3,476 matches
-
1878); „condamnând în lipsă pe G.D. (...) la închisoare corecțională, pe timp de un an, pentru furt de bani, prin descuiarea unei lăzi cu chei mincinoase, i se notifică că poate face apel” (ibidem). După mai bine de jumătate de secol, sintaxa Monitorului oficial rămăsese aceeași; în vreme de război, destinatarul notificărilor era mai ales cel vinovat de „nesupunere la mobilizare”: „pentru a i se notifica, conform art. 254 din Codul justiției militare, termenul de judecată” (MO 18.07.1942). Tiparul tradițional
Notificare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4751_a_6076]
-
care leagă macrocosmosul găurilor negre cu microcosmosul supracorzilor. Mihai Butnariu are limfa mansuetă a unui spirit tacticos, în a cărui umoare frămîntările unui ateu nu pot încăpea. Pe scurt, are o mină optimistă și relaxată, de om care a intuit. Sintaxa îi curge neted, fără pigment personal, dar e corectă și clară. Autorul e încredințat că schimbarea de paradigmă a omenirii e iminentă, de aceea cartea emană aerul unei pledoarii în favoarea schimbării.
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
glumeață pune în lumină noutatea operei lui Hogaș care îmbină o specie literară modestă cu una majoră, aureolată de prestigiul antichității. Înclinația spre enorm și patetic a autorului se traduce și prin turnura clasicizantă a expunerii dată, de pildă, de sintaxa savantă cu perioade largi sau de procedeele stilistice consacrate ale eposului antic, cum ar fi comparația arborescentă de tip homeric. De altfel, paginile descriptive sunt presărate cu numeroase aluzii mitologice sau istorice, cu citate și referințe livrești. Amestecul genurilor înalte
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
noastre generale, pentru că este destul de nouă (și s-ar putea dovedi efemeră), pentru că nu are atestări scrise „cu autoritate”, cu prestigiu, dar și pentru că nu atrage atenția, nu conține elemente lexicale marcate. Fiind alcătuită din cuvinte comune, doar cu o sintaxă mai puțin obișnuită, nu a fost luată în seamă nici de autorii dicționarelor noastre de argou. Nu poate însă lipsi dintr-o descriere detaliată a limbii române actuale, în varianta ei vorbită. Frecvența sporită în uz provine din efectul de
A fi cu capu’... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4673_a_5998]
-
abstractă ce ajunge la cititor. Paginile nu au obscurități de înțelegere, dar nici sclipiri retorice. Un text neted și sobru, de-a lungul căruia Radu Drăgan are meritul de a converti simboluri de firidă întunecoasă în fragmente de interpretare clară. Sintaxa i se mișcă în panglici culte și nespectaculoase, cartea avînd rigoarea seacă a lucrărilor de doctorat. Scrisă în limba franceză, teza a fost tradusă în română într-o versiune limpede. Pentru cititorii fără înclinație spre mister, volumul va fi o
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului, cu șuier de aer sfîșiat, potopul greu al apelor cerești.” (Singur). Ajuns în punctul cel mai înalt al urcușului, acolo unde a întîlnit în sfirșit singurătatea, Hogaș găsește cadența frastică potrivită. Sintaxa de largă viziune învăluie totul, facînd ca lexicul, ornamentele de stil, considerațiile filozofice să treacă din fericire pe planul al doilea; observăm alegerea atentă a termenilor, alternarea între neologisme și regionalisme, mania epitetelor duble sau triple, dar stridențele trec parcă
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
geniu tutelar, modestul literat Felicité de Lamennais, autorul pastișei biblice Paroles d’un croyant, scriere cu o largă și astăzi inexplicabilă celebritate europeană. După modelul Lamennais, fraza lui Heliade atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca și în proza oratorică a
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
și în curiozitate. Și, peste toate, o buhă creștină care nu se lasă molipsită de blazarea vîrstei sau de indolența epocii, ba chiar o buhă înzestrată cu conștiință conservatoare și cu profilul unui caracter ferm. De scris, scrie cum vorbește: sintaxă lentă, cu bucle largi, deschizînd multe paranteze pe care le închide în ordinea inversă deschiderii lor, adică în coerență logică, și cu o prudență tactică pe care și-o modulează de la interlocutor la interlocutor: cînd opac și politicos, cum se
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
formele, limitele, locul obiectelor migrează vicios. M-a frapat componența obiectuală a poemelor. Obiectele din poeme nu aparțin vieții citadine, decît în mică parte. Imaginarul lui Ion Mureșan are o puternică marcă matricial-rurală. Chiar structura lexicală a poemelor, dar și sintaxa, tonul frazelor, de asemenea, posedă încărcături ale unei memorii existențiale venite din originaritățile copilăriei. Drept e și faptul că oralitatea rurală și memoria semantismelor unor vocabule transmit poemelor forța versetelor. Impresionant e că, deși poemele sînt scrise prin provocarea unor
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
excelînd în finețe, nu în intensitate. De aici tonul calm, de o monotonie înceată, care îi pătrunde cuvintele și îi anticipează frazele. Netrecînd prin rupturi de nivel afectiv, scrisul său e în fidelitate cu timbrul: neted și nespectaculos, cu o sintaxă obișnuită și cu un lexic normal. Neavînd repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
surpriză și al răsucirii firului narațiunii și - nu mai puțin - a vocabularului și să fac o cronică cinstită și, în limita posibilităților, clară. Am scris cum am putut mai simplu, fără a schimonosi inamisibil, îmi îngădui să zic, vocabularul și sintaxa, dar asta a fost - și mă scuz - în dauna conținutului: ar fi fost cazul să mai includ informații, afirmații, comparații, dar n-am fost capabilă, nu sunt Ș. Foarță, nu am harul lui. Sunt convinsă totuși că, știind că nu
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
un banc de încercare; un ITP. Barthes, moralist În 2011, Barthes are nevoie de reabilitare. Degeaba vorbește Delia Șepețean-Vasiliu ca despre un epicurian al literaturii, probele o contrazic. Aparent. Dar cine are chef să treacă dincolo de aparențe, să înțeleagă o sintaxă baletată și să-l tîrască pe demonul analogiei afară din labirintica-i peșteră? Cum poți reabilita un teoretician? Extrăgînd, de pildă, un citat insignifiant odată, la modă astăzi (mai ales ultima frază). „«Demistificarea», ca să folosim încă un termen care începe
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
Biblie cu tinerii mei.” (p. 98) ș.a. E adevărat că un jurnal intim nu este un text de ficțiune, iar poetica lui nu valutează elementul estetic. Însă repetițiile inutile ale pronumelui personal - inclus sau subînțeles, în limba română -, calcurile după sintaxa engleză, falsele sinonime, la care se adaugă o redactare neglijentă și supărător de multele greșeli de tipar fac din text o lectură destul de neplăcută, strident neliterară. În al doilea rând, notele de la finalul textului, deși sunt în mare parte utile
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
al lui Constantin M. Popa, publicat sub titlul Sextant (2011) stă sub semnul metaforei epistemologice din titlu, în măsura în care universul, perceput prin grila acestui instrument esențial al călătoriei pe mare, „dobândește un înțeles fecund în încercarea de a armoniza, într-o sintaxă inteligibilă, exactitatea optică și arbitrariul subiectivității“. Cartea are o structură compozită, fiind alcătuită dintr-o mixtură de forme și aspecte ale scriiturii (jurnal, recenzii, texte lirice, proză). Referindu-se la natura și finalitățile jurnalului, chiar dacă se ferește în mod explicit
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
Ion Muțiu, profesor de lingvistică, stabilit ulterior la Universitatea din Timișoara. 18 Kurt = Mircea Curticeanu, cadru didactic la Facultatea de Filologie. 19 Ion Vlad, profesor la Facultatea de Filologie, viitor rector al Universității „Babeș- Bolyai”. 20 D.D. Drașoveanu, profesor de sintaxă la Facultatea de Filologie. 21 În timpul regimului comunist, o plecare în străinătate avea, într-adevăr, multe incertitudini. Iorgu Iordan obișnuia să spună, mai în glumă, mai în serios: „În străinătate știi sigur că ai fost doar ... când te întorci!”. 22
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
scriu filozofie. Știu că romanul dumneavoastră a intrat la balotaj alături de Peste & Cholera al lui Patrick Deville. Literatura dumneavoastră e în multe privințe foarte diferită de cea a fostului romancier minimalist: iubiți imperfectul, durata, emoțiile și exploziile afective, desfășurați o sintaxă a iminenței, și apoi romanele dumneavoastră numără o mulțime de personaje, distribuite în familii complexe. Putem vorbi despre o literatură mediteraneană? Deși nu am conștientizat niciodată asta, acum, că mă gîndesc, cred că se poate vorbi, din punct de vedere
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
scena în care unui cadavru îi crește părul facial cu o viteză aiuritoare, iar polițiștii sunt nevoiți să-l bărbierească din timp în timp pentru a fi siguri că e „mortul lor”; scena de sex povestită splendid cu vocabular și sintaxă cantemirești; episodul bilețelelor agramate pe care naratorul, Abăza și Fra le trimit celor pe care urmează să-i piardă; panoplia lui Abăza, conținând arme nenumărate, dintre care măcar jumătate au calități incredibile: baltagul cu tăiș vidia stă fără probleme lângă
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
1688!), și rămasă, vreme de un pătrar de mileniu în manuscris. Ea se deschide cu un cuvânt introductiv semnat de academicianul Eugen Simion, în care subliniază farmecul limbii acestei tălmăciri a Sfintei Scripturi, amestec de grai popular ardelenesc și savantă sintaxă latină; cu ocazia aniversării centenarului Serbărilor jubiliare ale Astrei la Blaj (1911), a lansat în prezența colectivului de „autori”, ediția integrală a operei lui Ioan Budai-Deleanu, însoțită de un studiu introductiv semnat de Eugen Simion, adevărată micromonografie a celui care
Aniversări: Eugen Simion – 80 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3687_a_5012]
-
autorii simpli cabotini slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e renunțarea la lectură, adică ieșirea din cărți și intrarea în viață. La 53 de ani Dan Iacob scrie clar, senin, cu o tentă reculeasă, într-o sintaxă de tăietură eseistică, fără dantelării simandicoase. Comentariile sale, de un calm halkionic, servesc ca act de mijlocire culturală, fără a avea pretenția nuanțelor originare. Dan Iacob nu e original sub unghiul gîndurilor, ci autentic sub unghiul sincerității, fiind colportor al
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
defecte: „ca și țăranul nostru, guraliu, adesea se pierde în amărunțimele descripției, slăbind firul logic”. Mai mult, „Creangă e o vastă sinteză etnică a poporului român”, iar în privința expresiei, „e mina cea mai curată, mai sigură și mai inteligentă pentru sintaxa românească”, deoarece „reproduce cu cea mai mare îmbelșugare geniul limbei noastre, adică modul de a gândi și românismele sau expresiunile proprii limbei române”; intră de aceea în serie cu cronicarul Ioan Neculce. Gruber sugerează cel dintâi sintaxa complexă, elaborată, a
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
mai inteligentă pentru sintaxa românească”, deoarece „reproduce cu cea mai mare îmbelșugare geniul limbei noastre, adică modul de a gândi și românismele sau expresiunile proprii limbei române”; intră de aceea în serie cu cronicarul Ioan Neculce. Gruber sugerează cel dintâi sintaxa complexă, elaborată, a lui Creangă. Toate aceste trăsături abia schițate vor alimenta panoplia de truisme de mai târziu. În cuvântul rostit cu prilejul înmormântării (publicat în „Lupta” din 10 ian. 1890), el vine cu câteva linii în plus: un Creangă
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
component își dezvăluie o „temă” și o „figură” care-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
început Hegel să scrie altfel, lepădîndu-se de uzanța expresiilor consacrate și trecînd la un protocol propriu, de jargon împins pînă la limita obscurității. Undeva în jurul lui 1800, satistit de clișee, șvabul s-a hotărît să calce strîmb, în tactul unei sintaxe personale, iar textul cel mai timpuriu care prevestește metamorfoza provine din 1797 și se numește Cel mai vechi program al idealismului german. Numai că aici tînărul de 27 de ani izbește nu atît prin linia frazelor, cît prin îndrăzneala ambițiilor
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
menite publicului fără asiduități în domeniul dialectic. În fond ce face din Fenomenologia spiritului o carte cvasi-ilizibilă e opacitatea unor termeni care se așează în pagină după alte reguli decît cele logice, autorul părînd să asculte de norme pe care sintaxa obișnuită nu le știe. Hegel scrie într-o limbă care pune în dificultate orice german nativ, iar dacă fondul de etanșeitate a originalului este trecut prin filtrul de traducere al românei, atunci idiomul inițial devine cu adevărat ininteligibil. În românește
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități de idei. Opusul manierei lui Nietzsche se găsește în proza lui Rilke, a cărei moleșeală ceremonioasă e semn de inapetență
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]