650 matches
-
de trupele sovietice fără nici o formă s-a ridicat la suma de 338 miliarde de lei." Dacă ne gândim că leul din 1945 era cel puțin de o sută de ori mai puternic decât cel de astăzi, iar România zăcea sleită de patru ani de război, realizăm catastrofa. În secul limbaj al cifrelor: "în primele șapte luni de la armistițiu s-au livrat într-un ritm alert, cantitativ, mult peste prevederile din Convenție, care se întindeau pe șase ani." În acea vreme
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
de înaintări și replieri, de clipe de extaz și de cădere, precum o iluzorie devenire a eului egal cu sine. Cum ar fi cu putință regăsirea Întregului pierdut dacă nu afli „nici un răspuns" aparent, cînd, deși „bîntuit de disperare, dezamăgire, sleit", simți că „ești aproape, nesfrșit de aproape"? Pasta stărilor umorale contradictorii e adusă la conștiință, modelată de aceasta: „abia atunci, cînd simți cum în aproapele / se ivește mai întîi gîndul" (poate ar trebui). Prezentă mereu ca o muzică gravă de
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
rol are ea? De curând, am fost invitat, în calitate de nominalizat, la decernarea premiilor unei importante publicații culturale. Anterior, vreme de o săptămână, dădusem curs mai multor invitații la manifestări publice, numai că pe mine acestea nu mă încarcă, ci mă sleiesc. Așa m-am trezit atât de stors de puteri, încât a trebuit să-mi declin participarea. Uneori, ieșirea în lume mă dezumanizează, pur și simplu. Trebuie să par într-un fel, să mă port într-un fel, iar gândul la
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
acel Dreadnought al Păcii, pe care înaltă ființă franco-anglo-americană îl pusese de vreo douăzeci de ani în executare, trebuia în curînd să fie împins în afara din matcă în care fusese lucrat, în apele oceanului... Spăimîntătorul și minunatul Dreadnought al Păcii sleise însă întreaga producțiune a fierului după fața pămîntului, și ar fi rămas neispravit, daca omenirea nu s-ar fi aflat tocmai atunci într-o eră de liniște și împăciuire, așa că societatea în comandita a vasului obține, fără multă greutate, de la
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari direcții conceptuale și formale. Înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și întregul figurativism mai mult sau
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
lexicală provoacă o vlăguire a imaginației. Imaginația nu poate avea eficiență decît în măsura în care, prin cuvinte, putem forma distincții în cadrul imaginilor. Nu poți să-ți păstrezi fecundă imaginația dacă cuvintele de care faci uz sînt tot mai puține și tot mai sleite în forța lor sugestivă. Ceea ce înseamnă că imaginile nu se hrănesc numai din imagini, ci și din nuanțele lexicale aflate chiar la întretăierea imaginilor. Un cuvînt este precum un punct de întretăiere, iar imaginile, întîlnindu-se în el, îi dau sensul
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
în timp ce este căutat de profesorul Nicu Dauer, nu poate da, în București, de urma culturnicului comunist Mierlă. Ei ratează profesional și sentimental. Sfârșesc prin autodizolvarea conștiinței în manie individualistă și nebunie clinică, pentru că bovarismele lor au alte temeiuri ale gândirii, sleindu-le personalitatea, decât utopia întemeiată în realitate. Disoluția vieții devine în cazul lor disoluția gândirii și a ideilor mortificatoare. Victimele n-au origine de clasă ori apartenență de sistem politic. Posedă numai un fanatism, care nu este suficient de atent
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
aflau căruțele cu muniție și cu alimente. Turcii ne atacau fără încetare. Erau mult mai numeroși decât îi apreciase generalul Ianus. Pierderile lor erau mari căci ne apăram organizat. Ei primeau însă mereu întăriri proaspete, în timp ce puterile luptătorilor noștri se sleiau din oră în oră. O împrospătare ne putea veni numai de la ariergardă, dar aceasta nu se zărea. în cele din urmă țarul ordonă retragerea și abandonarea unei mari părți din căruțe. Executarea ordinului s-a făcut cu mare încetineală căci
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
vor) să le netezească artiștilor existența, cel puțin să se deprindă a-i respecta. Actorul și sălbaticii De câțiva ani buni, un mare actor român nu mai joacă. Nu că i-ar fi slăbit puterile ori că și-ar fi sleit zestrea de talent. Dimpotrivă, e la fel de proaspăt ca de când îl cunosc. Dar scena Naționalului din Iași, pe care și-a făcut un nume, pare să nu mai fie, în ultima vreme, destul de largă ca să-l încapă și pe el. S-
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
Pașii poetului francez s-au pierdut în întuneric pe la 32 de ani; tot pe atunci, probabil, va fi trecut și pragul veșniciei. Romulus Vulpescu ostenește însă în Villon (s-ar fi putut spune și întru Villon dacă prepoziția nu era sleită după un sălbatic viol colectiv), așadar se dedică tălmăcirii lui de peste o jumătate de veac. I-a dăruit, vasăzică, lui Villon mai mulți ani decît Dumnezeu! Nu există traducător român, nici - să zicem - Coșbuc în Divina Comedie, nici Șt. Aug.
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
pot să-nfășor apariția ta, însă ea este o imponderabilă printre blocurile-chilii în care se duc lupte multicolore cu marginile lumii, în orașul în care pășești cu îndrăzneală spre chipul ce sparge zid după zid și lovește cu veșnicia trupul sleit de strânsoarea absenței suflarea e un dar ce nu poate fi întors decât cu o dragoste pentru fiecare făptură care te caută ea când știe că inima e tăiată în patru mountain bike crește viteza melcilor pe străzile umede pe
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
abia atunci șoapta e o explozie de păsări în tăcerea pădurii și dacă ai ajuns la capăt, acolo unde nu mai există nici o alternativă, nici un loc în care să te poți ascunde, nici un răspuns când, bântuit de disperare, dezamăgire, sleit te pătrunde geamătul, îți dai deodată seama că ești aproape, nesfârșit de aproape. nimic nu se schimbă însă de afli adevărul - mereu, atât de evident, încât nici nu-l băgăm în seamă - dimpotrivă, colina rămâne colină, ramura ramură. nu atât
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
soarele Toscanei văzut la tv. cum niște timbre pe plic stau fixate de lumina lui care orbește fațada o face de rîs și nici o pasăre nu mai soarbe încrezătoare din paharul tău de-amiază nici o pasăre nu cade cu ciocul sleit în farfurie treptat aerul se-adună-n fereastra localului ca-ntr-un plămîn aerul pe care sticla pătată de muște l-a inspirat și-ntîrzie să-l expire.
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
pe taică-meu! De ce mi-am amintit de toate astea? Fiindcă, de cîte ori mă întîlnea, îmi spunea: Dar cît se poate face chestia asta? Am zile în care durerea mea nu mai știe să fie înțeleaptă, înnebunește brusc, îmi sleiește sufletul în mișcări dezordonate, umilitoare, de care, mi-e o rușine indescriptibilă. Degeaba umblu în neștire pe străzi, degeaba bag în mine pastile, tristețea devine din ce în ce mai groasă, mai înnecăcioasă, tot mai greu de străbătut, tot mai inutil de luptat împotriva
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
Mihai Aspru: “E voluntar, inteligent, stăruitor, susceptibil, e mândru și egoist, pare însuflețit câteodată numai de gândul parvenirii, dar obsesia erotică e totuși resortul principal”. Cu totul alt fel îi apare Tănase Scatiu, “omul-căpușă, care se umflă pe măsură ce victima se sleiește de putere” și mai ales Dinu Păturică, având un relief mult mai accentuat. Acesta pare pus în mișcare de un suflu demonic, “spurcă tot ce întâlnește”, se gudură slugarnic, înșeală, fură, își trădează stăpânul și cauza națională, numai spre a
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
poate c-o să se calmeze. Așa mi-ai spus și tu, râzând cu gura până la urechi, când ți-am povestit visul: las-o, că n-ai să mori dintr-atât! Pe urmă am făcut dragoste îndelung până am căzut lați, sleiți de efort... Cred că din cauza asta nici nu puteam să-i citesc romanele, iar tu te enervai și mă tratai în fel si chip, mai ales când mă auzeai spunând cu dispret că le găsesc afectate: populism din vârful buzelor
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Speranța Rădulescu Dimineața, în holul hotelului, așteptând autocarul care ne va conduce la aeroportul Charles de Gaulle. Carul întârzie, așa că ne trecem vremea măsurându-ne din priviri. Toți sunt mulțumiți - concertul a fost triumfal -, dar sleiți de oboseală. Emil Mihaiu a stat treaz toată noaptea, muncit de o Reisefieber. Vasile Soporan și-a înfășurat grijuliu gâtul și glasul, în perspectiva unui nou turneu. Costică Lupu își trage mecanic cușma pe-o sprânceană. Jelu, mai agitat ca
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
voi fi din nou pe picioare, câteva zile numai cu cer senin și soare și am să pot crede că am scăpat și de data aceasta cu obrazul curat. În pofida unor asemenea amăgiri, din ce în ce mai bolnav, Bălcescu era un om sfârșit, sleit de putere, ros de boală, vlăguit de speranțe, mistuit de durerile greu de suportat, aceleași, mereu aceleași: țara, familia și neamul. Zi de zi i se întărea convingerea că munca i-a fost zadarnică și, totuși, trudea din greu să
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
fabrici o lume doar pentru tine. Să te întorci între oameni și să presupui ce vorbesc ei acolo." (p. 109). Iată limba comună pe care o caută îndârjit scriitorul urcat, în spital, pe masa de operație sau coborât de pe ea sleit de durerea fizică. Neobosit, însă, în a oferi noi suplimente narative. Se creează astfel un spațiu în care viața și proza lui, amestecate, sunt în aceeași măsură rememorate și inventate. Nu mă joc cu vorbele, așa cum nici Sorin Stoica, în pofida
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
redă ceva din polimorfia ei iritantă. De fapt, el surprinde, în formă concentrată, conținutul volumului. Căci alexandrinismul, ca stare de decadență a unei culturi, excelează în eclectism, lipsă de vigoare și în rafinament postiș. O adiere de sfîrșit de lume sleiește motivațiile și inhibă înălțările de gînd, mormanul de zorzoane epice neputînd compensa sărăcia duhului. Și cam așa se întîmplă cu opul acesta: amestecătura-i de piese are aerul unei cîrpeli sterpe, aparținînd unor spirite pătrunse de resemnare. De pe coperta a
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
optimile de finală ale UEFA Europa League, Becali a apărut în studioul Digi Sport cu mătănii și cruci la gât, unde a povestit cine a intervenit în obținerea imensului succes al roș-albaștrilor și cum a trăit el finalul meciului. "Sunt sleit de puteri. Doar Hristos și cu Sfântul Gheorghe puteau să ne califice. Ei n-au avut niciun șut pe poartă timp de 60 de minute. Chiar mă ofticam! Mă gândeam, chiar nu le mai dăm unul, ca să nu mai joace
Becali, declarație surprinzătoare după meciul Steaua - Ajax by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/75302_a_76627]
-
lui Noica și cea a lui Jean Améry, mijlocul dintre ei fiind dat de Marc Aureliu. Pentru Noica bătrînețea e apoteoza vieții, cu condiția să nu-ți fi bătut joc de singurul factor care rămîne viu atunci cînd trupul se sleiește: spiritul. Bătrînețea e un apogeu fiindcă, odată cu dispariția instinctelor secundare, spiritul se poate manifesta fără frîna pornirilor joase. În schimb, pentru Jean Améry, bătrînețea e o catastrofă din care nici un zeu nu ne mai poate salva. O ofilire completă în fața
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
citatelor, a autorilor și a etimologiilor clasice, nu poți să nu-ți exerciți dexteritatea filologică, și asta chiar dacă o faci numai pentru tine, în virtutea unui antrenament secret menit a-ți păstra vie o îndemînare care altfel, în lipsa exersării, s-ar slei cu totul. Așa cum jocul de șah nu cere obligatoriu adversari exteriori, nici filozofia nu are nevoie musai de interlocutori vii. E îndeajuns să ai temperament de gînditor. Temperamentul acesta e precum o calitate care te constrînge s-o pui în
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
se încălzea la soare. Numai nasul, subțire și coroiat, i se vedea de sub toate acestea. Dacă ni se întâlneau privirile, îmi făcea numaidecât cu ochiul: totul e bine, adică. Dar nu-i reușea să pară lipsit de griji. Prea era sleit de puteri ca să-i mai reușească măcar ceva.” (p. 68) Cele două povestiri care încheie volumul Cei șapte înțelepți și Passive Attack au în comun o căutare forțată a simbolurilor. Într-una dintre ele, oameni cât se poate de simpli
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
referință, ci diverși înlocuitori cum ar fi fotoliul din acest superb pasaj: "Trag din raft, lenevos cărțile de călătorie îndrăgite, deschid Pytheas, răsfoiesc Strabon, însoțesc pe Pausianis de-a lungul coastei corintice, întîrzii la răscruci cu Goethe și Stendhal, recad sleit în fotoliul adînc, imobilizat de țesătura prea încurcată a drumurilor de tot felul". Punctul de referință în lumea cărții sale("realitatea", altfel spus) nu mai este locul de unde privești, ci locul pe care îl privești. O problemă incitantă pentru teoria
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]