345 matches
-
munți de teamă. Părinții simt că înnebunesc pentru că sunt nevoiți să cumpere lucruri noi. Unii se poartă necolegial, fiindcă își suspectează colegii. Au loc denunțuri și interogatorii. Peste tot întâlnești elevi care plâng. Fete care bocesc și băieți care se smiorcăie pe coridoare, la toaletă și în sălile de științe ale naturii. Fără nici un rezultat. Se dau palme. Sophie coboară treptele și, ajunsă afară, se urcă într‑un taxi, de parcă toată ziua n‑ar face nimic altceva. Anna Witkowski scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dreptul de Îmbarcare și, cu lacrimi și rugăminți, Îndemnați de Încrederea Înduioșătoare ce le-o inspiră negrilor comandantul lor, se ploconesc Înaintea lui, implorîndu-l să fie lăsați să plece cu vaporul odată cu tovarășii lor. — N-am făcut nimic, șefule! se smiorcăie căpetenia grupului - un fel de cimpanzeu uriaș, negru ca abanosul, atingînd brațul ofițerului: N-avem nimic! — Nu vrem să rămînem În văgăuna asta-mpuțită, șefule! se smiorcăi altul. — Vrem să mergem În Franța cu matale! Nu ne lăsa, șefule! Facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să plece cu vaporul odată cu tovarășii lor. — N-am făcut nimic, șefule! se smiorcăie căpetenia grupului - un fel de cimpanzeu uriaș, negru ca abanosul, atingînd brațul ofițerului: N-avem nimic! — Nu vrem să rămînem În văgăuna asta-mpuțită, șefule! se smiorcăi altul. — Vrem să mergem În Franța cu matale! Nu ne lăsa, șefule! Facem orice dacă ne iei cu matale! Cum mă, cretinilor, palavragiilor?! Vedea-v-aș pe toți În iad! Cum dracu’ credeți că mai pot să fac ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la chimie. Dacă tot i-a dat bătrânu’ lu’ Coceanu mașina, ei se duc până în piață la Bobocica după gogoși. Încă Mădălina și Iuliana se certau care să stea în față. Ș-acu au mierlit-o cu toții, începu să se smiorcăie Gogoașă. Între timp mai sosi un elev cu limba de un cot: aoleu, Coceanu e zob, Mădălina are fața spartă, iar Iuliana e tăiată la gât și are maxilarul rupt, da’ trăiește. M-am dus să o anunț pe directoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Am prins un autobuz 301 și am intrat în ultima fază a călătoriei spre Băneasa. Străzile de lângă Herăstrău și Arcul de Triumf erau liniștite. Parcă eram în alt oraș. După care povestea a reînceput. Mai întâi au început să se smiorcăie pasagerii de lângă mine. Dar în câteva minute tot autobuzul bocea. Eu eram singurul care stătea impasibil, în timp ce bărbații săreau să deschidă geamurile, iar femeile își întindeau rimelul pe față, luând înfățișări gotice, de walkirii. Mai multe voci îi trimiseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele luptelor din ajun: copăcei rupți, ziduri mâzgâlite cu sloganuri antiprezidențiale și antiguvernamentale, mașini cu faruri și geamuri sparte. Nimic extraordinar. De pe la Banu Manta șoferul a început să se smiorcăie. Mai întâi și-a tras nasul, dar mai apoi plângea în toată regula, băbește. A ridicat geamul de la portieră și a izbucnit într-o cascadă de înjurături la adresa minerilor - împuțiții ăia care fac legea în țară și poliția asta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
verde unuia dintre îngrijitorii bazinului părerea ei, lucru de nedorit nimănui. Trebuia să puneți un anunț. Sau o diagramă care să ne spună care e temperatura apei. Ar trebui să scriem o reclamație. — Bietul mielușel, spuse mama. Încă mă mai smiorcăiam un pic. Ted, ce-ar fi să te duci până la mașină să aduci umbrelele? Altfel o să ne udăm toți până la piele. Te așteptăm aici. „Aici“ era un refugiu din stația de autobuze de lângă faleză. Ne-am așezat toți patru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
loc cât mai potrivit și s-au așezat pe cozi, cu urechile ciulite spre noi. „Să știi că diavolilor istora le place muzica.” - am zis eu în șoaptă. „Poate că le place sunetul de vioară” - a spus Stănică cel mic, smiorcăind încă după cobza lui. Goguță cânta de zor, dar o pocnitură însoțită de un piuit m-o făcut să înțeleg că o coardă o dat ortul popii. „Cântă Goguță! Cântă! Nu te opri!” l-am îndemnat eu. După un ceas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Înfățișare binevoitoare a ieșit din clădire câteva minute mai târziu (după ce tocmai Încheiasem o nouă convorbire cu Miranda, care m-a Întrebat de data asta de ce nu mă Întorsesem Încă la birouă și mi-a adus o cățelușă care se smiorcăia și scheuna. Femeia mi-a arătat burta plină de cusături a lui Madelaine și mi-a spus să conduc cu mare, mare atenție, pentru că „animalul se resimte după operație“. Sigur că da, cucoană. O să conduc cu mare atenție, dar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
știut, din pură intuiție, că treaba asta avea să se amestece În planurile mele de weekend. Când mi-a Închis telefonul În nas câteva minute mai târziu, m-am uitat panicată spre Emily. — Ce, Doamne, ce-a spus? m-am smiorcăit eu și mi-a fost ciudă că am fost prea speriată ca să o rog pe Miranda să repete. De ce nu Înțeleg un cuvânt din ce spune femeia asta? Nu e vina mea, Em, eu vorbesc engleza, am vorbit-o dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rândul lui. Sau, mai bine, folosește‑l ca să‑l bați pe taică‑tău să‑i meargă fulgii, știu că așa o să faci. Îmi amintesc de vremurile când te lăsam să câștigi. N‑aveam Încotro, altfel băteai din picior și te smiorcăiai toată noaptea. Pe când acum! Ei bine, acum bătrâna mea materie cenușie s‑a scofâlcit de tot și n‑aș putea să te bat nici dacă aș vrea cu tot dinadinsul. Nu că n‑aș vrea cu tot dinadinsul, a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întrebat cine a fost. Când i‑am spus că a fost Judith, și‑a dat ochii peste cap atât de energic, Încât că am avut impresia că‑i vor rămâne pe undeva, Întorși spre interiorul cutiei craniene, și s‑a smiorcăit: — E o mare cățea. Zău că nu‑mi dau seama cum reușește Miranda să vorbească vreodată cu ea. Dar ea oricum nu răspunde, așa că nici nu trebuie să‑i spui că a fost la telefon. Trece‑i doar numele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
LE SPUI FETELOR CE AI AVUT ÎN CAP AZI‑ DIMINEAȚĂ CÎND AI PUS PORCĂRIA ASTA PE TINE! Nigel l‑a Înhățat pe James de urechea stângă și l‑a târât până În spațiul dintre birourile noastre. — Ei haide, Nigel, s‑a smiorcăit James, prefăcându‑se enervat, dar vizibil Încântat că Nigel Îl atinge. Știi foarte bine că‑ți place tricoul ăsta. — ÎMI PLACE TRICOUL ĂSTA? CREZI CĂ ÎMI PLACE LOOK‑UL ĂSTA DESTRĂBĂLAT, DE JOCHEU POPONAR, PE CARE ȚI L‑AI TRAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
putem să mergem la Benihana? Mi‑am dorit‑o dintotdeauna. Avea un aer șmecheresc. — Benihana? Vrei să mergem la Benihana? Adică la restaurantul acela unde te așază laolaltă cu turiști care au după ei o droaie de copii care se smiorcăie și unde bucătarii asiatici șomeri Îți gătesc mâncarea drept pe masa ta? La acel Benihana te referi? A dat cu atâta entuziasm din cap, că nu mi‑a mai rămas de făcut decât să sun ca să aflu adresa. — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
le găsești, evident, la orice colț de stradăă. Țârrr. „Vreau să am gata dosarele celor mai buni trei bucătari pe care i‑ai găsit până acum În camera mea atunci când mă Întorc de la parada asta“ (Emily a tușit, s‑a smiorcăit și a Înjurat de mama focului, dar a promis că o să‑mi trimită prin fax toate informațiile obținuse despre candidații de până acum, iar eu urma să transform hârtiile respective În „dosare“ă. Țârrr. Țârrr. Țârrr. Îmi amintești de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că a aruncat apoi cu oale și ulcele pline de lături, că s-a smiorcăit, m-a umplut de zoaiele unei vorbiri deșuchiate, Închise În putreda alterare a cărnii, m-a arătat cu degetul ca pe cel mai mare răufăcător, s-a Îndârjit să mă aștepte când mă Întorceam de la cursuri sau de la o agapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fobiilor specifice se explică cel mai bine prin existența unor factori multipli, printre care temperamentul, caracteristicile familiale și trăirea unor experiențe condiționante. Părinții copiilor cu tulburări anxioase spun că, atunci când erau mici, aceștia au avut temperamente mai dificile (plângeau, se smiorcăiau, erau iritabili și greu de consolat), aveau mai multe frici și întâmpinau mai multe probleme de adaptare la schimbări decât alți copii (Rapee, 1997). EVALUAREA TULBURĂRILOR ANXIOASE INFANTILE În lucrarea lor de sinteză din 2004, referitoare la metodele de evaluare
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de caracterizare a personajului prezentă în text, justificând răspunsul printro secvență semnificativă. 7. Prezintă rolul indicațiilor scenice din textul dat. 8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului dramatic. 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte, următoarea secvență: GODOT (Smiorcăindu-se) No să pot trăi fără teatru... No so pot duce prea mult... În fiecare seară eram în sală, eram printre oameni, trăiam... Sufeream ca un câine, dar trăiam... Trăiam peste tot, în fiecare cuvânt... Cum deau putut face așa ceva
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aceste Întrebări oribile. Tânjesc după dezertarea nobilă din libertate, sunt slabă, obosită, revoltată Împotriva solidei, constructivei credințe umanitariste care presupune un intelect și o voință sănătoase și active. N-am unde să plec - n-am o casă, unde să mă smiorcăi și să țip, nebună grotescă, În fustele mamei -, n-am bărbați și aș vrea mai mult decât oricând să le aud sfaturile aspre, finale, paterne - și nici bisericii, care e liberală, liberă - nu, mă Întorc epuizată la dictatura totalitară În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ei. A doua zi, a venit În biroul meu, vizibil deranjată. „S-a Întâmplat ceva?”, am Întrebat-o. Aproape plângând, mi-a răspuns: „Va trebui să-mi dau demisia. Pur și simplu nu sunt o persoană creativă”, s-a mai smiorcăit ea. S-ar cuveni o nouă accentuare De prea mult timp, angajatorii le-au Îngăduit angajaților să evite problema creativității. Adevărul este că fiecare dintre noi are o doză de creativitate. Unii au mai multă pentru că au exersat-o. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]