1,021 matches
-
Synodicon contra Tragediei lui Irineu, mai multe scrisori ale lui Andrei, adresate mai ales lui Alexandru din Hierapolis, în care discută criza nestoriană. Într-o epistolă adresată lui Rabbula din Edessa, scrisă la începutul lui 431 și păstrată în traducere siriană, Andrei își apără scrierea prin care atacă anatematismele. Bibliografie. Textele în ACO I, (cf. detalii în CPG III, n. 6373-6385); fragmentele din Apologia lui Chiril (editată în ACO I, 1, 7, pp. 33-65) sunt enumerate de E. Schwartz în ACO
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scaunul episcopal de la Alexandria a fost Dioscor (patriarh din 444 până în 451, depus la Calcedon din cauza violențelor sale, mort în 454) care a îmbrățișat cauza monofizismului și de la care au rămas numai câteva scrisori și fragmente de scrisori în versiune siriană. După moartea împăratului Marcian (27 ianuarie 457), anticalcedonienii au recâștigat teren la Alexandria instituind o adevărată teroare; ei l-au ales pe Timotei, zis Aelurus („gatto”, din cauza constituției sale delicate), ca antiepiscop al lui Proterios, succesorul lui Dioscor. Puțin după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
probabil în exil o Confutațiune a doctrinei stabilite la conciliul de la Calcedon (sau Contra celor care susțin doctrina celor două naturi), păstrată în traducere armeană; au rămas din acest text și câteva fragmente grecești (citate de Justinian) și o versiune siriană prescurtată. Într-o primă secțiune, este expusă doctrina Sfinților Părinți, în a doua este combătut Tomul lui Leon I din 13 iunie 449, iar în a treia sunt respinse decretele de la Calcedon. Respectând practica recurgerii la autoritatea „Părinților”, stabilită încă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înțesată de citate din autori ecleziastici. Istoria Bisericii, publicată în 569 și atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (opera fiind scrisă în realitate de un călugăr anonim care a folosit textele lui Zaharia), compusă în greacă și păstrată în versiune siriană, conține ample extrase din două lungi scrisori ale lui Timotei adresate Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria prin care sunt demascați Isaia, episcop de Hermopolis, și presbiterul alexandrin Teofil, eutihieni amândoi, și se cere expluzarea lor; în opoziție cu eutihienii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Niceea din 787 îl menționa pe Antipater printre învățații de seamă, aproape toate scrierile sale s-au pierdut. Au rămas de la el două predici, una despre nașterea lui Ioan Botezătorul și alta despre Buna-Vestire adusă Mariei (există câte o versiune siriană a fiecăreia dintre ele, iar prima are și o versiune georgiană), așadar despre cap. 1 al Evangeliei după Luca, și ambele par ținute (se vede din introducerea la a doua) în două duminici succesive; autenticitatea lor a fost pusă sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până la un total de patru scrisori trimise de Sergius și trei răspunsuri din partea lui Sever. În ultima, Sergius, după ce citează diverse pasaje din epistolele lui Sever, declară că aderă la poziția sa care corespunde învățăturii Părinților Bisericii. Tot în traducere siriană s-a păstrat amplul dosar al controversei dintre Sever și Iulian de Halicarnassus. Aceasta a început în anii în care amândoi erau exilați în Egipt, lângă Alexandria, ca urmare a politicii anticalcedoniene a lui Justin. Încă de la Constantinopol, unde în jurul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de scrisori din perioada patriarhatului. A șasea carte din această selecție, conținând un număr de 123 de scrisori, a fost tradusă în siriană în 669 de către presbiterul Atanasie din Nisibi și s-a păstrat până azi. Pe baza altor manuscrise siriene de proveniență monofizită s-au putut publica încă 118 scrisori sau fragmente de corespondență, iar alte câteva au fost găsite și editate recent. Firește, trebuie adăugate cele deja menționate, adresate lui Sergius și lui Iulian din Halicarnassus. Unele scrisori s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la al șaselea conciliu ecumenic (787). Totodată, a fost primul autor al unor scolii la corpusul scrierilor lui Pseudo Dionisie Areopagitul; mai târziu, în secolul al XII-lea, au fost amestecate cu cele ale lui Maxim Mărturisitorul, însă o traducere siriană a lui Dionisie, însoțită de majoritatea scoliilor lui Ioan (efectuată nu mai târziu de secolul al VIII-lea) ne permite să le identificăm. Bibliografie. Pentru texte cf. indicațiile din CPG III, n. 6850-6852. Scoliile la Dionisie se găsesc în PG
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
M. Richard, Iohannis Caesariensis presbyteri et grammatici opera quae supersunt (CChr. SG 1) Brepols-Leuven University Press, Turnhout-Leuven 1977 ( Dialogul cu un maniheu este editat de M. Aubineau). 21. Efrem din Amida, patriarh de Antiohia Născut la Amida, Efrem vorbea limba siriană, însă ulterior a învățat bine limba greacă. A ajuns comes orientis (vicar pentru cele 15 provincii ale diocezei din Orient) și a fost prețuit de toată lumea pentru că era cinstit și drept, astfel încât, atunci când patriarhul Eufrasius a pierit în groaznicul cutremur
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
contrazice continuu; pentru noi sunt prețioase aceste pasaje în limba greacă din scrierile lui Sever, pierdute în redactarea originală (și în unele cazuri pierdute definitiv), chiar dacă unele citate, mai ales cele din Contra gramaticului nelegiuit, nu au corespondent în versiunea siriană cunoscută de noi, ceea ce duce la nașterea unei probleme încă nerezolvate. Bibliografie. Text editat și introducere în Diversorum postchalcedoniensium auctorum collectanea. I: Pamphili Theologi opus, ed. J.H. Declerck; Eustathii Monachi opus, ed. P. Allen (CChr. SG 19), Brepols, Turnhout 1989
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care a tradus în secolul al V-lea un text al versiunii grecești G. Toate trei au fost reluate de iezuitul H. Rosweyde în ediția sa Vitae Patrum (reprodusă în PG 74). R. Draguet a editat și studiat diverse versiuni siriene din care unele, în opinia lui, nu ar fi dovezi ale autenticității Istoriei lui Palladius, ci, dimpotrivă, ar atesta existența unei surse (la origine, coptă, apoi tradusă în greacă și ulterior în siriană) de care acesta s-ar fi folosit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
studiu încă fundamental al tradiției manuscrise și al operei; pentru polemica stârnită de ediția Butler, se poate porni de la ultima intervenție a lui R. Draguet, Butleriana: une mauvaise cause et son malchanceux avocat, „Le Muséon” 68 (1955), 238-258. Despre textele siriene: R. Draguet, Les formes syriaques de la matière de l’Histoire Lausiaque (CSCO 389, 390, 398, 399), Secrétariat du CSCO (apoi: Peeters), Louvain 1978. Dialogul: A.M. Malingrey (cu colaborarea lui Ph. Leclercq), Palladios. Dialogue sur la vie de Jean Chrysostome, 2
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de lângă Gaza în 491; există și o Viață a acestuia scrisă de Zaharia Retorul. Acest lucru e negat de R. Draguet care nu acceptă nici ca discursurile să-i fie atribuite lui Isaia din Gaza. Publicarea corpusului și studiul manuscriselor siriene ale Discursurilor îl făcuseră într-adevăr să ajungă la convingerea că există în această operă două straturi succesive, din care primul i s-ar datora lui Isaia cel Bătrân, sihastru foarte activ la Scheti în deceniile dinainte de anul 400. Monahul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mobilă” (Draguet) ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele mai vechi variante, înrudite între ele, una în greacă și cealaltă în siriană, sunt cunoscute doar în mod fragmentar și cuprind doar 15 discursuri, varianta siriană similară cuprinde 26, din care primele trei nu apar și în textul grecesc și nu aparține lui Isaia; anumite manuscrise conțin până la 32 de discursuri. Chiar și lungimea și componentele fiecărui discurs variază mult; fiecare discurs e o compilație de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ușor deplasate. La baza culegerii stă o colecție întocmită de discipolul lui Isaia, Petru, așa cum rezultă dintr-un text păstrat numai într-un manuscris de la Moscova; aici, la începutul unui discurs (primul potrivit ediției grecești, al optulea în ediția variantelor siriene alcătuită de R. Draguet care reproduce acest text grecesc) Petru vorbește propriilor discipoli. Reproșându-și excesiva îngăduință față de ei, le transmite tradițiile (paradoseis) comunicate de maestrul său, defunct de-acum, lui și altor doi discipoli; urmează textul acestora sub forma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Petru mai degrabă cel mai recent. Oricum, Petru s-a îngrijit de redactarea literară a materialului, în timp ce maestrul său nu a vrut nicicum să facă muncă de scriitor. Importante pentru doctrina lui Isaia sunt discursurile 2-3 (=9-10 din var. siriană) care, așa cum a arătat Draguet, formau inițial un tot divizat în două părți, din care prima conținea fundamentele teoretice, iar cea de-a doua preceptele practice care derivă din acestea. Când Dumnezeu a făcut omul, i-a dat simțuri sănătoase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
XXIX (1911), 2. ed. de A. Schoinas, Volos 1962. Important este R. Draguet, Les cinq recensions de l’Ascéticon syriaque d’Abba Isaïe, 4 vol. (CSCO 289, 290, 293, 294), Secrétariat du CSCO, Louvain 1968 (ediție și trad. a textelor siriene, a textelor paralele grecești, studii introductive cu confruntarea sinoptică a diferitelor variante). Pentru ediții ale diferitelor variante, cf. CPG III, n. 5555. Trad. franc.: Abbé Isaïe. Recueil ascétique, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles en Mauges, 2082-2095. b) Varsanufie și Ioan din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
9. Trebuie să murim pentru adevăr. În tradiția manuscrisă, numărul 5 e atribuit și lui Evagrie, iar nr. 8 și lui Marcu Monahul. În greacă, limba originalelor, au rămas doar 5 și 7, celelalte s-au păstrat doar în traducere siriană. Sunt scrieri adresate unor călugări, străbătute de o spiritualitate simplă și de moderație în asceză. Numerele 4 și 8 tratează teme cristologice; nr. 3 critică obiceiul de a întârzia botezul până la moarte. Cine e autorul, sau cine sunt autorii acestor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care, în trecere prin Rufiniane, a găsit scrierea la egumenul mănăstirii, al treilea succesor al lui Hipațiu, și a făcut o copie pe care a dedicat-o lui Eutic. El declară că a corectat unele caracteristici grafice datorate influenței limbii siriene, ceea ce ne face să ne gândim că autorul, Calinic, ar proveni din Siria. Viața trebuie să fi fost scrisă nu mult după moartea lui Hipațiu (446), însă e menționat și un eveniment petrecut la un an după această dată; așadar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anumit număr de fragmente în traducere coptă. Adesea îi este atribuită lui Ioan, însă probabil fără temei, o Viață a lui Petru Ibericul care a fost compusă cu siguranță în greacă, însă s-a transmis numai într-o fidelă versiune siriană. Opera provine fără îndoială din același mediu monofizit căruia îi aparține și Ioan și este un adevărat panegiric. Autorul vorbește despre sine afirmând că s-a mutat din Antiohia la Maiuma și că a făcut parte din cercurile frecventate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
orfanii de a-i plăti pe zilieri și de a-i evita pe soții adulteri, prostituatele, vrăjitorii și asasinii, ci și în instrucțiuni precise referitoare la dobânzile percepute la împrumuturi, pentru a limita cămătăria. Un al doilea apendice la Viața siriană conține scrisoarea presbiterului Cosma către Simeon în care expeditorul îi mulțumește acestuia pentru preceptele sale și îl asigură că acestea sunt respectate în Panir, în satul său: vinerea și duminica sunt respectate, greutățile și balanțele nu sunt măsluite, nimeni nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lui Simeon adresată lui Basilius de Antiohia (456-458) în care stâlpnicul declară că a aderat în mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul atestă că Simeon i-a trimis o scrisoare similară împăratului Leon. În schimb prin unele florilegii siriene ne-au parvenit două scrisori ale lui Simeon, dintre care una adresată împăratului Leon, în care conciliul de la Calcedon este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite în perioada în care monofiziții își însușeau cultul lui Simeon (ceea ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe calcedonieni să dezvolte cultul lui Simeon Stâlpnicul cel Tânăr). Bibliografie. Toate textele (cele siriene traduse în germană de H. Hilgenfeld) în H. Lietzmann, Das Leben des heiligen Symeon Stylites (TU 32, 4), Hinrichs, Leipzig 1908. Ediția Vieții în versiunea siriană în P. Bedjan, Acta martyrum et sanctorum syriace IV, Harrassowitz, Leipzig - Paris 1894 (retip. anastatică Olms, Hildesheim 1968), pp. 507-648. Despre Simeon: A.-J. Festugière, Antioche païenne et chrétienne: Libanius, Chrysostome et les moines de Syrie, E. de Boccard, Paris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Se pare că autorul, descriindu-l pe Hieroteos, a vrut să facă o aluzie chiar la Proclus, ceea ce ar fi de înțeles dacă ar fi fost într-adevăr elev al acestuia la Atena. Totodată, trebuie să fi fost de origine siriană, pentru că hirotonisirea episcopală descrisă de el e apropiată de liturghia siriană. Cunoaștem numele mai multor intelectuali de origine siriană care au frecventat școala filosofică de la Atena la sfârșitul secolului al V-lea; autorul corpusului dionisian trebuie să fi aparținut acestui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
facă o aluzie chiar la Proclus, ceea ce ar fi de înțeles dacă ar fi fost într-adevăr elev al acestuia la Atena. Totodată, trebuie să fi fost de origine siriană, pentru că hirotonisirea episcopală descrisă de el e apropiată de liturghia siriană. Cunoaștem numele mai multor intelectuali de origine siriană care au frecventat școala filosofică de la Atena la sfârșitul secolului al V-lea; autorul corpusului dionisian trebuie să fi aparținut acestui cerc. Cu toate acestea, nici una din numeroasele tentative de identificare efectuate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]