1,822 matches
-
semnificativ clinic asupra ECG . Într- un studiu privind efectele hemodinamice ale unei doze orale unice de 100 mg sildenafil efectuat la 14 pacienți cu coronaropatii severe ( stenoză > 70 % pe cel puțin o arteră coronară ) , tensiunile arteriale medii de repaus sistolică și diastolică au scăzut cu 7 % , respectiv cu 6 % față de valorile inițiale . Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9 % . S- a demonstrat că sildenafilul nu influențează debitul cardiac și nici fluxul sanguin în arterele coronare stenozate . Într- un
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
mg sildenafil efectuat la 14 pacienți cu coronaropatii severe ( stenoză > 70 % pe cel puțin o arteră coronară ) , tensiunile arteriale medii de repaus sistolică și diastolică au scăzut cu 7 % , respectiv cu 6 % față de valorile inițiale . Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9 % . S- a demonstrat că sildenafilul nu influențează debitul cardiac și nici fluxul sanguin în arterele coronare stenozate . Într- un studiu dublu- orb controlat cu placebo , 144 pacienți cu disfuncție erectilă și angină cronică stabilă tratată regulat
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
a administrat placebo . Într- un studiu de interacțiune specifică în care au fost incluși pacienți hipertensivi aflați sub tratament cu amlodipină și la care s- a administrat concomitent sildenafil ( 100 mg ) s- a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg . Scăderea suplimentară a tensiunii arteriale diastolice a fost de 7 mmHg . Aceste scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare cu cele observate în cazul administrării de sildenafil în monoterapie la voluntari sănătoși ( vezi pct
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
ca răspuns la un stimul sexual . Sildenafilul produce scăderi ușoare și tranzitorii ale tensiunii arteriale , care în majoritatea cazurilor nu produc efecte clinice . După administrarea unei doze orale de 100 mg sildenafil , valoarea medie a scăderii maxime a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism a fost de 8, 4 mmHg . Valoarea corespunzătoare scăderii tensiunii diastolice în clinostatism a fost de 5, 5 mmHg . 33 La voluntarii sănătoși , dozele orale unice de până la 100 mg sildenafil nu au produs nici un efect semnificativ clinic
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
semnificativ clinic asupra ECG . Într- un studiu privind efectele hemodinamice ale unei doze orale unice de 100 mg sildenafil efectuat la 14 pacienți cu coronaropatii severe ( stenoză > 70 % pe cel puțin o arteră coronară ) , tensiunile arteriale medii de repaus sistolică și diastolică au scăzut cu 7 % , respectiv cu 6 % față de valorile inițiale . Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9 % . S- a demonstrat că sildenafilul nu influențează debitul cardiac și nici fluxul sanguin în arterele coronare stenozate . Într- un
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
mg sildenafil efectuat la 14 pacienți cu coronaropatii severe ( stenoză > 70 % pe cel puțin o arteră coronară ) , tensiunile arteriale medii de repaus sistolică și diastolică au scăzut cu 7 % , respectiv cu 6 % față de valorile inițiale . Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9 % . S- a demonstrat că sildenafilul nu influențează debitul cardiac și nici fluxul sanguin în arterele coronare stenozate . Într- un studiu dublu- orb controlat cu placebo , 144 pacienți cu disfuncție erectilă și angină cronică stabilă tratată regulat
Ro_1134 () [Corola-website/Science/291893_a_293222]
-
dintre concentrația plasmatică înaintea administrării dozei următoare și concentrația plasmatică maximă care se menține constant peste 80 % pentru doze de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică , fără a afecta frecvența pulsului . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând altor clase de antihipertensive ( așa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina , atenololul , enalaprilul , hidroclorotiazida și
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
dintre concentrația plasmatică înaintea administrării dozei următoare și concentrația plasmatică maximă care se menține constant peste 80 % pentru doze de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică , fără a afecta frecvența pulsului . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând altor clase de antihipertensive ( așa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina , atenololul , enalaprilul , hidroclorotiazida și
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
dintre concentrația plasmatică înaintea administrării dozei următoare și concentrația plasmatică maximă care se menține constant peste 80 % pentru doze de 40 și 80 mg telmisartan , în studiile clinice controlate cu placebo ) . La pacienții cu hipertensiune arterială , telmisartanul reduce atât presiunea sistolică cât și pe cea diastolică , fără a afecta frecvența pulsului . Eficacitatea telmisartanului ca antihipertensiv este comparabilă cu cea a altor medicamente reprezentative aparținând altor clase de antihipertensive ( așa cum demonstrează studiile clinice care compară telmisartanul cu amlodipina , atenololul , enalaprilul , hidroclorotiazida și
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
în timpul tratamentului sau de fenomene de rebound după întreruperea bruscă a tratamentului . Efectele antianginoase și antiischemice ale ivabradinei au fost însoțite de scăderea dependentă de doză a frecvenței cardiace și de scăderea semnificativă a produsului : frecvența cardiacă x tensiunea arterială sistolică în repaus și în timpul efortului . Efectele asupra tensiunii arteriale și a rezistenței vasculare periferice au fost minore și nesemnificative clinic . Scăderea de durată a frecvenței cardiace a fost demonstrată la pacienți tratați cu ivabradină timp de cel puțin un an
Ro_220 () [Corola-website/Science/290979_a_292308]
-
în timpul tratamentului sau de fenomene de rebound după întreruperea bruscă a tratamentului . Efectele antianginoase și antiischemice ale ivabradinei au fost însoțite de scăderea dependentă de doză a frecvenței cardiace și de scăderea semnificativă a produsului : frecvența cardiacă x tensiunea arterială sistolică în repaus și în timpul efortului . Efectele asupra tensiunii arteriale și a rezistenței vasculare periferice au fost minore și nesemnificative clinic . 18 Scăderea de durată a frecvenței cardiace a fost demonstrată la pacienți tratați cu ivabradină timp de cel puțin un
Ro_220 () [Corola-website/Science/290979_a_292308]
-
priză unică zilnică . Dozele cuprinse între 150- 300 mg irbesartan , o dată pe zi , scad valorile tensiunii arteriale în clinostatism sau în poziție șezândă , după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) , în medie cu 8- 13/ 5- 8 mm Hg ( sistolică/ diastolică ) , scădere care este superioară celei observate după administrarea de placebo . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se obține la 3- 6 ore după administrare și efectul antihipertensiv se menține timp de cel puțin 24 ore . După 24 ore , la dozele
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
obține la 3- 6 ore după administrare și efectul antihipertensiv se menține timp de cel puțin 24 ore . După 24 ore , la dozele recomandate , scăderea tensiunii arteriale este încă de 60- 70 % din scăderea maximă a tensiunii arteriale diastolice și sistolice . O doză zilnică de 150 mg irbesartan , administrată în priză unică , produce efecte similare asupra tensiunii arteriale după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) și asupra tensiunii arteriale medii pe 24 ore similare cu cele produse de administrarea aceleiași
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
unei doze mici de hidroclorotiazidă ( 12, 5 mg ) la irbesartan , în priză unică zilnică , produce o scădere mai marcată a tensiunii arteriale , comparativ cu placebo , după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) , de 7- 10/ 3- 6 mm Hg ( sistolică/ diastolică ) . Eficacitatea irbesartanului nu este influențată de vârstă sau sex . Ca și în cazul celorlalte medicamente care acționează asupra sistemul renină- angiotensină , pacienții hipertensivi de culoare prezintă un răspuns considerabil mai slab la irbesartan administrat în monoterapie . În cazul în
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
sau la cei cu risc ( diabet , antecedente familiale de hipertensiune ) , copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani . La sfârșitul celor trei săptămâni , scăderea principală față de valoarea inițială în variabila de eficacitate principală , prin stabilizarea tensiunii arteriale sistolice ( SeSBP ) a fost de 11, 7 mm Hg ( doze scăzute ) , 9, 3 mm Hg ( doze medii ) , 13, 2 mm Hg ( doze ridicate ) . Nu au apărut diferențe semnificative între aceste doze . Modificarea principală a tensiunii arteriale diastolice minime stabilizate ( SeDBP ) a
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
administrat , în general , 2 până la 4 medicamente antihipertensive ( de exemplu , diuretice , beta- blocante , alfa- blocante ) pentru a ajunge la tensiunea arterială predefinită drept țintă , de ≤ 135/ 85 mm Hg sau la o scădere cu 10 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice , dacă valoarea inițială a acesteia era > 160 mm Hg . Șaizeci la sută ( 60 % ) dintre pacienții din grupul placebo au atins această valoare a tensiunii arteriale țintă , iar din grupurile irbesartan și amlodipină 76 % și respectiv 78 % . În obiectivul primar
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
priză unică zilnică . Dozele cuprinse între 150- 300 mg irbesartan , o dată pe zi , scad valorile tensiunii arteriale în clinostatism sau în poziție șezândă , după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) , în medie cu 8- 13/ 5- 8 mm Hg ( sistolică/ diastolică ) , scădere care este superioară celei observate după administrarea de placebo . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se obține la 3- 6 ore după administrare și efectul antihipertensiv se menține timp de cel puțin 24 ore . După 24 ore , la dozele
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
obține la 3- 6 ore după administrare și efectul antihipertensiv se menține timp de cel puțin 24 ore . După 24 ore , la dozele recomandate , scăderea tensiunii arteriale este încă de 60- 70 % din scăderea maximă a tensiunii arteriale diastolice și sistolice . O doză zilnică de 150 mg irbesartan , administrată în priză unică , produce efecte similare asupra tensiunii arteriale după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) și asupra tensiunii arteriale medii pe 24 ore similare cu cele produse de administrarea aceleiași
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
unei doze mici de hidroclorotiazidă ( 12, 5 mg ) la irbesartan , în priză unică zilnică , produce o scădere mai marcată a tensiunii arteriale , comparativ cu placebo , după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) , de 7- 10/ 3- 6 mm Hg ( sistolică/ diastolică ) . Eficacitatea irbesartanului nu este influențată de vârstă sau sex . Ca și în cazul celorlalte medicamente care acționează asupra sistemul renină- angiotensină , pacienții hipertensivi de culoare prezintă un răspuns considerabil mai slab la irbesartan administrat în monoterapie . În cazul în
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
sau la cei cu risc ( diabet , antecedente familiale de hipertensiune ) , copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani . La sfârșitul celor trei săptămâni , scăderea principală față de valoarea inițială în variabila de eficacitate principală , prin stabilizarea tensiunii arteriale sistolice ( SeSBP ) a fost de 11, 7 mm Hg ( doze scăzute ) , 9, 3 mm Hg ( doze medii ) , 13, 2 mm Hg ( doze ridicate ) . Nu au apărut diferențe semnificative între aceste doze . Modificarea principală a tensiunii arteriale diastolice minime stabilizate ( SeDBP ) a
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
administrat , în general , 2 până la 4 medicamente antihipertensive ( de exemplu , diuretice , beta- blocante , alfa- blocante ) pentru a ajunge la tensiunea arterială predefinită drept țintă , de ≤ 135/ 85 mm Hg sau la o scădere cu 10 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice , dacă valoarea inițială a acesteia era > 160 mm Hg . Șaizeci la sută ( 60 % ) dintre pacienții din grupul placebo au atins această valoare a tensiunii arteriale țintă , iar din grupurile irbesartan și amlodipină 76 % și respectiv 78 % . În obiectivul primar
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
priză unică zilnică . Dozele cuprinse între 150- 300 mg irbesartan , o dată pe zi , scad valorile tensiunii arteriale în clinostatism sau în poziție șezândă , după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) , în medie cu 8- 13/ 5- 8 mm Hg ( sistolică/ diastolică ) , scădere care este superioară celei observate după administrarea de placebo . Reducerea maximă a tensiunii arteriale se obține la 3- 6 ore după administrare și efectul antihipertensiv se menține timp de cel puțin 24 ore . După 24 ore , la dozele
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
obține la 3- 6 ore după administrare și efectul antihipertensiv se menține timp de cel puțin 24 ore . După 24 ore , la dozele recomandate , scăderea tensiunii arteriale este încă de 60- 70 % din scăderea maximă a tensiunii arteriale diastolice și sistolice . O doză zilnică de 150 mg irbesartan , administrată în priză unică , produce efecte similare asupra tensiunii arteriale după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) și asupra tensiunii arteriale medii pe 24 ore similare cu cele produse de administrarea aceleiași
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
unei doze mici de hidroclorotiazidă ( 12, 5 mg ) la irbesartan , în priză unică zilnică , produce o scădere mai marcată a tensiunii arteriale , comparativ cu placebo , după 24 ore de la administrare ( înaintea dozei următoare ) , de 7- 10/ 3- 6 mm Hg ( sistolică/ diastolică ) . Eficacitatea irbesartanului nu este influențată de vârstă sau sex . Ca și în cazul celorlalte medicamente care acționează asupra sistemul renină- angiotensină , pacienții hipertensivi de culoare prezintă un răspuns considerabil mai slab la irbesartan administrat în monoterapie . În cazul în
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]
-
sau la cei cu risc ( diabet , antecedente familiale de hipertensiune ) , copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani . La sfârșitul celor trei săptămâni , scăderea principală față de valoarea inițială în variabila de eficacitate principală , prin stabilizarea tensiunii arteriale sistolice ( SeSBP ) a fost de 11, 7 mm Hg ( doze scăzute ) , 9, 3 mm Hg ( doze medii ) , 13, 2 mm Hg ( doze ridicate ) . Nu au apărut diferențe semnificative între aceste doze . Modificarea principală a tensiunii arteriale diastolice minime stabilizate ( SeDBP ) a
Ro_517 () [Corola-website/Science/291276_a_292605]