685 matches
-
pe linie budistă, în reprezentările tridimensionale ale unei mandala: confi gu rația păstrează dimensiunea axială prin secvențialitatea verti cală a registrelor, desfășurând concentric treptele în jurulaxei me diane, fără a le suprapune în plan. Surprinderea sincronă a tuturor treptelor, în simultaneitatea lor, devine dezideratul discipolului practicant. Astfel, sincronicitatea spațială, ca asumare a concomitenței lumilor, este recuperată prin sincronicitatea temporală, ca simultaneitate a momentelor parcurgerii lumilor. Astfel, secvențialitatea va lăsa loc spontaneității pure. Devine evident faptul că disocierea între cele două tipuri
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
registrelor, desfășurând concentric treptele în jurulaxei me diane, fără a le suprapune în plan. Surprinderea sincronă a tuturor treptelor, în simultaneitatea lor, devine dezideratul discipolului practicant. Astfel, sincronicitatea spațială, ca asumare a concomitenței lumilor, este recuperată prin sincronicitatea temporală, ca simultaneitate a momentelor parcurgerii lumilor. Astfel, secvențialitatea va lăsa loc spontaneității pure. Devine evident faptul că disocierea între cele două tipuri de reprezentare este legitimă doar metodologic, clasificarea având o miză pur instrumentală, iar interpretarea adecvată urmând să țină seama de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
abraha mice (iudaism, creștinism, islam). Propunere de instrumentalizare a termenului „monoteism“. Ilustrări (din alte tradiții decât cele abrahamice). Despre „renunțarea“ la multiplu și uni rea cu Unul. III.2 Despre spațiu, timp și „saltul“ cuantic Istorie și secvențialitate - desfășurarea ierarhiei. Simultaneitate și integralitate a treptelor - „înfășurarea“ ierarhiei și „saltul“ către Unul. Spațiu, timp și orizontul nostru subiectiv de înțelegere. Unicitate, continuitate și identitate în spațiu-timp. Căderea în memorie. Stările de conștiință și plasticitatea spațio-temporală. Reevaluarea mono teismului. Capcanele istoricității. III.3
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
secvențialitate în spațiu și timp se regăsește în modul comun (și academic) de interpretare a ierarhiei divine, respectiv a monoteismului. Istoria nu există pentru noi decât din perspectiva secvențialității, în intervalul deschis de ierarhie. Numai că ierarhia însăși, privită în simultaneitatea și integralitatea treptelor ei, face „saltul“ către Unul. Reiau ilustrarea plastică oferită de metafora spectrului luminos: readucerea împreună a tuturor culorilor din spectru naște culoarea albă. Această privire unificatoare îi va reda fiecărei trepte valoarea particulară în cadrul contextului și transparența
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
3) afirmarea monoteismului se exprimă prin negarea politeismului.“ Este ca și cum, trecând de la roșu la ocru în spectru, am spune că ocrul s-a format prin distrugerea „revoluționară“ a roșului. Acest mod de a înțelege și interpreta lumea nu lasă loc simultaneității, concomitenței și anulează violent existența celorlalte trepte din ierarhie. Iar dacă ștergi o singură culoare, cum mai poți avea vreodată viziunea curcubeului sau a luminii albe? Preconcepția potrivit căreia numai religiile abrahamice sunt „monoteiste“, ele survenind mai târziu în istorie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
salvgardează adevărul pe care aceasta îl conține, și tocmai aici apare momentul secund al paradoxului monoteismului. El este comun și neoplatonicienilor de limbă greacă, și neoplatonicienilor de limbă arabă. El se transformă și de o parte, și de cealaltă în simultaneitate, în co-prezența lui Dumnezeu-Unul și a Figurilor divine multiple.“ Ființele și entitățile spirituale care se fac prezente în spațiul mundan au, în orice tradiție care este transmisă fidel, o calitate pe care aș numi-o fluiditate, înțeleasă ca posibilitate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
1991, în apropierea Minsk-ului, conducătorii Rusiei, Ucrainei și Belarusului decid că "URSS ca subiect de drept internațional a încetat să existe."4 În acel moment șefi de stat și de guvern ai comunității erau reuniți la Consiliul European de la Maastricht. Simultaneitatea accelerării integrării europene și a dezintegrării sovietice ar fi putut să întârzie răspunsul comunitar. Din contră însă acest răspuns a fost aproape imediat.5 Deși agenda europeană era extrem de încărcată s-a acordat spațiu problemei estice decizându-se reorientarea ajutorului
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
semantice din cadrul imaginiii - ca elemente sintactice are consecințe asupra logicii intrinseci a construcției imaginii. Argumentarea logică în imaginea publicitară este una de ansamblu și se realizează sub forma unor secvențe deductive. Suscită "rețele inferențiale aleatorii pe baza continuumului și a simultaneității formelor ei [...], solicită componenta "explicativă" a argumentării bazate pe DOCERE (a instrui) al tradiției retorice [...] pe MOVERE (a emoționa) și pe PLACERE (a plăcea) ale retoricii". (J-M. Adam, M. Bonhomme, 2005: 278). În majoritatea cazurilor, argumentația iconică este desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în notații din registrul eseului, al reportajului, al corespondenței, al reflecției și amintirii, al descrierii sau al narațiunii. Sub raportul structurii, formula jurnalului comentat determină configurarea a două planuri: unul al prezentului trăirii (timp al narațiunii consemnat în jurnal, în simultaneitate cu evenimentul trăit: 1928- 1931) și unul al reflecțiilor ulterioare, al analizei lucide din perspectiva deznodământului deja știut (timpul narării, precizat în final: ianuarie- februarie 1933). Rezultanta alternării pla nu rilor temporale este surprinzătoare: povestea de iubire, asemeni mitului, iese
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
punea de acum înainte într-un alt fel: ce raporturi trebuia să fie stabilite între acțiunea parlamentară și cea a maselor 4? Ieșirea tuturor miniștrilor comuniști din guvernele Europei occidentale se efectuează într-o perioadă foarte scurtă de timp. Această simultaneitate conjugată cu oferta Marshall din iunie 1947 la cîteva săptămîni de la dispariția prezenței comuniste este datorată, în principal, intervenției politice a administrației americane 5 și înăspririi atitudinii partidelor comuniste. Această mișcare se efectuează într-un dublu context: deteriorarea foarte clară
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Creangă stă în oralitate, în caracterul de spectacol al povestirilor sale. Scriitorul joacă pe rând rolurile personajelor și ceea ce place în mod deosebit este caracterul de spectacol al spunerii. Oralitatea, dinamismul frazei se realizează prin folosirea adverbului cum, care sugerează simultaneitatea acțiunilor și are o nuanță modală; prin precedarea predicatului din principală de cuvintele "îndată", "numai ce și ", "unde nu", "numai iacătă", " iaca", "iute ", "pe loc". Verva poetului se realizează prin aglomerarea verbelor de acțiune la aceeași persoană, mod, timp, număr
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fericire. În final, Dionis conștientizează că nu poate depăși limitele umane. Pentru a atinge absolutul în iubire, omul superior face un pact cu Diavolul, amintind de mitul faustian. Dionis este un personaj dinamic, arhetipal, trăiește drama căutării absolutului, crede în simultaneitatea lumilor și face un pact ca să recupereze lumile anterioare. Metamorfoza umbrei în personaj a permis scindarea personalității. Vicleanul Ruben a reușit cu greu să-l ademenească pe călugărul Dan: "Mult a trebuit până l-am prins în laț pe acest
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
evidență, de a crea anumite efecte estetice și psihologice, de a prezenta interpretări diferite ale unei întîmplări, de a indica diferența subtilă dintre așteptare și realizare, și multe altele. Interesantă este modalitatea narațiunii literare de a obține o densitate asemeni simultaneității, proclamată adesea de imaginile vizuale ca fiind elementul ce le separă de literatură. Iată un exemplu de împletire a narațiunii literare cu o natură moartă: în Beloved de Morrison, Denver insistă deseori pe amintirile unor întîmplări la care, în realitate
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un trecut, ca evenimente precursoare În raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino - e confirmată și prin glasul lui Ilarie Voronca, din perspectiva obsedantei simultaneități cu „pulsului epocei”. Trecînd În revistă principalele mișcări de avangardă anterioară (expresionismul, cubismul, futurismul), constructivismul Îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
narativă complexă, care îmbină realismul istoric, reflecția culturală și utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient cu misiuni diplomatice din partea țarului rus. Această biografie aventuroasă îi oferă scriitorului pretextul unei istorisiri cu mai multe straturi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
din diferite epoci. Sunt invocate, între altele, calvarul instaurării forțate a comunismului în agricultură, în anii ’50 ai secolului al XX-lea, fărădelegile Securității din aceeași epocă, este pus în ramă delirul totalitar al ultimului deceniu ceaușist. Efectul este de simultaneitate generalizată, de irelevanță a cronologiei. În privința subiectului, acesta e un fel de nucleu absent, anticipat ori reamintit, dar nu adus direct în prezent. Nici faimosul falanster de la Scăieni, în mai multe rânduri evocat aluziv, nu e înfățișat vreodată. Cititorul e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
vor fi petrecut într-adevăr; înseamnă că Slavici a introdus în baza de date, independent de perspectiva prezentării, o serie de întîmplări care posedă proprietățile unor evenimente reale, empirice; mai înseamnă că Slavici a atașat evenimentelor o anumită ordine temporală (simultaneitate, anterioritate, posteritate) pe care o vrea evaluată ca atare. O inversiune în succesiunea fictivă față de ordinea „reală” a evenimentelor - o inversiune îmbrățișată cu entuziasm de (post)moderni, dar neagreată de Slavici - va îndemna la comentarii despre perspectiva de evaluare
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
irațional, varii masacre și cataclisme (inclusiv ecologice), Calvino și-a acreditat mai ales în "Castel" performanța de jucător în domeniul polisemiei narative, manevrând un vast țintar al poveștilor-arhetip, preexistente și mereu rescrise printr-un nesfârșit rapel al interferențelor, paralelelor și simultaneității. Anticipator al unei ecumenice dicțiuni postmoderne, Calvino rescrie portofoliul narativ al lumii, învederându-l în vitalitatea lui metamorfotică ca pe un perpetuum mobile ce se încrucișează cu destinul omului. Vom lua seama la câteva cărți de tarot cu o valență
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Teoria relativității restrânse (1905), care a înlocuit cinematica galileană, a impus o regândire a principiilor de formalizare matematică ale experienței. Transformările lui Lorentz-Poincaré, folosite de A. Einstein (1879-1955) în articularea conceptuală a teoriei relativității restrânse, pledează în favoarea relativizării noțiunii de simultaneitate. Un nou tip de cauzalitate apare la orizont, alocând premisa de valabilitate unor concepte precum „dilatarea timpului” și „contractarea spațiului”. Prin introducerea vitezei luminii ca limită absolută, independentă de orice sistem de referință, adiția vitezei capătă un aspect nonlinear. Aparatul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gnoseologic poate avea un binefăcător efect tonic. Din agonia epistemologiilor recente reiese figura intelectuală a incertitudinii. Într-o generoasă panoramă a revelațiilor filozofice oferite de modernitatea târzie, Pr. Nicolae Steinhardt jubila în marginea acestei evidențe: „axiomele nu se pot demonstra, simultaneitate nu există, demonul lui Maxwell e o fantezie, principiul al doilea al termodinamicii e ineluctabil, energia se degradează, relațiile noastre cu particulele elementare stau sub semnul incompletitudinii, asupra funcționării organelor noastre nu avem practic nici o influență, limbajul nu e un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
El constituie un instrument eficient de orientare în perspectiva realizării numeroaselor activități. Este perceput și trăit efectiv în mod diferențiat de la om la om. Putem defini timpul ca formă fundamentală de existență a materiei în continuă dezvoltare, exprimând succesiunea și simultaneitatea proceselor realității obiective. Timpul se caracterizează prin durată, ce corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment, măsurată în : secunde, minute, ore, zile, săptămâni ani, etc. El reprezintă în principal o scurgere succesivă de momente, ce nu mai revin. Timpul
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
cu superbia unei neobișnuite și tainice suveranități. Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce este acest material, „așa de omogen și ispititor totdeauna”, a cărui acțiune, misterioasă și fascinantă, dizolvă retortele securizate ale laboratorului critic și face inoperant tabloul epistemic - axiomatic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
primii ani de viață. Astfel, latura afectiv-motivațională se dezvoltă mai ales În cadrul Învățării spontane. După modalitatea de prelucrare a informațiilor, distingem următoarele tipuri de Învățare: Învățare asociativă (de asociere a unui stimul cu altul, după diferite criterii: contrast, similitudine, succesiune, simultaneitate etc.); Învățare prin repetiție (prin repetarea aceleiași acțiuni). În funcție de principalele procese psihice implicate, se cunosc mai multe tipuri de Învățare: Învățare senzorială, Învățare cognitivă mentală, Învățare prin acțiuni intelectuale (Piaget), Învățare bazată pe impuls emoțional (Spence). Pentru dezvoltarea personalității și
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
cu mediul Înconjurător. Între elementele constitutive ale sistemului se creează și există anumite conexiuni. Conexiunea reprezintă un anumit raport Între elemente, care le reunește În cadrul funcționării sistemului. Conexiunile pot fi legături cauzale sau legături de coordonare a funcțiilor, succesiuni sau simultaneități sau raporturi de subordonare care nu exprimă relații cauzale etc. Conexiunile reunesc elementele Într-un tot (În raport cu funcționarea sistemului) și În felul acesta delimitează sistemul respectiv de toate celelalte. Conexiunile stabilesc limitele sintezei anumitor părți ale unui fenomen Într-un
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
împletit în secvența centrală. Herodia poartă veșminte diferite în cele două scene și pare să privească, în același timp, și la scena în care fiica ei dansează, și la nișa unde se află Ioan Botezătorul. Aceste detalii accentuează impresia de simultaneitate picturală. În privirea Salomeei se citește efectul dansului ca împlinire a solicitării mamei. În privirea Herodiei se citește efectul dansului ca decapitare posibilă a Sfântului Ioan și se anticipează scena din stânga imaginii. În scena din mijloc, gestul de a îngenunchea
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]