623 matches
-
copil, pe cuvertura de pe pat erau imprimate hortensii purpurii. Mă indispuneau întotdeauna. „Există într-adevăr hortensii roșii?“, mă întrebam eu de data asta. — Nu ți-e frig? — Nu. Doar un pic. Urechile mi s-au umezit de la ceață și sunt sloi. Am râs și l-am întrebat: — Ce s-o fi întâmplat cu mama? Băiatul îmi răspunse cu un zâmbet sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se mai afla printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de pe cal și, protejat de gardă personală a năvălit în toiul bătăliei, tăind cu paloșul în turcime. Cea mai cruntă bătălie s-a încins la Podul-Înalt, de peste râul Bârlad. Leșuri de cai, luptători creștini și păgâni mușcaseră mocirla. Se înroșiseră sloiurile râului de atâta sânge vărsat. Oștirea turcească a fost dezmembrata. Lui Soliman-Pașa nui venea să creadă că, în acea zi oarbă, falnica să armata se află în deazastru. “A fost un teribil măcel și puțin a lipsit ca să nu fie
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
puși de pază. Că totul vine și pleacă, asta e roata lumii ca la bâlci, nimic nu rămâne, nici ei nu vor rămâne... Eram în februarie, anul 1948, fluviul curgea la vale nestingherit sub platoșa de gheață, peste câteva săptămâni sloiurile vor curge la suprafață dimpreună cu strălimpezimile apei, aceeași de milioane de ani și doamna Carolina Pavel va ieși peste o oră în fața bucătăriei, va scutura în curte fața de masă de fărâmiturile rămase după prânzire. Și Rex se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mama ei și rămăsese ferm convinsă până la momentul Întâlnirii cu Stella că aceasta va fi la fel de Încântată de ideea ei, cum era și ea Însăși. Desigur că n-a fost să fie. Concepția lui Ruby a lăsat-o pe Stella sloi. A respins-o cu o fluturare din mâna-i cu o manicură extraordinară și a explicat că ea avea ceva mult mai măreț În cap. Apoi și-a expus ideea ei, care era să umple magazinul cu hăinuțe de botez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dedesubt, gheața a cedat ca un vaier de eră geologică. Toată fața Dunării a plesnit în țăndări care s-au ridicat spre cer și s-au prăbușit iarăși, făcând să țâșnească fantastice împroșcături de apă. Mușcându-se unele pe altele, sloiurile au pornit la vale” (G. Bogza,1968, p. 61). Orice descriere este preponderent vizuală și are trei mari calități: încetinește acțiunea; potențează efectul unei secvențe narative ulterioare; oferă textului expresivitate și un plus de autentic. Chiar dacă rareori o găsim ca
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
numita „colecție de 25 de cenți”), asupra lui Chandler se abat și alte belele. O frază nefericită, interpretată drept poziție antisemită („Dr. Carl Moss era un evreu greoi, cu o mustață ca a lui Hitler, ochi bulbucați și calmul unui sloi de gheață”), i-a atras un val de atacuri, inclusiv din partea unor admiratori. (Din pur scrupul filologic, fără a căuta un sens anume acestei constatări, menționez că în edițiile de după 1976 ale romanului, de la Vintage Books, cuvântul jew, „evreu”, a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se angajează, solitar, într-o meditație resemnată; totul în lume e Fugă, trecere dintr-o stare în alta, mișcare perenă: Fuge luna, beată luntre între stele pune punte. Fuge vântul, fuge luna, Dacă mor, îmi e totuna. Din pământul rece sloi ca un fum mă-ntorc la voi. În câteva cuvinte, poetul, cărturar subțire cu studii de filozofie, cu lecturi atente în orizontul artelor, face parte din familia spirituală a lui Blaga (însă mai puțin anxios), apropiat uneori de Al. Philippide
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu o expresie mereu înnoită în tensiunea ei, contrastul dintre fragilitatea gătelii și a tumultului omenesc („invizibila cenușă” din tristețile lui Mallarmé), reluate de „luciul înghețat” pentru a fi restituite unei morți anticipate mental: „Și-n fundurile apei le-a-ncremenit un sloi”. Încărcătura himerică a temei are numeroase ecouri în rețeaua imagistică - Himera de Oreste, Robii unei himere de Pompiliu Păltănea -, dar și o încercare de restituire conceptualizată la Eugeniu Sperantia, în Sistemele himerei, întregite de Metafizica humorismului și de Metafizica exprimării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
de cap. Să spun pe șleau? Bastarzii morți îi vreau. Și vreau ca fapta să se-ncleie grabnic. Ei, ce zici? Dă-mi răspuns pe loc, fii scurt. BUCKINGHAM: Măria-ta va face cum dorește. REGELE RICHARD: Ț! ț! Ești sloi; bunăvoința ta îngheață. Zi, te învoiești să moară? BUCKINGHAM: Dă-mi, doamne bun, răgaz cât să răsuflu, nainte de a spune hotărât: Curând voi da răspuns măriei-tale. (Iese.) (aparte, către un curtean): E-n furii, riga; vezi, își mușcă buza
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
să se regăsească este eternitatea, neființa, „timpul oprit” în care cer și pământ se contopesc într-o supraînțelegere fulgurantă, năucitoare și atotcuprinzătoare. Această înțelegere prilejuiește versuri de un lirism intens, cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist, robit în țeastă, / Mărunte roiuri dau ocol: / Ce grai nespus va dezlega această / Pătrată minte oarbă de sobol?... Adânc prin timpul gol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
lădoi (N.) furcă (F.) furcoi (N.) bubă (F.) buboi (N.) Trecerea la neutru este facilitată de structura fonetică a substantivelor nou create; substantivele caracterizate prin trăsătura semantică+inanimat și terminate în diftongul oi sunt toate neutre altoi, butoi, cimpoi, mușuroi, sloi, soi etc. Dintre masculinele derivate cu sufixul -an, rămâne un termen izolat al opoziției substantivul ciocârlan care denumește o pasăre distinctă de cea numită prin femininul ciocârlie. Din motive semantice, rămân termeni izolați ai opoziției și unele substantive masculine sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
răsare soarele. Sclipesc numai stelele pe cerul înghețat și câteodată luna. Dar de cele mai multa ori, domnește o beznă adâncă, fiindcă luna și stele sunt acoperite de nori, iar viscolul poartă zăpada în vârtejuri, hohotește și chiuie și geme; sloiurile trosnesc de ger; e o spaimă și o urgie de ți se zburlește părul.” (Cezar Petrescu Fram, ursul polar) 2. Găsește înțelesul fiecărui cuvânt (grup de cuvinte); balenă; focă; noapte; acrobație; a lâncezi; menajerie. noapte de iarnă, care se întâlnește
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
pref. Jean Boniface Hétrat, București, 1910; Gleb Uspenski, Lăcustele, București, 1924; A. P. Cehov, Dragostea, București, 1926, Ivanov, București, 1972 (în colaborare cu Mihail Calmâcu); Vitali Bianki, Șoricelul Pic, București, 1948 (în colaborare cu Valeria Costăchel); Al. S. Serafimovici, Pe un sloi de gheață, București, 1949; T. Logunova, În pădurile Smolenscului, București, 1949; Mihail Șolohov, Pământ desțelenit, vol. I, pref. Silvian Iosifescu, București, 1949, vol. I-II, București, 1960 (în colaborare cu Lidia Bimbulov), Obrăznicătura, București, 1957; Aleksandr Boicenko, Tinerețe, București, 1950
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
însăși beată: podul nu mai trecea peste râu, ci se cabra ca un animal, răsucit în sensul curentului. Tocmai fusese smuls, iar copiii care alergau între balustradele lui nu-și dăduseră încă seama de nimic, fascinați de învârtejirea frenetică a sloiurilor de gheață, de izbiturile pe care le suportau stâlpii. Dacă ar fi fost în stare să-i strige, i-ar fi împiedicat să se ducă până la capătul podului. Dar nu putuse decât să grăbească pasul, apoi să alerge, să coboare
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și tufele de iarbă-neagră zac sub covorul de zăpadă. Și în spațiul unei clipe, fluviul de-a lungul căruia ne plimbăm duminica ba sclipește sub razele soarelui de vară, ba se învolburează, biciuit de vîntul de iarnă, ba poartă devale sloiuri de gheață. Mai iute decît orice alt fluviu din lume, strălucește, se întunecă și își rostogolește mai departe undele. Ne-am mutat din Buckingharn Street într-o casă drăguță, foarte aproape de aceea pe care o ochisem la început, cînd am
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
A mai fost și alta? S. Ț.: Altă dată, când cu Ștefan Vasile încărcam bacul cu niște grinzi de lemn, și-a prins blacheul într-un șurub de pe coverta bacului și m-a împins în Dunăre, pe care veneau niște sloiuri de gheață uriașe care se frecau unele de altele. Dacă eram prins între două sloiuri eram decapitat pe loc, mă tăiau în două. Nebunii ăia din escortă fugeau cu automatele pe mal ca să nu evadez, că în mintea lor era
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu niște grinzi de lemn, și-a prins blacheul într-un șurub de pe coverta bacului și m-a împins în Dunăre, pe care veneau niște sloiuri de gheață uriașe care se frecau unele de altele. Dacă eram prins între două sloiuri eram decapitat pe loc, mă tăiau în două. Nebunii ăia din escortă fugeau cu automatele pe mal ca să nu evadez, că în mintea lor era că aș fi vrut să evadez. Am stat în apă și m-am menținut la
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
tăiau în două. Nebunii ăia din escortă fugeau cu automatele pe mal ca să nu evadez, că în mintea lor era că aș fi vrut să evadez. Am stat în apă și m-am menținut la suprafață ținându-mă de un sloi, aproximativ 1 kilometru. Dar cât am fost în apă în jurul meu a fost un spațiu gol de câțiva metri pătrați în ciuda frecușului și al zgomotului făcut de sloiuri. Permanent gol, de parcă cineva ar fi împins sloiurile astea la stânga și la
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în apă și m-am menținut la suprafață ținându-mă de un sloi, aproximativ 1 kilometru. Dar cât am fost în apă în jurul meu a fost un spațiu gol de câțiva metri pătrați în ciuda frecușului și al zgomotului făcut de sloiuri. Permanent gol, de parcă cineva ar fi împins sloiurile astea la stânga și la dreapta, în spate și pe laterale. Apă curată! După aproximativ un kilometru a apărut unul de pe malul celălalt - că a văzut că cineva e la apă -, a venit
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ținându-mă de un sloi, aproximativ 1 kilometru. Dar cât am fost în apă în jurul meu a fost un spațiu gol de câțiva metri pătrați în ciuda frecușului și al zgomotului făcut de sloiuri. Permanent gol, de parcă cineva ar fi împins sloiurile astea la stânga și la dreapta, în spate și pe laterale. Apă curată! După aproximativ un kilometru a apărut unul de pe malul celălalt - că a văzut că cineva e la apă -, a venit peste sloiurile de gheață cu o barcă. M-
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
gol, de parcă cineva ar fi împins sloiurile astea la stânga și la dreapta, în spate și pe laterale. Apă curată! După aproximativ un kilometru a apărut unul de pe malul celălalt - că a văzut că cineva e la apă -, a venit peste sloiurile de gheață cu o barcă. M-a scos din apă, am ajuns pe mal. S-a tras o rachetă de semnalizare, a venit o escortă, m-au dus la colonie și în felul acesta am scăpat. Și prin câte alte
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la vibrația mai adâncă a acestei poezii a abisului, îi rămâne un imitator conștiincios, dar superficial. Mai personal este în poezia de alură parnasiană, transpunere, în viziune clasicizant-mitologică, a unor frământări lăuntrice. Soldat roman „surprins pe Istru de sciți și sloi de gheață”, epicureu înălțând imnuri lui Joe ori „proscrisul” resemnat așteptând-o pe „funesta nimfă cu-mbrățișarea ei de fier”, poetul apare pe deplin integrat universului antic și un străin printre contemporani: „La Tibru m-ai trimis să gem/ Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
de streche și turbare, / Ciumat, lepros și-n țeastă cu-o tumoare / De ne-nțeles, cu bube pe picioare, / În sânge-având cristale mari de sare, / Ochiul uscat și spatele jilav / [...] / William Blake o dată s-a trezit / De dimineață cu un sloi de gheață, / Cu grijă pus pe pieptu-i și pe față, / Mulat pe chipul său ce se topea / Și-a lui topire sloiul o veghea / Și-apoi, cu fața-n jos când se-ntorcea, / Un alt sloi dedesubtul său vedea / William
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
mari de sare, / Ochiul uscat și spatele jilav / [...] / William Blake o dată s-a trezit / De dimineață cu un sloi de gheață, / Cu grijă pus pe pieptu-i și pe față, / Mulat pe chipul său ce se topea / Și-a lui topire sloiul o veghea / Și-apoi, cu fața-n jos când se-ntorcea, / Un alt sloi dedesubtul său vedea / William Blake, ce nici nu mai era, / Însă în sloiuri mii se răsfrângea / Făptura sa” (Amintiri despre un poet). Mitologiile personale extrag poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
De dimineață cu un sloi de gheață, / Cu grijă pus pe pieptu-i și pe față, / Mulat pe chipul său ce se topea / Și-a lui topire sloiul o veghea / Și-apoi, cu fața-n jos când se-ntorcea, / Un alt sloi dedesubtul său vedea / William Blake, ce nici nu mai era, / Însă în sloiuri mii se răsfrângea / Făptura sa” (Amintiri despre un poet). Mitologiile personale extrag poemele din zona clasicismului târziu și îl pilotează către efectele unui insolit moderat. Între „arborul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]