344 matches
-
de întâlnită în proza lui I.L. Caragiale: „Pătrunzând în actualitatea sufletească a unora din personajele caragialiene, nu suntem obligați să ne reprezentăm pe autorul care o reflectă. Distanțele dintre acesta și oamenii pe care-i zugrăvește este suprimată, prin fuziune simpatetică, încât viața interioară a acestora nu este «produsă». Ideile și sentimentele oamenilor nu ne apar din perspectiva scriitorului, ci din aceea a eroilor. Nu ascultăm pe autor vorbindu-ne, ci «vedem» oarecum personajele gândind și simțind.“ I.L. Caragiale își privește
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
sentimentele oamenilor nu ne apar din perspectiva scriitorului, ci din aceea a eroilor. Nu ascultăm pe autor vorbindu-ne, ci «vedem» oarecum personajele gândind și simțind.“ I.L. Caragiale își privește și ascultă personajele, folosind ca modalități tehnice de realizare stilul simpatetic (care provoacă stări sufletești - n.n.) prin monolog interior și stilul indirect liber, prin dialoguri sugestive.
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
armata franceză în Germania, Spania și Rusia, își menținuseră pozițiile fără ajutor toată dimineața. Din asemenea comentarii nefondate, precum cel al lui Kincaid, s-a născut mitul britanic al „lașității” trupelor olandeze. Dacă ar fi fost într-adevăr lașe sau simpatetice lui Napoleon, ar fi fugit în seara anterioară sau și-ar fi trădat poziția în loc să facă ceea ce au făcut: să reziste singure împotriva forțelor franceze al căror număr creștea continuu, ignorând ordinele lui Wellington. Încercările lui Siborne de a imputa
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Trenurile venite după carbuni stăteau zile întregi în stații așteptând sfârșitul grevei. Timp de zece zile, Uniunea Sovietică a pierdut 500.000 de tone de cărbune. Lucrătorii de la calea ferată, observând sloganele greviștilor ""Libertate sau moarte!"", au luat o atitudine simpatetică. Mașiniștii, trecând pe lângă lagăre, trăgeau hoarna, iar pasagerii din trenuri le dădeau din mâini arătându-și solidaritatea. Deținuții au scris același slogan pe acoperișuri, ca să se observe din avion, împreună cu cuvintele ""90 de naționalități: ruși, uzbeci, americani, englezi, suedezi, polonezi
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
TV american A&E. "Psycho" a devenit unul dintre cele mai cunoscute filme din istoria cinematografiei și este probabil cel mai cunoscut film al lui Hitchcock. În românul sau, Bloch a utilizat neobișnuită: el a introdus în mod repetat protagoniști simpatetici, apoi i-a ucis. Aceasta se joacă cu așteptările cititorilor scrierilor tradiționale, lăsându-i confuzi și speriați. Hitchcock a recunoscut efectul pe care această abordare l-ar putea avea asupra publicului și a utilizat-o în adaptarea să, omorând personajul
Psycho (film din 1960) () [Corola-website/Science/319786_a_321115]
-
tastei. Pianele digitale moderne sunt mult mai complexe: chiar dacă și acum emularea pianului acustic este obținută plecând de la o bază de date cu eșantioane, generarea timbrului se bazează pe modele fizice ale ciocănelelor și corzilor, pe amortizarea sunetului corzii, rezonanța simpatetică a corzilor libere când este apăsată pedala de susținere, pe schimbarea conținutului armonic la reapăsarea tastelor etc. Instrumentul astfel conceput nu mai este un simplu reproducător sau generator al unor note, ci un sistem capabil să reconstruiască (să regenereze) o
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
lucrări ale sale sunt "Istoria critică universală" și "Echilibru între antiteze". Heliade Rădulescu propune, împotriva monismelor și dualismelor de toate felurile, o filosofie trinitară. El afirmă că toate conceptele filosofice cad în dualități, ce pot fi clasificate în două categorii: simpatetice (sau paralele) și contradictorii. O dualitate simpatetică este formată din doi termeni „pozitivi”, ce indică o existență: timp / spațiu; spirit / materie; drept / obligație etc. O dualitate contradctorie conține un termen pozitiv și unul negativ: viață / moarte; mișcare / inerție; bine / rău
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
și "Echilibru între antiteze". Heliade Rădulescu propune, împotriva monismelor și dualismelor de toate felurile, o filosofie trinitară. El afirmă că toate conceptele filosofice cad în dualități, ce pot fi clasificate în două categorii: simpatetice (sau paralele) și contradictorii. O dualitate simpatetică este formată din doi termeni „pozitivi”, ce indică o existență: timp / spațiu; spirit / materie; drept / obligație etc. O dualitate contradctorie conține un termen pozitiv și unul negativ: viață / moarte; mișcare / inerție; bine / rău etc. Fiecare dualitate simpatetică produce un al
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
contradictorii. O dualitate simpatetică este formată din doi termeni „pozitivi”, ce indică o existență: timp / spațiu; spirit / materie; drept / obligație etc. O dualitate contradctorie conține un termen pozitiv și unul negativ: viață / moarte; mișcare / inerție; bine / rău etc. Fiecare dualitate simpatetică produce un al treilea termen, prin care dualismul este învins. Aici sunt câteva exemple: spirit / materie / univers; formă / substanță / corp; progres / conservare / perfectibilitate; om spiritual / om psihic / om moral. Începând de aici, Heliade Rădulescu dezvoltă un fel de cosmologie, prin
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
pentru progres și apoi, înarmat cu această metafizică, să lupte contra liberalismului. Poziția sa politică s-a numit „conservatorism progresiv”. Celor ce replică că aceasta este o poziție inconsistentă, el le răsunde că dualitatea progres / conservare nu este contradictorie, ci simpatetică, și că doar conservatorismul progresiv este perfectibil. În 1860 și 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza fondează Universtitățile din Iași și respectiv, București, iar în 1866 Karl von Hohenzollern-Sigmaringen devine, sub numele Carol I, domnitor al Principatului României, care va deveni
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
și la debutul său, dar acestea parcă nu-1 sperie ca altădată, dându-ne impresia că pentru unele a găsit răspuns, sau că este com ins că la unele dintre ele nu se poate da un răspuns. Ion Radu Zăgrean - Lecturi simpatetice, 1999 Cei care au îndrăgit poezia lui Emil Dreptate au acum un moment de satisfacție ce s-a concretizat în recentul volum Păzitorul de cântece, Editura Eminescu, colecția Poeți contemporani, 2001; este un volum antologic, o selecție din cele cinci
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
ducând la un viitor complet diferit și de nerecunoscut, sau, pornind de la ipoteza "seriilor convergente", istoria umană nu ar ajunge să se schimbe deloc. Romanul detalizată datele privind tribul original al lui Timmie. Membrii săi sunt prezentați dintr-o perspectivă simpatetică, ca posedând un limbaj articulat, o societate și o cultură complexă și sofisticată, departe de "brutele primitive" descrise de savanții din viitor - a căror informații fragmentate provin doar de la un mic copil de Neanderthal. Societatea neanderthaliană - prezentată în principal din
Băiețelul cel urât () [Corola-website/Science/325496_a_326825]
-
Scott după scenariul scris de Callie Khouri. Intriga filmului se învârte în jurul fugii Thelmei și a Louisei de viețile lor pline de necazuri. În rolurile principale joacă Geena Davis (Thelma) și Susan Sarandon (Louise), precum și Harvey Keitel ca un detectiv simpatetic care încearcă să le găsească după uciderea unui violator. Michael Madsen interpretează rolul iubitului Louisei. Brad Pitt (în unul dintre primele sale roluri semnificative din film) joacă rolul unui hoț eliberat condiționat. "Thelma & Louise" a devenit un succes comercial și
Thelma și Louise () [Corola-website/Science/325657_a_326986]
-
cele mai multe ori nu a reușit nici altcineva, iar povestea a rămas pentru totdeauna fără sfârșit. Din când în când, totuși, s-a întâmplat ca adevărul să fie descoperit chiar și atunci când el a greșit." S-a remarcat faptul că tratamentul simpatetic al lui Doyle față de căsătoria interrasială ar putea fi considerat extraordinar de liberal deoarece, la acel moment, erau în vigoare legile împotriva amestecului raselor în mai multe țări. Povestea este scrisă și petrecută în Marea Britanie, o țară fără legi împotriva
Fața galbenă () [Corola-website/Science/325160_a_326489]
-
te putea identifica cu alți oameni ("capacitatea de identificare"), de a te putea detașă de această identificare ("capacitatea de distanțare") și de a putea oscila între ambele funcții parțiale. Ca efect, receptorul are tendința de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetica, viața eroilor din opere literare, filme etc. Din punctul de vedere al psihologiei, empatia reprezintă o identificare, prin trăire, cu alte persoane, cum ar fi eroii cărților, printr-o interpretare a eului altora după propriul eu, în timp ce din punct de
Empatie () [Corola-website/Science/322168_a_323497]
-
lui Ellie ca fiind „uneori puternică, uneori vulnerabilă, dar niciodată un clișeu”. Ea a simțit că Ellie este portretizata inițial că o „față în primejdie”, dar acest concept este subminat. Carolyn Petit de la GameSpot a apreciat personajele feminine, considerându-le simpatetice și aflate într-un conflict moral, dar a scris că genurile în jocuri video ar trebui evaluate „conform meritelor proprii, nu în comparație cu alte jocuri”. Chris Suellentrop de la "The New York Times" a recunoscut că Ellie este un personaj plăcut și „uneori puternic”, dar
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
de la castrarea berbecilor și chiar i-ar fi atins din greșeală organele genitale cu acesta. Frazer consideră detaliul vital pentru narațiune, deoarece doar contactul direct cu organele genitale ale copilului ar putea explica pierderea virilității sale, pe baza principiului magiei simpatetice, după ce cuțitul a privat inițial berbecii de puterea lor generativă. În raport cu această cauză, leacul preparat din rugina sa este interpretat ca având un efect „homeopatic”. Prezența tematicii sexuale și a traumei psihice din copilărie a favorizat, în abordările mai recente
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
loc fundamental atât aglutinarea motivelor silvestre, vegetale și geologice într-un ansamblu cosmologic spectacular, cât și tematica identității spirituale, religioase și etnice. De reținut, din această ultimă perspectivă, efortul artistei de a transfigura. În pânze ce solicită, obligatoriu, un privitor simpatetic, teme identitare dintre cele mai grave, articulate pe nevoia de a resuscita, artistic o memorie colectivă încărcată de evenimente tragice. Anamneza mijlocită de creația artistică aduce cu sine, însă, măcar un început de vindecare - iată finalitatea paideică a unor lucrări
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
întotdeauna salvează pădurea de la schemele lui Cyril, cu ajutorul prietenilor săi ca Schaeffer, un câine ciobănesc manierat, Cedric, fiul lui Cyril ce a absolvit colegiul, și Sophia Tutu, iubita lui Cedric. Dar pe măsură ce serialul progresează Cyril mai mult devine un personaj simpatetic, eventual devenind un antierou. Lecții ce au fost arătate în principal au inclus ecologism, dar și altele, printre care prietenie și lucru în echipă.
Ratonii () [Corola-website/Science/336658_a_337987]