Iosif Bercovici transpune Fecioare pătimașe, Barbu Solacolu și Al. Westfried (care semnează V. Sandu) dau versiuni la poeziile Năzuințe și Cântecul IX de Maurice Maeterlinck, Emanoil Cerbu (sub pseudonimul Mircea Cerbul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289491_a_290820]
-
începe, în cazul lui, prin reciclarea stilurilor tradiționale (În dulcele stil clasic) și prin respingerea ideii de poezie ca artă a cuvântului. Se poate reține că poezia așa cum o gândește tânărul S. nu seamănă, dintre formele modernității, nici cu poezia simbolistă, nici cu ermetismul lui Barbu, nici cu structurile poeziei argheziene, nici cu acelea ce se întâlnesc în poemele lui Blaga. Poezia metalingvistică, bizuită formal pe „dispersarea nodurilor de tensiune”, nu ține seama nici de imagismul suprarealiștilor români (Ilarie Voronca) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător“) este motivul central al operei literare, impus prin repetiție. El are rol de reliefare a mesajului/a ideii poetice și de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
creditabil/neimplicat, persoana a IIIa descriptivă, repere spațiotemporale obiective, „efectul de real“, „gradul zero al scriiturii“ (Roland Barthes)], subiectivă (proza homodiegetică/ autodiegetică modernistă și postmodernistă; majoritatea pastelurilor, a poeziilor „de atmosferă“), simbolică (proza mitică/fantastică, proza absurdului; pastelul psihologic, pastelul simbolist, elegia etc.), ludică ori parodică (creații postmoderniste). Dialogul este modul de expunere care pune în valoare discursul direct al personajelor, însumând o suită de replici atribuite acestora. - Dialogul dramatic - definitoriu pentru discursul teatral - cumulează funcții multiple: dezvoltarea conflictelor, progresia acțiunii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ideile filozofice ale lui Nietzsche) a fost formulat în 1886 de către Jean Moréas, iar în literatura română de către Alexandru Macedonski (Despre logica poeziei, 1880; Arta versului, 1890; Poezia viitorului, 1892; Despre poezie, 1895). Con testatari ai „veacului de fier“, poeții simboliști aspiră la recuperarea sensibilității omenești, a intuițiilor primordiale, a percepțiilor sinestezice prin care poate fi revelată „analogia universală“, iar ființa poate intra întro rezonanță muzicală cu lumea nevă zutelor corespondențe. Canonul estetic simbolist vizează crearea unui nou limbaj poetic prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Con testatari ai „veacului de fier“, poeții simboliști aspiră la recuperarea sensibilității omenești, a intuițiilor primordiale, a percepțiilor sinestezice prin care poate fi revelată „analogia universală“, iar ființa poate intra întro rezonanță muzicală cu lumea nevă zutelor corespondențe. Canonul estetic simbolist vizează crearea unui nou limbaj poetic prin: - Noutatea viziunii poetice instituite pe principiul corespondențelor; complexitatea „universalei analogii“ poate fi revelată printro dublă rețea de corespondențe: a) între elementele diverse ale lumii fizice; b) între universul exterior și cel interior. Modelul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vizează crearea unui nou limbaj poetic prin: - Noutatea viziunii poetice instituite pe principiul corespondențelor; complexitatea „universalei analogii“ poate fi revelată printro dublă rețea de corespondențe: a) între elementele diverse ale lumii fizice; b) între universul exterior și cel interior. Modelul simbolist se definește aici ca punct de ruptură față de romantici, care își construiesc lumea interioară ca univers compensatoriu, în antiteză cu realul. - Focalizarea imaginarului poetic pe un simbol multisemnificativ (exploatând resursele polisemice ale limbajului). Neavând un conținut semantic explicit, simbolul își
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]