28,280 matches
-
vrei să le-nvii stropindu-le / cu-a Jiului apă de piatră // stihuri se cheamă oare? Îndoiala privind întreaga lirică a autorului, este rostită dramatic în poemul Cum ai vrea să semeni (din volumul Dealul purtat de scripeți, 1999) ; doar cineva slab de înger s-ar îngrijora de-a binelea în privința valorii estetice astfel puse sub semnul întrebării de cel ce o produce. E un joc complex între Eul creator și el însuși, mergând foarte departe, până la suferință și disperare, joc și
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
era o olandă în cutii de tutun era un miros de bărbat cu mustață tata îi cînta mamei la vioară sonata kreutzer și ea prăjea cafea am o oglindă rotundă da'n ea cine șade șapte vaci grase și șapte slabe apar la ore fixe cînd unele cînd altele în cerc acolo în turnul cu ceas din cetate cum se-așează pielița asta tulbure pe ochi cum se'nțepenește zăvorul gîtului cum scîrție limba cum se' ncheagă sîngele ca maioneza și
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
Sanda Movilă Pe scriitoarea Sanda Movilă, soția lui Felix Aderca, am cunoscut-o în casa prietenei sale Ticu Archip. Era mărunțică, slabă, însă vorbăreață și veselă ca o rândunică. Ne întâlneam zi de zi la Casa Scriitorilor, unde luam masa. Sporovăiam despre una, despre alta, dar mai ales despre scriitorii care le fuseseră prieteni. Aderca era, în ciuda vervei lui, amărît că nu
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
iute de cele lacrimi și-i sare în ajutor bolnavului giugiulindu-l, alintându-l ca pe-un școlar... ...Rezerva "12" are 8 paturi. Toți bolnavii suferă care cum. Un țăran din Mehedinți, un lungan căruia nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu pomeții obrajilor cât merele, când doarme emite niște strigăte cam așa: "uah"! - dar tare, strigat, stil "săriți, arde casa" ca să continue altfel: "ui-boal!" - toate astea întrerupând un sforăit asurzitor. Probabil că alungă graurii ce-au dat năvală
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
a lui, am primit tot nota 10. Ce și-o fi zis profesorul de geografie? Dacă lui Huci i-am dat nota maximă, nu se face să nu i-o dau și premiantului clasei, chit că teza lui e mai slabă. Nici un alt 10 primit în anii de școală - și am primit, slavă Domnului, destui - nu mi-a făcut mai mare plăcere. Mai mult decît nota în sine, mă bucura faptul că devenisem un bun coleg." 2) 1) Ștefan Cazimir, Potcoave
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
asemănătoare. Cele două mari romane amintite sunt ferite de aberațiile ulterioare sub zodia fascismului. Oarecare încurcătură pentru examenul critic o provoacă împrejurarea că și înainte de construcția realistă, împregnată de un aume umanism, prozatorul francez a dat la tipar o lucrare slabă, l'Eglise - Biserica (1930), o anticipare a răbufnirilor urâte de mai târziu, cu delirul rasist și huliganic. Altfel decât la Eliade și Cioran, Céline nu s-a lecuit după marasm. Evadând, speriat de sancțiunea care îl așteaptă, prefăcându-se bolnav
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
gestul prin care trupul iese din cămașa sugestiei de a fi vinovat de absența milei, și cocoșii vor cînta la intrarea în cenușă a ființei imaginare, dintr-o dată vom ști cu toții, și viii, și morții și îndurații, și neîndurații, și slabii, și bogații că acela este mirosul de floare de cenușă și shoah că acela este gustul sîngelui de vițel sau de țap sau de legămînt uitat, iar tu ne vei spune, Rabbi, de ce vei stropi cu sînge cortul și toate
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
lumină? ba chiar că-n nevăzut omu-i lumină, un cheag de lumini bolnave foarte. puține vor fi lucrurile pe care din cauza luminii nu le-am văzut, dar asta numai pentru că lumina nu ajută la vedere și oricum eu am vederea slabă și prin ochelarii mei de cal văd mai degrabă lumina neluminoasă. iar cînd carnea va orbi, au să vadă și lumina cărnoasă din pricina căreia putrezim. * ușa părea că nu mai fusese folosită demult. a scîrțîit îngrozitor și păianjenii pîntecoși au
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Scrisoarea de joi o încep la ora cinci și douăzeci dimineața cu o cafea slabă și-un geam încă negru, căptușit pe dinafară. Ieri mi-am cumpărat cele două volume de Versuri ale lui Arghezi, apărute la “Cartea Românească”. Citind prefața lui Pienescu, mi-am luat de-o grijă: nu voi apuca în viața asta
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
mulți și unul recita: „La popa la poartă/ Stă o mîță moartă./ Cine-o rîde și-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!” Muți, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîță moartă! Strașnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belcești, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era șef
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
în pat / pentru că plouă / și vreau să-mi spăl adresa / și sângele / azvârlit în obraz”) ori la grafii ușor prețioase, ce decorativizează încordarea organică (“sunt prea mulți tauri fără drepturi pe lume / și infantele stau în genunchi / pe umerii lor slăbănogi. / În aerul acesta / cu animale obosite / eu nu sunt altarul / cu nări fumegânde”). La un nivel mai înalt se ridică versurile din cartea următoare, Scrisori neexpediate (1978), cu miza, acum, pe farmecul desuet al convenției “retro” exploatate cu dexteritate și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
așteparea mută. lumea un zvon uitasem. abia îmi adusesem aminte și deja începusem iarăși să uit. împînzit, cum eram, cu blăni de berbece o uitare/ și un început de uitare lămurire în care promiteam să tac/ și mă trezeam îngînînd. slab de înger/ ca oricare alt cîntăreț cu țthera fugă a omului/ din ochiul meu drept după omul/ din ochiul meu stîng după omul/ din zare. nici chipuri, nici drumuri corabie beată/ intrînd pe furiș. în povestea uitucă/ a lînii de
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
casele într-o dezolare oarbă. Sticlă era tot atît de prețioasă că aerul și la fel de greu de obținut. Ici și colo, cîteva ferestre își păstraseră geamurile intacte. Am putut aruncă o privire înăuntru. La lumină bolnăvicioasa a cîte unui bec slab, oamenii se strîngeau tăcuți în jurul mesei sau stăteau, retrași în sine, în camere sărăcăcios mobilate, privind în gol. Copii îmbrăcați sumar scînceau pe podele goale. Perdelele fuseseră folosite pentru a face din ele îmbrăcăminte sau fuseseră vîndute pentru o rație
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
răspuns. Am îngenunchiat lîngă el, întrebîndu-mă ce să fac mai departe. Nu-i puteam auzi respirația. I-am luat mîna intr-a mea. Atîrnă moale și rece, ca un lucru fără viață. I-am palpat pulsul. Încă se mai simțea slab. "Trebuie să-l feresc de frig, mi-am spus, scotindu-mi jachetă de lină și acoperindu-l cu ea. Pe cînd îl acopeream, s-a auzit o bolboroseala iesindu-i din gîtlej. Crezînd că se îneacă, i-am întors ușor capul
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Bianca Marcovici Dresaj mă îndrăgostesc întotdeauna de oamenii fără nici o poezie, stângaci, repetitivi și impulsivi! mă îndrăgostesc întotdeauna de piticii slabi ai memoriei mele înclinați să creadă în puterea lor virtuală - încerc să-i dresez, să-i schimb, să le dau forma mea, dar eșuez! le-aș spune-o-n față dar n-aș suporta durerea lor. Compartimentarea sufletului în fiecare
POEZIE by Bianca Marcovici () [Corola-journal/Imaginative/13876_a_15201]
-
cum îl chema) care făcea naveta de la Fălticeni venea din cînd în cînd pe la spital. Mă întreba, invariabil, dacă mai lucrez la "lindicologie"!! Ideea lui fixă era că trebuie înființată o astfel de știință! L-am dezamăgit! 2) Farmacista, lungă, slabă, învăța limba engleză fără profesor, purta perucă și vindea într-o farmacie aflată-n gară, prezervative pentru colectiviști. Avea o "buză de iepure operată"! 3) Contabila Tuța, femeia cu curul cel mai rotund, mai aliotman, din localitatea Dxxx! {i-l
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]
-
lentilele ochelarilor ieftini, o privire rătăcită și buimacă de miop îi dădea aerul absent al unuia care nu vede pe unde calcă și trece pe lângă întâmplări și evenimente, fără să le ia în seamă și neatins de ele. Chipul băiatului slăbănog pe care-l priveam nu oglindea nimic din ce s-ar fi petrecut atunci în mintea lui și nu oferea nici o sugestie asupra inteligenței sale" ( Conștiința unei generați). Pe acest tânăr Al. Cerna-Rădulescu îl angajează la corectura săptămânalului "de șarjă
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
simplu" (Lovinescu - op. cit., 1994, p. 6, reluat în prezentarea pe coperta IV la Caractere, București, Ileana, 1997). În prezent, precaritatea datelor despre exilul lui Monciu-Sudinski rămîne pe cît de desăvîrșită, pe atît de enigmatică. Scriitorul, oricum cu o "vizibilitate" literară slabă (gen Sallinger sau Pynchon), inclusiv la nivelul fotografiilor publice, este aproape de negăsit. Mai exact, singura informație inedită, accesibilă pe Internet prin intermediul oricărui motor major de căutare (Yahoo, Google, Lycos) și arhivată de un cache al adresei http://www.namedifusion.net
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
o sticlă în fereastra unui compartiment, făcînd-o țăndări, după care mai mulți bărbați năvăliră înăuntru unul peste altul, obligîndu-i pe intruși să se refugieze pe culoar, îngroziți. Ultimul care se urcă în compartiment pe fereastră era un țigan cu acordeonul, slab, chioșpaliu și fără dinți în gură. Navetiștii beau țuică dintr-o sticlă de-un kil și chiuiau; cîțiva dintre ei jucau șeptic. - Cîntă, mă! urlă unul, și lăutarul umplu imediat burduful acordeonului cu aer. Cîntă-mi «Maria, Maria», că spăl briceagu-n
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre roșu cîrmit/ îți fulguie încă/ în trup, flăcări/ nearse, ghețuri/ neprinse, prea tineri/ fiori, nevorbitori,/ haină, la porți/ pândește soarta. (pag. 30). Poemele din aceste două cicluri sunt mai slabe decât acelea din al treilea (mai eclectic) deoarece sunt mult prea strânse în menghina unei simetrii tematice și formale. Și e păcat, pentru că autoarea are o anume voluptate a asociațiilor de cuvinte... Nu chiar atât de singulari... E deja un
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
nu mai poate scrie, s-a terminat etc... S-ar putea să par răutăcios în cele scrise mai sus. De fapt, sînt intrigat, caut mecanismul. Vreau să-l folosesc! Pentru Ruina unui samovar. "Nu se împlinise încă la trup, era slabă, oacheșă, și umbla puțin adusă din spate." E vorba de Natalia Alexeevna, fata de șaptesprezece ani din Rudin. Turgheniev, ca de obicei, pudic, nu ne spune, dar lasă să se înțeleagă că Natalia avea sînii mari. Fetele, cărora le e
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
meurt, Le livre blanc și Corydon), ca și al lui Benvenutto Cellini, de a-și afirma deschis orientarea sexuală și de a scrie despre ea, e lăudabil, Bălan nu ezită să acuze alți scriitori pentru păstrarea tăcerii. Aici apare punctul slab al acestei abordări: "Marcel Proust, clientul bine cunoscut al locurilor pariziene rău famate și în continuă căutare de parteneri masculini, dădea binecuvîntarea sa scriitoricească acestui criminal simbol "[Sodoma și Gomora]" (pag. 67). Deja să-l acuzi pe Proust că reține
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
cu eterne lamentații sexuale, și chinuri mistice la același nivel, cu prozaisme și concretețuri de anii '80, cu repetiții obsedante, cu dispreț mai mult decât cu dragoste, cu ingredientele tuturor poeziilor și poeziilor de azi, nici mai bune, nici mai slabe, nici geniale și nici maculatură. Mi-a plăcut totuși o baladă scrisă pentru vreo femeie: "Cum să nu știi? Ești mai frumoasă cu două degete decât oricare femeie/ mai fierbinte mai adâncă mai tandră/ decât orice femeie din lume/ dacă
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
a casei, o păzitoare a dragostei etc., în prim-plan apar iubiri extraconjugale mai mult sau mai puțin platonice. Cele mai puternice figuri din galeria feminină a cărții sînt Geta și Rodica, dar o mulțime de alte prezențe ale sexului slab se bănuiesc în preajma autorului, de la secretare, la dactilografe și curiere. Vom justifica cu două argumente această lectură centrată pe figurile feminine ale jurnalului. Cea dintîi ține de psihanaliză: la paginile 117-118 autorul își povestește un vis în care conjugă verbe
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
membrii Cercului Literar de la Sibiu. Scriitorii nu ies prea bine din paginile notațiilor intime ale lui Lovinescu și nu (sau nu numai) pentru că autorul e un paradoxal mizantrop, adică unul sociabil. Puși la încercare, în situații de criză, scriitorii sînt slabi și inconstanți, lași, infantili, cu opțiuni politice dezastruoase. Or, tocmai acum, în deruta politică a anilor de război, Lovinescu se dovedește un spirit lucid și echilibrat, îngrozit deopotrivă de legionarismul lui Ion Barbu și de bolșevismul lui Victor Eftimiu, de
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]