414 matches
-
cum s-au fixat, în timp, normele. În primele gramatici românești (D. Eustatievici, 1757; C. Diaconovici-Loga, 1822), cazul femininelor atipice nici nu este amintit, iar modul de prezentare a flexiunii numelor proprii este plin de surprize. În Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, a lui Micu și Șincai, la 1780, e descrisă starea de lucruri arhaica (și "rațională", pentru că prezintă construcții similare la masculin și la feminin) în care același articol - ei - poate fi postpus și antepus numelor feminine (indiferent de terminație
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
o teoremă și să facă nemuritor, ca și ei, vreun cărturar de pe pămînt, punîndu-i pe frunte coroana cu frunze de laur. Era și a rămas viziunea sfîntului, - dacă vreți - Cioran. Ucenicul, urmașul opticianului de geniu din Amsterdam care spunea DEUS SIVE NATURA. Putem, așadar, să ne înfățișăm liniștiți la judecata ORDINATORULUI SUPREM, încă nepus la punct în raport cu ecuația stelară și cu expansiunea spiritului omenesc. Eroare, corectată. Suntem ceea ce cunoaștem. Ceea ce am dobîndit cu timpul în conștiința noastră. Mai întîi tîrîndu-ne anevoie
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
grație activității creierului, mediul perceput ajungând, prin senzațiile dobândite, o parte integrantă a organismului respectiv... Seducătoare idee!... Mediul devenind, încet-încet, sub acțiunea dominantă, acaparatoare, a inteligenței, un al doilea corp!... Omul se poate, așadar, identifica cu natura și, în loc de Deus sive natura - observația lui Spinoza - nu ar fi greșit să se spună: Homo sive natura! De altfel, în Materie și memorie, Bergson stabilește că adevăratul corp al omului se situează dincolo de corpul său propriu-zis... Creația psihologică, prin urmare, (și estetică!) socotită
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
organismului respectiv... Seducătoare idee!... Mediul devenind, încet-încet, sub acțiunea dominantă, acaparatoare, a inteligenței, un al doilea corp!... Omul se poate, așadar, identifica cu natura și, în loc de Deus sive natura - observația lui Spinoza - nu ar fi greșit să se spună: Homo sive natura! De altfel, în Materie și memorie, Bergson stabilește că adevăratul corp al omului se situează dincolo de corpul său propriu-zis... Creația psihologică, prin urmare, (și estetică!) socotită un fel de franj al creației organice... Histeresis. Memoria comparată cu proprietatea pe
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
impus și ele, și astăzi am ironiza subțire pe cei care rostesc, incomplet, "am făcut". Gramaticile mai vechi ilustrează foarte bine modificarea într-un timp destul de scurt a normei. În primele - la Dimitrie Eustatievici Brașoveanul (1757), în Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780), la Diaconovici Loga (1822) - nu e nici urmă de -ră- la mai-mult-ca-perfect (care se conjugă pe tiparul: noi lăudasem, voi lăudaseți, ei lăudase; noi văzusem, voi văzuseți, ei văzuse). Conta, evident, și proveniența regională a autorilor, varianta regională
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
și în ritualul religios, în timpul voievozilor Vasile Lupu (1634 1653) în Moldova și Matei Basarab (1632 1654) în țara Românească. Prima gramatică românească se datorește lui Samuel Micu și Gheorghe șincai. Datează din anul 1780, se intitula “Elementa linguae daco romanae sive valachicae” și a fost tipărită la Viena. A urmat o perioadă de relatinizare, spre secolul al 19-lea. Pe la anul 1800, lingviștii români au lucrat pentru crearea unei limbi mai frumoase, nobile... prin anumite modificări, eliminând unele cuvinte dure, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
aceasta a fost dinamitată sistematic de cercuri internaționale cu meschine interese. Privitor la existența acestei conștiințe naționale valahice, doar două exemple: în 1780, doi reprezentanți ai iluministei școli Ardelene, Gh. șincai și Samuil Micu, elaborează și tipăresc Elementa linguae daco-romanae sive valachicae / Elemente de limbă dacoromână sau valahică, titlu din care se vede clar sinonimia Valah - Dacoromân / Român (la nordul Dunării, în Transilvania, nu numai la sudul Dunării, cum zic, în 1958, lexicologii staliniști / proletcultiști, în Dicționarul limbii române moderne); în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
XIX-lea care privesc limba română și pe care cei interesați le pot acum descărca direct din internet (adaug la lista precedentă încă una dintre vechile gramatici românești în latină, de găsit pe Google Book Search: Ioan Alexi, Grammatica daco-domana sive valachica, Viena, 1826). Un spațiu fascinant e Gallica, proiect găzduit de Biblioteca Națională a Franței (gallica.bnf.fr), ale cărui colecții virtuale se îmbogățesc văzînd cu ochii. Gallica e o bibliotecă digitală (adică "bibliothčque numérique") foarte bine organizată, cu programe
Prin bibliotecile internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9920_a_11245]
-
inexplicabile de cuvinte, pietre căzute din cer și integrate apoi în Kaaba derizorie a istoriei literare. Civilizația străină din care au rămas aceste vestigii a purtat numele de suprarealism. Pentru că suprarealismul aducea oarecum, pe de-o parte, cu ars magna sive combinatoria a manieriștilor, pe de alta cu onirismul romantic profund, s-a putut crede că el se integrează, cumva, cuminte și regulat, în dialectica școlilor și curentelor artistice ale civilizației europene moderne. îi vom găsi pe suprarealiști înghesuiți, de obicei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de acceptare atât din partea părin ților, cât și din partea școlii a faptului că trebuie sprijinită educația acestor copii prin implicare activă. 2. Conflictul - interacțiunea rezultată din concepțiile părinților care cred că elevii au nevoie de programe speciale și concepția pa sivă a școlii. 3. Interferența - școala activă dorește facilități educaționale acestor copii, iar părinții refuză datorită efectelor pe care le-ar pu tea avea etichetarea și identificarea asupra copilului. 4. Dezvoltarea naturală a copilului - acordul dintre părinți și școală asupra rolului
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
școală preferă ca materii de învățământ științele și ma tematica. Plantează flori cu pricepere și le îngrijește cu devota ment. Se remarcă prin capacitatea sa superioară de a percepe și a opera cu aranjamente spațiale (scor ridicat la Matricele progre sive Raven și ușurință la rezolvarea sub-testului „Cuburi” a Sca lei de inteligență Wechsler). Sarcinile le îndeplinește cu meticulozitate însă, într-un ritm mai lent. Este serios în ceea ce face și își respectă cuvântul dat, chiar și în situații dificile. Este
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
Doar că, așa cum spune în lo cul respectiv Heidegger, ceea ce apare sub o asemenea indife rență poate să pună în primejdie lumea omului și chiar să o distrugă. Vedem așadar că nu e vorba de o indiferență pură și inofen sivă în relație cu lumea omului. Dimpotrivă, comportă diferite abateri față de un posibil grad zero al ființării. Vine une ori cu un exces (când apare ca deja dată). Alteori anunță un deficit neobișnuit (lipsă a unei diferențe de ființă). Vine deopotrivă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
concrete sau al discursului ca atare. Sensul privește „modul de gândire vizat într un enunț corespun zător, este conținutul propriu al enunțului respectiv.“ APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 135 131. 132. 133. Cu alte cuvinte, sensul presupune o atitudine compre hen sivă și nu doar simpla aprehensiune a unui lucru. Presupune nevoia de a lega cuvintele într un anume fel, sub o intenție distinctă de altele, chiar și atunci când ea ne rămâne străină sau când comportă o deplină gratuitate. Dar sub ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
prin vulgaritate și urât social. Și de data aceasta se glosează „după ureche”. De fapt, poetul a cules, nu a creat acele poezii licențioase. O cercetare mai atentă dovedește că în programul său personal, de studiere a valențelor expre 24 sive ale limbii populare, se înscriu în mod firesc și cântecul de mahala, și versurile țărănești ce uzează de acel „umor gros”, pus în valoare și de Ion Creangă în cunoscutele (și reeditatele) povești scrise pentru „ulița mare” (Ionică cel Prost
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prin vulgaritate și urât social. Și de data aceasta se glosează „după ureche”. De fapt, poetul a cules, nu a creat acele poezii licențioase. O cercetare mai atentă dovedește că în programul său personal, de studiere a valențelor expre 24 sive ale limbii populare, se înscriu în mod firesc și cântecul de mahala, și versurile țărănești ce uzează de acel „umor gros”, pus în valoare și de Ion Creangă în cunoscutele (și reeditatele) povești scrise pentru „ulița mare” (Ionică cel Prost
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
înregistrarea originală?, răspunsul era simplu: e banda sau caseta pe care s-a înregistrat discuția. Ei, acum suportul original este digital. Există niște servere imense, cu o capacitate mare de stocare. Practic, nimeni n-are originalul. Sunt niște dulapuri ma sive, deci toate înregistrările folosite în activitatea judiciară sunt clone. — La un moment dat, președintele Secției penale de la Înalta Curte spunea că într-un dosar apărarea ar fi cerut prezența fizică a suportului original de înregistrare. Răspunsul ar fi fost: nu
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Josiane? întreb. - E un muflon - mă lămurește șefa grupului. Auzisem de existența acestei viețuitoare, dar de văzut nu vă- zusem niciodată. Acum mi se întâmpla pentru prima oară. M-am documentat după acea aventură și am aflat că în Ma- sivul Central francez trăiesc și capre negre, jderi, vulpea-veveriță, bursuci, marmote. De asemenea, își au aici sălașul și felurite păsări: mierla de rocă, bufnița marele duce, șoimul pelerin, gaia, eretele. După ce mai stărui câte- va momente cu privirile asupra Cascadei Dore
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
lui Ghilgameș și toba șamanului - de la actul confecționării până la cel al utilizării - au evidente conotații dendrolatrice, cosmologice și chiar cosmogonice. Atribute cos- mogonice acordate instrumentelor de percuție se regăsesc și la alte civilizații (109). În mitologia indiană, de exemplu, zeul Siva (re)creează Cosmosul cu ritmul tobei sale, Damaru. Pentru dogoni (Sudan), Cosmosul a fost creat (mitic) și este recreat (ritual) prin lovirea celor opt tipuri de tobe (fiecare fiind asociată unei alte faze a creației), al căror prototip este Kounyou
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să completeze semnificațiile simbolice din subtextul legendei românești a potopului. Arca este o imago mundi, iar toaca de paltin, un instrument magico-muzical cu valențe cosmo- gonice. Toaca lui Noe face parte din aceeași familie cu toba cosmogonică Damaru a zeului Siva, cu toba din miturile și riturile cosmogonice ale dogonilor, cu toaca (pukku) sumero-akkadienilor, cu toba șamanilor, cu lira lui Orfeu și cu cea a lui Amfion, cu flautul fermecat al vrăjitorului din Hameln, cu buciumul din riturile românești (al cărui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Doar că, așa cum spune în lo cul respectiv Heidegger, ceea ce apare sub o asemenea indife rență poate să pună în primejdie lumea omului și chiar să o distrugă. Vedem așadar că nu e vorba de o indiferență pură și inofen sivă în relație cu lumea omului. Dimpotrivă, comportă diferite abateri față de un posibil grad zero al ființării. Vine une ori cu un exces (când apare ca deja dată). Alteori anunță un deficit neobișnuit (lipsă a unei diferențe de ființă). Vine deopotrivă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
concrete sau al discursului ca atare. Sensul privește „modul de gândire vizat într un enunț corespun zător, este conținutul propriu al enunțului respectiv.“ APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 135 131. 132. 133. Cu alte cuvinte, sensul presupune o atitudine compre hen sivă și nu doar simpla aprehensiune a unui lucru. Presupune nevoia de a lega cuvintele într un anume fel, sub o intenție distinctă de altele, chiar și atunci când ea ne rămâne străină sau când comportă o deplină gratuitate. Dar sub ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Simt cum Înlăuntrul meu amintiri vechi continuă să lucreze ca apa care șiroiește din tavanul peșterilor calcaroase, mă modelează și poate mă schimbă fără știrea mea. Din unele puncte de vedere, chiar sînt altul acum. Mă uit și la acest Siva de fildeș, dansînd, adus dintr-o călătorie În India și nu pricep de ce l-am luat cu mine aici; În schimb, am lăsat acasă o Afrodită de gips, fără valoare estetică, la care țin Însă foarte mult și pe deasupra ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
De‐a‐ pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu . Ion Creangă (1837‐1889) „Spunerea și ascultarea întâmplărilor din „Amintiri din copilărie”, trăsăturile fundamentale ale artei genialului humuleștean: oralitatea, dialogul natural, vocabularul expre siv și implicat precum și umorul de sorginte populară” - l‐ am parafrazat pe Ilie Dan din „Pe urmele lui Creangă” - Dacia Literară, iunie, 2009,p.52 AMINTIRI DIN COPILĂRIE (fragment) Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
funcție a unor receptori particulari ai emoției sufletești și spirituale, receptori a căror sensibilitate variază de la om la om. Dacă pentru Spinoza intuiția ne oferă "beatitudinea" de a cunoaște lucrurile, Natura în esența ei, care se confundă cu divinitatea ("Deus sive Natura"), experiența poetică ne poartă în inima esențialității noastre ca ființare ideală: eul, purificat de orice "servitudine", trăiește beatitudinea nezăgăzuitei potențialități de ființare și intră astfel în posesia propriei sale dumnezeiri. Karl Jaspers recunoaște dificultatea minții de a cuprinde nemărginirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Facere a ființării se înfăptuiește tot de Natură prin intermediul chematului său poetul, artistul. Poezia este Teotihuacan-ul* sacru unde omul devine zeu. Dicteul este prepersonal, el este primit de conștiința transcendentală a unei misiuni cosmice. Prin geniul poetic, Spiritul Universal, Deus sive Natura, se află în creație continuă, în reesențializare neîntreruptă a lumii. Natura naturans își privește în conștiință valorizantă propria natura naturata și creează pe aleșii pentru o nouă zidire. Omul se eliberează metafizic atunci când se află în starea de har
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]