830 matches
-
tăcute, nici o muzică, nici un murmur, nici o mărturisire. Omar nu le sâcâie, trebuie să aibă motive serioase să tacă. Se resemnează să se Întoarcă acasă, merge Încet, ținând În mână o trestie care se abate, din când În când, spre un smoc de iarbă sau spre o creangă rebelă. Acum stă lungit În camera sa, cu luminile stinse; brațele sale strâng cu disperare o Djahane imaginară, ochii Îi sunt roșii de lacrimi și de vin. În stânga sa, așezate pe jos, o carafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al XIV-lea, istoria acelui văr al lui Jean-Jacques Rousseau care-și sfârșise zilele ca ceasornicar la Isfahan. Iar eu nu-l ascultam decât pe jumătate. Preferam să-l studiez, capul voluminos, exagerat de mare, fruntea proeminentă, acoperită de un smoc de păr stufos și creț. Vorbea cu patimă, dar fără emfază, fără acele gesturi la care m-aș fi așteptat din partea persoanei sale, cunoscându-i scrierile Înflăcărate. — Sunt pasionat de Persia, cu toate că n-am pus niciodată piciorul acolo, preciză Rochefort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și de la care, apoi, nu mai puteai să-ți iei ochii. Ea s-a întins lângă mine și și-a pus brațele sub cap. Făceau asta și femeile din filmele de la Hollywood? Ava Gardner? Marilyn? Brigitte? La subsuori îi creșteau smocuri de păr negru. Pe cer croncăneau escadrile de ciori. „Ciorile”, a zis ea. „Ciorile. Tatăl meu spune că sunt ca partidul. Inu...” Mi-am înghițit limba. Am pornit-o cu stângul, m-am gândit. „Și tatăl meu spune la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Soț și soție Capitolul unutc "Capitolul unu" În prima secundă a zilei, încă dinainte de a ști dacă este frig sau cald, bine sau rău, am văzut nisipurile întinse ale Aravei, pustii și dezolante, pe care cresc doar smocuri prăfuite și întunecate, triste ca niște corturi abandonate. Nu mai fusesem pe acolo în ultima vreme, însă el da, chiar ierinoapte se întorsese, iar acum, cu ochii nisipoși, pe jumătate închiși, îmi spune, până și în sacul de dormit, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
m-aș pregăti pentru un picnic în sânul naturii, câteva clipe înainte ca vara să se năpustească asupra muntelui, cu ghearele sale transparente, un covor de un verde inocent îl acoperă încă, peste doar câteva zile va fi invadat de smocuri gălbui, uniforme și după aceea vor începe focurile, iar vara va lăsa în urmă doar o pătură neagră de ierburi pârjolite, distrugând echilibrul într-o singură noapte blestemată. Înghit aerul tăios al dimineții, încerc să conjur copacii și iarba, înaintez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este indiferent, spuse extramadurianul. Tipu’ Începuse să mă cam obosească. Mai aveți ceva vin? Întrebai. Încă Îmi simțeam gura uscată. — Da, omu’ meu, avem o grămadă, Îmi răspunse soldatul prietenos. Era mic de statură, avea niște pumni mari și un smoc de barbă de lungimea părului tuns scurt și era foarte murdar. — Crezi că o să-și Înceapă de-acu’ bombardamentul? — PĂi așa ar trebui. Da’ după cum merge războiu’ Ăsta, nu mai poți fi sigur de nimic. Da’ ce-are războiu’ Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i zăresc chipul. „Cum poți să citești, dacă nu e În Braille?”, o Întrebasem. Ridicase capul, și cu-adevărat nu pricepeam dacă era fața sau ceafa. „Poftim?”, Întrebase ea. „A, văd foarte bine prin asta”. Dar, zicând asta, Își ridicase smocul de păr, și avea ochii verzi. „Ai ochii verzi”, Îi zisesem. „Așa cred. Dar de ce? Asta-i rău?” „Aiurea. Asta ar mai lipsi”. A Început În felul ăsta. „Mănâncă, ești slab ca un cui”, Îmi spusese ea În timpul cinei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
profesioniști care au chiar față de magicieni profesioniști...” „Cum e fața de magician profesionist?” „Au, de obicei, nasul acvilin, sprâncenele ca de ruși și ochi vulturești, poartă plete până la umeri, ca pictorii de odinioară, și barbă, dar nu stufoasă, doar câteva smocuri Între bărbie și obraz, și mustăți care cad În jos peste buză În șuvițe, se Înțelege, pentru că buza e mult Înălțată deasupra dinților bieții de ei, iar dinții le ies În afară, puțin cam Încălecați. N-ar trebui, cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Profesorului îi repugnau mâinile întinse ale vecinilor (generozitate de flori carnivore), Chilot chelălăi după ajutor. Dar când locatarul suspendat și-l imagină pe administrator cu registrul de cheltuieli la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pantalonii și slipul fiind abandonați, în pripă, pe coronamentul unui boschet pitic. O mini-arteziană de sânge roșu-nchis, amestecat cu un lichid alb, probabil seminal, care izvorâște vioaie dintr-un ciot de carne retezat-sfârtecat, situat sub ombilic și în centrul smocului de păr pubian, indică proaspăta pierdere traumatică, de către nefericit, a propriului organ, din care o bună parte sau, cel puțin, glandul încă erect, se găsește în palma murdară a lui Coco. Așaa...! Sex oral ai vrut, sex oral ți-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aminte, și vreau să-mi confirmi, cred că s-a mers și la stână, la tine. Sunt sigur că am fost și eu la stâna tatălui tău. Parcă îl văd. Un om slăbănog, cu o mustață stufoasă, de parcă era un smoc de lână de oaie lipită sub nas. 76 - Tot ce ați spus este adevărat. Dar așa cum vam mărturisit doar din clasa a șasea am descoperit taina cititului și al scrisului. Și asta numai datorită dumneavoastră. Se uită adânc în ochii
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Grâul, secara și orzul de toamnă semănat în toamna anului 1945, a răsărit frumos, dar din cauza lipsei de zăpadă și a gerului din lunile de iarnă ale anului 1946, ogoarele semănate arătau primăvara ca pârjolite de foc. Ici-colo mai erau smocuri de grâu, secară sau de orz. Gerul distrusese culturile de toamnă. Ploaia puțină căzută în primăvară nu a mai putut ajuta cu nimic recoltele. Oamenii au semănat orz de primăvară, porumb și floarea soarelui, dar din cauza secetei, nu s-au
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
oceanul de aer înghețat, de munte, de culoarea safirului. Ne aflam pe spinarea unui elefant uriaș, de stâncă, cioplit pe vârful unui munte imens, alb ca laptele. Muntele era de fapt un pisc de cremene, ascuțit ca o lamă, cu smocuri de jnepeni cățărați pe câteva mici platouri de sub picioarele noastre. Halucinant, inaccesibil, muntele cu elefantul în vârf se ridica peste o lume plată, străvăzîndu-se prin aerul transparent ca o sticlă albăstruie. Colții de fildeș și trompa ridicată spre frunte dădeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu impertinentul ei chicotit, te oprești deodată, într-un echilibru nestabil, pe o mică porțiune de pământ uscat. Împrejur pământul mustește, mica porțiune de pământ este tot mai erodată de apa ce se scurge, târând cu ea petale fanate, fire, smocuri de iarbă, crenguțe, dar tu continui să stai pe loc, să aștepți. O aștepți să-ți spună ce are de spus și să sfârșiți cu această postură, neconvenabilă pentru toată lumea. Să te conducă pe ușa din față, să mergi să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fundul magaziei de muniție, care se află la rîndul ei pe fundul unei tranșee ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement, proiectată pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative. S-a urcat pe platforma tunului și răcnește la noi să scoatem lăzile cu muniție de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe cerul care i se părea lui George, așa cum stătea sub felinarele galbene, extrem de îndepărtat de pământ. Dincolo de podul de fier, silueta uzinei de gaz se decupa în clarul de lună. Felinarele aruncau o lumină verzui-lividă peste cheiul împestrițat cu smocuri de iarbă izbucnite printre pietre. În acest loc, orașul Ennistone era cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de vegetația, zdrențuită, mărăcinoasă, gunoioasă, care nu putea fi numită câmp și care separa canalul de case. De partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
târându-se pe versant în sus, până în dreptul gurii de foc. Moment în care, lăsându-i pe toți cu răsuflarea tăiată, s-a aruncat acoperind cu propriu-i trup focul mitralierei. Ducu i-a văzut mâinile încleștându-i-se de smocurile de iarbă uscată de deasupra gurii de foc și și-a zis: o face pentru ca trupul său mort, sfârtecat de gloanțe să nu alunece pe povârniș în jos, lăsând iarăși descoperită acea gură de foc care le stătea în calea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sus, pe covertă, Juan și nu mai importă cum, un matroz nenorocit, scuipa cu sârg resturi de tutun peste bord în totală necunoaștere a faptului că respectiva plantă încă nu fusese descoperită de europeni. Dar ce-i asta? La capătul smocului maroniu un alt maroniu tivit cu verde nu putea fi decât... Pămâââânt!!!!!! La acest strigăt amiralul Columb țâșni pe punte gata săl dărâme pe respectivul sol al speranței. Bine, bă amărâtule, bidon turtit, iubitule! Unde vezi tu Pământ că io
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
îmi era viu în minte. Mai ales copacul. Un copac aproape mistic, semănând cumva cu acele siluete ale lui El Greco despre care nu știi niciodată dacă se roagă sau se lasă devorate de extazul lor. Rădăcinile copacului erau acoperite cu smocuri de iarbă și licheni. De fapt, era singura vegetație adevărată în tablou. Și copacul și zarea pe care se profila el se scăldau în aceeași ariditate. Undeva între ramurile goale și aproape scheletice se afla o scorbură care putea fi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era normal să se întîmple așa. Căci nu te poți instala într-o irealitate decât pentru a muri. Înțelegeți, prin urmare, în ce hal eram. Odată, în tinerețe, am stat atârnat câteva secunde deasupra linei prăpăstii, prins numai de un smoc de iarbă. Auzeam cum trosnea fiecare fir și am leșinat. Dacă nu mă trăgea cineva, aș fi căzut în prăpastie. Așa eram și în gară: atârnați deasupra unui gol, împotriva căruia luptasem, cât te poți lupta într-o asemenea situație
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
predai auzul unei Cantate de Bach, ori să știi să asculți trilurile mierlei din fața casei, fără să-ți plimbi degetele pe mușchiul de pe coaja unui copac, sau pe spinarea vreunei pietre încălzite de soare, să-ți pui în balcon câteva smocuri de busuioc, mentă, mărar, rozmarin, un rând de regina nopții, câteva mușcate care să-ți spele privirile cu aromele și culorile lor... Niciodată nu am luat în glumă astfel de îndemnuri (chiar dacă ele sună de obicei stupid, aproape grotesc în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că acel "ceva" era foarte important pentru mine. Biserica avea două rânduri de scări. O scară largă, de piatră, urca din stradă. Cealaltă, laterală, dădea spre un parc și, fiind nefolosită, întrucît în partea aceea nu era nici o ușă, crescuseră smocuri de iarbă în crăpăturile umplute cu pământ. Ca să treacă timpul, am smuls un smoc de iarbă și mă jucam cu firele, încercînd să-mi aduc aminte ce anume așteptam să se întîmple și, cum nu reușeam, începusem să mă neliniștesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
O scară largă, de piatră, urca din stradă. Cealaltă, laterală, dădea spre un parc și, fiind nefolosită, întrucît în partea aceea nu era nici o ușă, crescuseră smocuri de iarbă în crăpăturile umplute cu pământ. Ca să treacă timpul, am smuls un smoc de iarbă și mă jucam cu firele, încercînd să-mi aduc aminte ce anume așteptam să se întîmple și, cum nu reușeam, începusem să mă neliniștesc. La fiecare zgomot, tresăream, convins că, în sfârșit, misterul se va dezlega. La un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cotuna Todireștii, aceeași comună. Școala de fete în sat ni s-a părut de prisos. (N-rul 14 din tabl[oul] Minist[erului]). 5) În cotuna Telejna (Butucărie), aceeași comună, am propus ca învățătoriu la școala de acolo pe normalistul Petru Smoc. Alex. Ciureanu e învățătoriu în Zapodeni. Un C. Ciureanu, cum e prevăzut sub n-rul 24 din tabloul Ministeriului ca funcționând în Telejna, nu-mi este cunoscut. (A se revedea în această privință tabloul județului Vaslui, trimis cu adresa mea N-ro
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o ciocârlie înălța triluri dintr-o trompetă de argint ; ochind păsărelele ce se strecurau în tufele de sânger, hultanii mici își tremurau aripile în văzduh. Iată-l și pe cel mare : fâlfâind, trece prin umbra brumată a unei arături. Cu smocuri de rogoz, se ivi deodată Balta Popii. O coloare delicată, verzuie, vestea că primăvara a poposit ș-aici. Cu clonțul sub aripi, un cocostârc se oglindea într-un picior de mărgean. Jurîmprejur sălcii tușinate păreau că stau pe labe, cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]