583 matches
-
un răspuns al Divanului. Proprietatea mare se datorește unei alte ordine de lucruri. Pământurile domnești pustii se dăruiau cu dreptul de-a le coloniza. Acest drept nu cea atât de simplu precum s-ar crede. Oricine scăpa pe-o asemenea slobozie (libertate) - sunt 43 de sate în România cari poartă acest nume - era iertat de orice crimă, chiar de cele capitale, exceptând înalta trădare. Se 'nțelege că cine s-așeza într-un asemenea loc n-o putea face decât cu condițiile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în Basarabia, în Principatele române un motiv economic, o chemare pentru necesități economice. Se știe asemenea că regimul consular al puterilor străine în Orient, al Austriei mai cu seamă, era cu totul altul decât în alte țări. Consulatele erau adevărate "slobozii " pentru tot soiul de străini, cari se bucurau de-o poziție privilegiată față cu populația autohtonă a țării, fără nici o obligațiune către statul de cari pretindeau a se ține. Regimul consular cu abuzurile sale, starea de neputință a statelor române
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din tătarii domnești de la Neamț. La 2 iunie <1458-1459>, se dă un privilegiu pentru satul Ciulinești și Verejani. La 8 iunie 1458, Onica de la Jijia dăruia mânăstirii satul cu moara, unde era casa lui. La 16 februarie 1459, domnul acorda slobozie satelor Oniceni, pe Jijia, și Drăgușeni, și să nu umble în acele sate judecătorii de la Dorohoi și nici dregătorii lor. Slobozie înseamnă, în cazul de față, scutirea de dări și dreptul egumenului de a-i judeca pe oamenii din cele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1458, Onica de la Jijia dăruia mânăstirii satul cu moara, unde era casa lui. La 16 februarie 1459, domnul acorda slobozie satelor Oniceni, pe Jijia, și Drăgușeni, și să nu umble în acele sate judecătorii de la Dorohoi și nici dregătorii lor. Slobozie înseamnă, în cazul de față, scutirea de dări și dreptul egumenului de a-i judeca pe oamenii din cele două sate. La 18 aprilie 1463, Ștefan cel Mare dăruia Pobratei satul Liești. La 9 iulie 1466, îi erau întărite mânăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a dăruit Pobratei un singur sat, Liești. I-a scutit de dări pe oamenii de la Visoca, a dăruit un tătar din tătarii domnești de la Neamț, i-a scutit parțial pe locuitori din satele Bodești, Tatari și Iurcani, și a acordat slobozie locuitorilor din Drăgușeni și Oniceni. Mânăstirea Moldovița. Cu hramul Bunei Vestiri, mânăstire de pe apa Moldoviței, a fost prima ctitorie a lui Alexandru cel Bun. În 3 octombrie 1402, domnul îi dăruia trei mori, două înăuntrul târgului Baia, alta la marginea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Suceava (12 august 1457). La 31 august 1458, se da un nou privilegiu de întărire pentru țigani dăruiți mânăstirii la 25 august 1454. Ei vor fi menționați și în privilegiul din 31 august 1458. La această dată, se acordă slobozie satului Borhinești. Locuitorii sunt scutiți de toate dările și slujbele datorate domniei și este pentru a doua oară când întâlnim, în secolul al XV-lea, scutirea parțială de oaste. Locuitorii din Borhinești erau obligați să meargă la oaste “când se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și dările față de domnie, și numai episcopul sau protopopul său aveau dreptul să îi judece pe locuitorii celor două sate. Episcopul va încasa vama, când vor face comerț cu varză ori cu pește proaspăt. La 13 martie 1466, domnul acordă slobozie pe cinci ani satului Negoești, de pe Pârâul Negru. Satul fusese întărit lui pan Gostilă, la 3 septembrie 1459. Sunt enumerate scutirile de care se bucură locuitorii satului timp de cinci ani. Acest privilegiu ne dă posibiliatea să vedem care erau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
locuitorii satului timp de cinci ani. Acest privilegiu ne dă posibiliatea să vedem care erau dările și slujbele pe care țăranii le prestau în folosul domniei. Se menționează în document că satul va avea de la domnie “mare scutire și mare slobozie pe cinci ani” și „să nu dea nici iliș nici podvoadă, nici posadă nici jold și nici la cetate să nu lucreze și nici la mori și nici buți să nu care și nici fân să nu cosească și nici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Carpați și Prut, din Țara de Jos) sunt atestate ca având la bază o proprietate funciară boierească”. În structura satelor există elemente care dovedesc că atât cele libere, cât și cele aservite, au făcut parte cândva dintr-o obște sătească. Sloboziile. Al. Gonța a considerat că a existat și o categorie de sate - sloboziile - administrate, în secolul al XV-lea, de egumeni și episcopi. Pentru secolul al XV-lea, nu avem decât două documente în care sunt menționate sloboziile. La 23
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o proprietate funciară boierească”. În structura satelor există elemente care dovedesc că atât cele libere, cât și cele aservite, au făcut parte cândva dintr-o obște sătească. Sloboziile. Al. Gonța a considerat că a existat și o categorie de sate - sloboziile - administrate, în secolul al XV-lea, de egumeni și episcopi. Pentru secolul al XV-lea, nu avem decât două documente în care sunt menționate sloboziile. La 23 februarie 1453, Alexandru voievod dăruie “mânăstirii noastre”, care este lângă Suceava, mânăstirii lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
obște sătească. Sloboziile. Al. Gonța a considerat că a existat și o categorie de sate - sloboziile - administrate, în secolul al XV-lea, de egumeni și episcopi. Pentru secolul al XV-lea, nu avem decât două documente în care sunt menționate sloboziile. La 23 februarie 1453, Alexandru voievod dăruie “mânăstirii noastre”, care este lângă Suceava, mânăstirii lui Iațco, unde este hramul Adormirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, să-și întemeieze un sat în hotarul mânăstiresc. La mânăstire, stareță era Fevronia, deci era o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dreptul de judecată. Nu se amintește nimic în legătură cu oastea, ceea ce înseamnă că locuitorii satului nu erau scutiți de oaste, așa cum se întâmpla cu țăranii din Balasinăuți, satul mânăstirii Horodnic. Cel de-al doilea document, în care se acordă unui sat slobozie, este din 13 martie 1466. Ștefan cel Mare întărea Episcopiei Romanului satul Negoești, pe pârâul Negru, sat care fusese întărit la 3 septembrie 1459 lui pan Gostilă, împreună cu alte 10 sate și o seliște. Cum a ajuns satul în posesia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
septembrie 1459 lui pan Gostilă, împreună cu alte 10 sate și o seliște. Cum a ajuns satul în posesia domnului nu știm. Gostilă mai avusese o judecată cu călugării de la Neamț, la 12 decembire 1455. Domnul acorda “o mare scutire și slobozie pe cinci ani”. Față de scutirile acordate mânăstirii lui Iațco, de data aceasta este amintit și joldul. De asemenea, se menționa că „nici pârcălabii de la Neamț și nici starostii din acel ținut și nici globnicii lor și nici pripășarii nici osluharii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acordă scutiri de dări și slujbe satelor mânăstirii Neamț dar aceștia erau datori să meargă la oaste “când domnia mea va merge în persoană”. Cel de-al treilea document este din 31 august 1458, în care Ștefan cel Mare acordă slobozie satului Borhinești, satul mânăstirii Moldovița, locuitorii acestuia fiind datori să meargă la oaste “când se va întâmpla însumi domniei mele să meargă la oaste”. Dar nici când se dă dreptul unei mânăstiri să întemeieze un sat, cum este cazul mânăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vorba de o seliște, adică de un loc unde a fost sau se putea întemeia un sat. La 20 ianuarie 1456, Petru Aron întărea Humorului satele ei, Pârtești și „seliștea lui Dieniș”, acordându-le oamenilor „oricâți sunt în aceste sate” slobozie deplină. În 1475, însă, i se spune „curtea lui Dieniș” dar, în slavă, dvoriște înseamnă unde a fost curtea. În secolul al XV-lea, i se va spune la fel, dar este greu de crezut că în secolul al XV
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
l-a câștigat gazda, fanfara de la Palatul de cultură Soroca. A cucerit din primele note publicul și juriul fanfara „Vasile Amarfii”, care s-a întors acasă, la Nisporeni, cu Premiul Mare al festivalului. Orchestrele de fanfară de la Casa de cultură Slobozia Mare, Cahul, și fanfara din orașul Sângerei au primit mențiune din partea juriului. Iar Mircea Martâniuc, președintele raionului Soroca, a mai oferit două premii, pentru cea mai bună interpretare, fanfarei de la Palatul de cultură Soroca și fanfarei de copii din s.
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
sarcinile și contribuțiile" și confirmată în trei documente ulterioare: la 1646 (Matei Basarab), 1648 (patriarhul Paisie) și 1664 (Grigore Ghica). Întreaga serie a Adunărilor de stări din Țara Românească, de la 1596 la 1656, încearcă să rezolve și problema satelor libere (slobozii), ale mănăstirilor închinate centrelor ecleziastice din Grecia și Orient, sau luau măsuri împotriva grecilor, cu toate implicațiile lor sociale și fiscale 673. Caracteristic acestor adunări este prezența, alături de boieri și clerul superior, a elementului ostășesc (slujitori și roșii) și a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la Încărcarea vaselor -, pentru a supraviețui. Sau devin animale de povară pentru exploratorii care-și transportă astfel, prin taiga, uneltele și hrana. Fiecare localitate vizitată este prezentată monografic. Alexandrovskul număra 298 de gospodării (aici intră locuințele ofițerilor și ale funcționarilor, slobozia ostășească, soldații căsătoriți cu femei libere, ocnașii care trec prin perioada de „reeducare”): În total 1.499 locuitori, dintre care 923 de bărbați și 576 de femei. Urmează o descriere amănunțită a locuințelor, a mijloacelor de existență (recolta de pe loturile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
vale mică și puțin adîncă, între două dealuri, în formă de șa“) este nepotrivită. De altfel, toponimia romînească abundă și în așezări denumite Slobozia (de regulă, cu determinant sau cu determinat: Slobozia Clinceni, Slobozia de Jos, Slobozia Ghicăi, Slobozia Mîndra, Slobozia Muscalului, Filipeni-Slobozia etc.), create de domnitori sau mai ales de mănăstiri, după dezrobirea țiganilor sau pentru fixarea bejenarilor, îndeosebi străini, pentru a repopula zonele pustiite de năvăliri sau de birurile și servituțile exagerate. Regimul social și fiscal al acestora era
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin trecerea lui ă la o (sub influența lui o precedent și a lui p următor) și omiterea lui o inițial, interpretat ca articol. Astfel de așezări există și în alte țări, numele lor fiind sinonime cu obaba și cu slobozia. De exemplu, în Franța Villefrance, în Rusia Slobodka, Slobodskoe, în Slovacia Lehotka, în Cehia Lhota (cu aceste din urmă toponime au fost puse în legătură, într-una dintre ipotezele etimologice, toponimele romînești Leaota, Leaotul și Laiotă). Hordou Este fostul nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cazul numeroaselor denumiri de Slobozia, din România, la care s-au adăugat precizări,de regulă, după numele proprietarilor: Slobozia Cantemir (lângă Iași), SloboziaVentura (în fostul ținut Covurlui), Slobozia- Conachi, Slobozia Milului, de la confluența Tazlăului cu Trotușul (devenită, prin etimologie populară, Slobozia Mielului) etc. Situația opusă este aceea a pluridenominării - acordarea a două sau a mai multor nume pentru unul și același obiect geografic. În cazul unor forme de relief, pluridenominarea se datorează, printre altele, punctului de vedere diferit, originii sau poziției
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
istorie, țărănimea liberă românească. În calitatea lor de apropiați ai domnului, participanți la făurirea statului medieval, slujind cu dreaptă și credincioasă slujbă, au primit sate care până atunci fuseseră libere, iar acolo unde nu erau sate, pe pământul primit, declarat slobozie, au întemeiat sate dintre oamenii țării sau dintre străini, numite slobozii, pentru că atunci etnia nu avea nici un fel de importanță, credința religioasă ținea loc de etnie. Cei care au primit beneficii de la domni s- au numit la noi boieri
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
participanți la făurirea statului medieval, slujind cu dreaptă și credincioasă slujbă, au primit sate care până atunci fuseseră libere, iar acolo unde nu erau sate, pe pământul primit, declarat slobozie, au întemeiat sate dintre oamenii țării sau dintre străini, numite slobozii, pentru că atunci etnia nu avea nici un fel de importanță, credința religioasă ținea loc de etnie. Cei care au primit beneficii de la domni s- au numit la noi boieri, deși termenul exista în limba română înainte de instituția domniei, desemnând pe
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
pentru mărfurile intrate în circuitul comercial, negustorii trebuia să achite: vama cea mare, vama cea mică, cântarul, brudina, grămăticia, numărătoarea. Uneori negustorii beneficiau de anumite reduceri sau scutiri de la plata vămii. Asemenea privilegii erau acordate și locuitorilor din satele colonizate (slobozii). În acest sens este cunoscut hrisovul de la 13 martie 1466 prin care Ștefan cel Mare prevedea scutiri de vamă pentru multe mărfuri celor din slobozia Negoiești, care aparțineau de Episcopia de Roman, pentru vite mari și mici, piei de animale
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
reduceri sau scutiri de la plata vămii. Asemenea privilegii erau acordate și locuitorilor din satele colonizate (slobozii). În acest sens este cunoscut hrisovul de la 13 martie 1466 prin care Ștefan cel Mare prevedea scutiri de vamă pentru multe mărfuri celor din slobozia Negoiești, care aparțineau de Episcopia de Roman, pentru vite mari și mici, piei de animale domestice și sălbatice, brânzeturi, sare, pește, postav, ceară, miere, fier etc. De la întemeierea Domniei și până încoace sătenii moldoveni erau oameni slobozi. Obștea locuitorilor slobozi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]