617 matches
-
arăți! {EminescuOpI 114} DE CÎTE ORI IUBITO... De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de ghiață mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă - o pată; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre plutește cu aripi ostenite, Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pâlc întreg de pasări, pierzîndu-se-n apus. Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare, Nici rău nu-i pare-acuma, nici
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Fac cu toții pariul mare, De aici sau depărtări, Că-n oricare guvernare Suntem ași, ași în ratări. 10 aprilie 2005 Oricât de-adânc am suferi, Nu ne sporește dota Și orice preț am oferi, Nu egalăm Golgota. Cu mâna - nu sloi de gheață, Chiar de nu-i așa și-afară, Scriu în mica fortăreață, Vers să torn - dulce povară. Cu picioarele de gheață Merg prin casă c-un baston Să probez că am viață, Că-s cu timpul încă-n ton
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
policioară, cu găletușă Într-o mână și măturica În cealaltă, având tot spatele acoperit de ventuze. N-o sufocau nici fumul Înecăcios de vreascuri ce ieșea printre pietrele Încinse din cuptor, nici aburul fierbinte, n-o speria nici apa Înghețată sloi; corpul ei imun la orice stimul din afară răspundea unei nevoi interioare de-a repeta o parte dintre experiențele trecute și de-a se bucura Încă un timp de lucrurile care o bucuraseră de-a lungul Întregii sale vieți. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
puși de pază. Că totul vine și pleacă, asta e roata lumii ca la bâlci, nimic nu rămâne, nici ei nu vor rămâne... Eram în februarie, anul 1948, fluviul curgea la vale nestingherit sub platoșa de gheață, peste câteva săptămâni sloiurile vor curge la suprafață dimpreună cu strălimpezimile apei, aceeași de milioane de ani și doamna Carolina Pavel va ieși peste o oră în fața bucătăriei, va scutura în curte fața de masă de fărâmiturile rămase după prânzire. Și Rex se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu mânii, cu plângeri. Toamna plutea în juru-i ca un vis al morții. Măriuca, nevasta pădurarului, se închegă o clipă înainte-mi ca din aburi și se risipi; și gândul pieirii boierului rămase în mine, după fiorul fierbinte, ca un sloi de ghiață. Vezi, gândăcelule, tare mi-a fost drag codrul în tinerețele mele!... Așa îmi povestea bunicul lângă soba mare, bătrânească. Așa îmi povesti, și tăcu. Ș-afară ofta și se tânguia vântul toamnei. O istorie de demult, 1908 Codrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se adăuga un iz de ou. Deci târfa ovulează, mi-am spus eu. Problema e că - de obicei, când i se întâmplă așa ceva, e ea în călduri, și eu, în mod normal, devin de gheață. Când ea e ca un sloi - atunci mă apucă pe mine căldurile. Dar eu ardeam. Și ea era rece. Da, micuța Selina, iar s-a întors roata în favoarea ei. În speranța că visul mi se va împlini, am dus-o să-i dau de băut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a întâmpinat ea, făcând lumina lămpii mai mare. ― Am agiuns. Tari greu am vinit. Tăt drumu’ îi plin di troieni. ― Să-ți pun di mâncari. Da’ întâi sî mai întețăsc focu’, ca s-o încălzăsc oleacî, cî s-o făcut sloi... ― Bine-ar fi sî fie șî o ulcicî cu niști vin fiert, cî tari am mai înghețat! ― Am prigătit eu de-asarî. Am sî-l încălzăsc... Abia după ce a pus mâncarea și vinul pe plită, l-a întrebat pe bătrân: ― Oari ci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fost și nu ne-ar fi durut. însingurări prelungi cusute-n fir de gheață își pierd veșmântul cerșind o nouă dimineață, Iar gânduri ce au zăcut o iarnă-n amorțire Renasc dorindu-și haină nouă de iubire. Se înalță dintre sloiuri murmure de seară, Pe umeri aburește zvon de primăvară, Pendulări de cald și frig se-amuză printre zile Și dintr-un geam zâmbesc eternele zambile. îmi crește-ncet sub piele mirosul viu de crud, în pocnete de muguri m-aș
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de tine și de noi, de vremuri când același măr mușcam zâmbindu-ne, apoi îmi presărai ușor în păr petale albe și trifoice să mai zic ... într-adevăr mi-e dor de tine și de noi. Că ne sunt inimile sloi e, astăzi, crudul adevăr. Ne cheamă timpul înapoi, dar viața trece în răspărce să mai zic ... într-adevăr ... De când iubesc De când iubesc mi-e pasul mai încet și ochii mai senini, mai visători, vorbesc puțin și mai nimic concret, ca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
refer. I-ai cunoscut bine pe ai mei. Pe cine iubea cel mai mult Marcu Vancea? — Pe maică-ta. Mă rog, nu despre asta e vorba. — Pe tine, probabil. — Ba eu cred că pe Sonia. Iar Mircea Claudiu nu conta. Sloiul, rigla de calcul, ăla era altă specie. Scrisoarea de amenințare numai eu o știu. Dovedește asta că papașa mă iubea cel mai mult? Poate, dacă spui matale. E verosimil că numai eu știam despre scrisoare? Hai că e, recunoaște. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deja doctorul Marga. Se ridică, la un moment dat, se înclină, dispare. Noaptea se adâncește brusc. Se simt, dintr-odată, mai singuri, complici, mai complici. Hai pe terasă... și glasul ei aspru se încălzește, parcă. Cerul senin, intangibil. Tăcere netedă, sloiuri, beznă peste care lunecă secera tăioasă a lunii. Irina aduce din casă sticla și paharele. Le așază pe ciment, între cele două fotolii de pai. — N-am știut că azi e ziua ta... și umbra lui Ianuli se apleacă, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Berezina, împăratul a distrus trei case și, cu lemnul din ele, s-a încropit de bine, de rău un fel de pod plutitor. Oamenii lucrau în apa aia rece. Mulți înghețau. Îi vedeam curgând, da, curgeau așa, la vale, printre sloiuri... Mă uitam la împărat... Era de nerecunoscut... Nu mai asculta pe nimeni, nu mai recunoștea pe nimeni. Nu mai avea nici o fărâmă de suflet omenesc în el. Și, ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, după trecerea Berezinei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vrei să spui cu asta? — Păi, nu ți se pare că nu m-a întristat deloc moartea ei? — Ba da. Nici când a dispărut tata n-am fost tristă. — Zău? — Îhî. Nu ți se pare că sunt groaznică? Ca un sloi de gheață... Ai avut și tu motivele tale. — Da, motivele mele... Lucrurile au fost foarte complicate în casa asta. Știi, întotdeauna m-am gândit că o să fiu tristă dacă vor muri sau dacă vor pleca și nu-i voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
integrez în ultimii ani? În nici una. Ultima dată când m-am simțit bine a fost la biliard, cu Kizuki, lângă port. Kizuki a murit în noaptea aceea și de atunci încoace, între mine și lume s-a interpus un imens sloi de gheață. Ce-a însemnat Kizuki pentru mine? N-am putut niciodată răspunde la această întrebare. Tot ce știu - și e o certitudine - este faptul că moartea lui Kizuki mi-a răpit, definitiv, o parte din adolescență. Ce semnificație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cărui minte sau inimă sau credință nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia. Zac aici, în fotoliu, terifiat de gândul că afară nu mai există nimic, decât o noapte solidă ca un infinit sloi de smoală, o ceață neagră care a mâncat încet, pe măsură ce am înaintat în vârstă, orașe, case, străzi, fețe. Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el - o față smochinită de moșneag. După ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceva, poa’ să-ți facă ea și să-ți dreagă, ce mai turuie, ce mai e la gura lor... Și io dârdâi, mă lipesc cât pot de vecina Tincuța și mâinile mi le vâr la piept, da tot îmi îngheață, sloi, și de ger îmi dă lacrimile, îmi curge de parc-aș plânge. D aia, când zic că io știu ce pâine amară mănânci dacă ajungi orfană, tot la coadă la brutărie mă văd, tot întuneric, tot frig, tot iarna. Ee-heee
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
are întotdeauna de primit!... Și în autobuzul de care vă povesteam se mai afla un bătrân cam jerpelit și guraliv de felul lui, chiar în spatele celor două liceene. "În ce clasă sunteți?", le-a întrebat. Dar ele, nimic, nicio reacție. Sloi de gheață. Erau frumoase și plictisite și nu-i dădeau nicio atenție. "A unsprezecea?", a insistat bătrânul vagabond. "A douăsprezecea?" Una dintre liceene a catadicsit să dea rece din cap, privind ostentativ în altă parte; cum s-ar zice: mda
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am desprins unul de celălalt și ne-am privit cu pasiune... ― Mi-a fost atât de dor de tine, scumpule - a reușit să îngaime Zâna, învăluindu-mă într-o privire ce ar fi fost în stare să topească și un sloi de gheață... ― Aceleași cuvinte voiam să le spun și eu, dar mi-ai luat-o înainte, dragoste. ― Sper să nu te superi dacă am să-ți spun că tu, acolo, la Iași, te mai întâlnești cu unul, cu altul, și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nepământean, ce se va înălța la ceruri într-un sicriu de argint, o dată cu cenușa călugărului Beniamin și a bărbăției Primarului, Petruțio Baroiani, Comisiona, Nimfodora, surorile Caraculacu și cei patru șoareci albi, Danauto și Batofix, prisăcarii și fabricanții de lumânări și sloiuri de ceară cât roata carului, puse la un moment dat în locul roților stricate de la furgonul plin cu produsele stupinei, în sfârșit, Primarul și Prima Doamnă care-i mutilează bărbăția transformându-i-o în cenușă ca și cămășile-i ce miroseau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
înghețat. Se făcuse teribil de frig, și totuși nu ne-am grăbit către poarta de la intrare. Am rămas acolo, lângă mașină, pri vind spre cerul acela luminos și magic, spre cosmosul acela curbat peste lumea cu desăvârșire întunecată. Alunecau acolo sloiuri și ghețari de lumină, se sfă râmau acolo, deasupra noastră. Am cinat frugal, un pudding împărțit la repe zeală, tuturor, de o bucătăreasă năucă, și-am fost călăuziți apoi către vastele noastre apartamente. Pentru prima dată nu folosesc ironic fraza
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
observat un cusur: glasu ți era metalic, când și când, avea în el tăișuri de pumnal. De cum ai întrat în clasă și ai început să strigi catalogul, aveam tot mai mult impresia că vâri în inima fiecărui copil câte un sloi de gheață. Nu mai spun de observațiile pe care le făceai pe timpul orei, vreau să zic că tonul lor era total inadecvat. Ce să mai lungim vorba ? Încearcă să pui mai multă căldură în voce, mai multă tandrețe. Altfel, te
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mică și îngustă la marginea apei care, cu timpul, devenise neregulată, din pricina ploii și a rădăcinilor copacilor. M-am împiedicat, într-un rînd, dar sprijinindu-mă în iarba udă m-am ridicat din nou. Pietrele de pavaj se suprapun precum sloiurile de gheață. Se clătinau, sau eu mă clătinam și ele se mișcau cu mine. Apa de lîngă mine nu făcea nici un zgomot. Casele înalte de pe cealaltă parte priveau în jos, spre mine, cu milă. Îmi imaginam cutiile lor de scrisori
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe toți în vatră Inima în mine-i moartă, Păru-n cap mi se ridică, Mă cutremur și de frică. N-am ce trage nici a casă Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brață-o mohăndeață Și sărut un sloi de ghiață. Când îmblă cu capul gol Fug vacile prin ocol, Vițeii sbiară de mor Că gândesc că-i boala lor. 123 Las-să fie rău, nu bine, Că n-am ascultat de tine Și-am făcut de capul meu Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]