563 matches
-
total, ca un costum ieftin, și urlă: — Haide, vreau să-ți opresc respirația, haide, și are mâinile În șlițul meu. Doamne, ce pute aici... haide Bruce... Sunt numai io la naiba, doar eu... S singur paici n pula mea... Mă smucesc, dar ea Încă se dă la mine, cotoroanța asta de rahat hihăitoare, ochii ei de curvă viciată și ironică; iar eu mă smucesc din mâinile ei, dar pula mi se Întărește Împotriva voinței mele. — Lasă-mă În pace... lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aici... haide Bruce... Sunt numai io la naiba, doar eu... S singur paici n pula mea... Mă smucesc, dar ea Încă se dă la mine, cotoroanța asta de rahat hihăitoare, ochii ei de curvă viciată și ironică; iar eu mă smucesc din mâinile ei, dar pula mi se Întărește Împotriva voinței mele. — Lasă-mă În pace... lasă-mă În pace... — Haide... Mi-a scos afară pula și mi-o suge și noi plângem, plângem pentru Shirley nu nu nu plângem pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca curu polițaii, explică el. Și nu În felul normal În care Îi urăște toată lumea pe polițai. Dintodeauna iam urât pe puțoi ntrun mod special. Datu iești diferit, scumpete. Tu poți fi salvat. O să fac din tinio femeie cinstită! Ne smucește capul pe spate și ne privește În ochi. Se linge pe buze cu limba lui lungă. — Polițai poponar tupeist ca curu! Zâmbește. Acum a venit vremea să Înveți și tu ceva... Își bagă limba În gura mea, amestecându-și saliva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
uneori, probabil al mamei ei. A fost nevoie s-o imobilizezi oarecum sprijinind-o de podul cel vechi pentru a o Împiedica să alunece de pe mal În râu. N-a fost prea Încântată, a protestat, așa Încât te-ai mișcat repede, smucindu-i fusta În sus și dându-i jos chiloții până la glezne, astfel Încât să poată păși din ei folosindu-și picioarul sănătos. I-ai tras În sus piciorul ei prost și i-ai Înghesuit Între pielea subțire și curelușe ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
colegi de-ai ei din poliție contribuiau din plin prin urmele pașilor pe care le lăsau la alterarea indiciilor de la locul infracțiunii. L-au apucat energic de brațe pe turbulent și l-au repus pe picioare. Acesta încerca să se smucească din strânsoare, repetând obsesiv numele lui Sachs, ca și cum ar fi fost vorba de vreun mafiot de care toată lumea ar trebui să știe, și denunțând-o ca fiind persoana responsabilă de tratamentul abuziv aplicat latinoamericanilor din cartier. - Doamnă, vă dați seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu care au fost împinși le-a fost infinit superioară, transformându-i în parte a bestiei, care înainta disperată spre ieșire. Sachs își eliberă brațul dintre doi adolescenți, ale căror fețe erau roșii de spaimă și efort. Capul îi fu smucit în față și zări o bucată de carne terciuită pe pământul din cort. Suspină, gândindu-se că un copil fusese strivit. Dar nu, era doar o fâșie de balon spart. Un biberon, o bucată verde de material, provenind probabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
veniți și de la celelalte etaje, apucaseră prizonierul și îl târâseră afară. - Un doctor! Chemați un doctor. Ochii mei! Am dreptul la un doctor! - Ți-am mai zis: ține-ți gura! Gardienii continuară să îl târască pe hol. Constable începu să smucească din picioare, așa că se opriră, îi încătușară gleznele și apoi îl traseră după colț. Sachs și alți doi gardieni verificară starea lui Joseph Roth. Încă respira, dar era inconștient și rănit grav. Decise că e cel mai bine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii crunți și obrazul ca de var”, se repede ,,ca scăpat dintr-un arc” și-l lovește în creștet pe boier, răcnind așa de cumplit încât mazurii, înfricoșați, smuciră frâele și se năpustiră pe poartă, urmăriți de flăcăii Șoimăreștilor care, ascunși, așteptau semnul căpitanului. Atunci îl văzură neamurile pe Tudor cum c-o mână trage de barbă trupul greu al boierului și-l leapădă lângă piatra de mormânt pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
e vitejia?... Uite pe cine am propus eu pentru medalia de aur! Poftim!... Medalie de aur!... Glonte, nu medalie... Îl împroșcă cu o privire grea de ură și dispreț, apoi deodată îi întoarse spatele, strivind între dinți o înjurătură și smucindu-și mustața cu mâna dreaptă mică, grasă, încărcată de inele, ca o mână de femeie cochetă. Bologa rămase senin, nemișcat și cu gândul mereu că trebuie să-l convingă. Furia generalului îi făcea bine și-l îmbărbăta. Când crezu că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
depărtare descoperi cireșul bătrân care, în cinstea sosirii lui, se împodobise cu o minunată cunună de flori albe în locul coroanei de muguri plăpânzi de acum o lună... În gară pâlcuri de soldați se năpustiră asupra trenului ce pufăia și se smucea cu înverșunare înainte de a se opri. Ochii lui Apostol însă alergau nerăbdători printre oameni, mereu de ici-colo, cercetând aproape cu frică până ce, cu o lucire de fericire nestăpânită, se poticniră. Pe peron, în același loc unde rămăsese, ca și cum vreme de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
crima, toate crimele, că ucisese, ucisese cu adevărat... Nu-l mai opri nimeni. Despiaux pusese paharul pe masă. Privea pe fundul lui, ca pentru a găsi acolo forța de a-și continua povestea. Colonelul puse să fie adus. Puștiul se smucea în toate direcțiile, repetând întruna același lucru „Eu am fost, da, eu am fost!“. Pielea îi era vineție, pătată din loc în loc de răni roșiatice, vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare începuseră deja să i se înnegrească sub efectul înghețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
prin oraș, să îmi dai și mie voie să scap de tine, pentru că nu mai pot să mă prefac de față cu tine, dar imediat regret și o îmbrățișez și îi spun că ea este dragostea mea, însă ea se smucește din brațele mele și se retrage. Uneori, stinge televizorul și iese, iar atunci îmi fac griji să nu i se întâmple ceva pe drum, cum va traversa ea bulevardele cu privirea aceea somnambulă, așa că încerc să o conving să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trădarea prin mâncărurile tale, prefer să mor de foame, iar eu ies din cameră în tăcere, mâinile îmi tremură din dorința de a-l pălmui, de a se încolăci în jurul grumazului său, de a-i smulge mădularele unul câte unul, smucesc oala și mănânc direct din ea spaghetele fierbinți, fără furculiță, aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt, îmi opăresc pielea din interiorul gurii, înghit pur și simplu, fără să simt vreun gust, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca și corpul, Hudson efectua o matisare și două semnalizatoare porniră să clipească neregulat. Gemând datorită efortului cerut de degajarea nisipului strâns pe șina de ghidaj inferior, ușa cea mare lunecă smucindu-se, în ritmul semnalizatoarelor. La jumătatea parcursului se blocă. Dar trecerea era mai mult decât suficientă pentru a putea intra. Apone făcu un semn la Vasquez. Femeia se apropie precedată de gura criblorului. Colegii ei o urmară, iar vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apropie vreun cal!... Auzind bătăile din poartă, doamna hatman Potoțki se întinse și scutură cu putere de șnurul gros de la capătul divanului. Un dangăt de clopot răsună grav într-o altă încăpere. Doamna Potoțki așteptă circa un minut, apoi mai smuci o dată. Bătaia de clopot se repetă. în sfârșit, somnoros și puțin cam surd, intră silențios, în papuci de casă, bătrânul majordom Piotr. Bine c-a plouat - zise el înaintând lent pe covor. Dacă mai ținea o săptămână zăpușeala asta, pierdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a informațiilor e dificilă, dar mai dificil este să-ți astupi urechile. Drumul dintre stîncă și marginea livezii de peri era Întunecat ca un tunel și am avut impresia că am uitat să aprind luminile. O rafală de vînt Îmi smuci volanul În mîini. Dealul și livada de peri se terminau brusc Într-o pantă abruptă. Drumul era perpendicular pe mal. Am văzut imediat un mănuchi de lanterne roșii, dar mi se păreau cu totul altfel decît Îmi imaginasem. Mașinile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
incurabilă? Cu toate acestea, se pare că nu merita să mai Îmi pierd timpul pe-aici, deși clopoțelul de avertisment sunase. CÎnd mi-am luat mîna de pe coapsa fetei - părea să n-o fi băgat În seamă pînă acum -, Își smuci piciorul și-mi aruncă o privire dușmănoasă. — Presupun că nu pot spera să mă inviți la cununie. — Ce-ai de gînd să faci? Dacă vrei să mergi la studio, grăbește-te, căci timpul zboară. S-a schimbat melodia și momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
părul ei. În fața lor, un alt tânăr urmărea atent scena, îndoindu-se din mijloc de atâta râs. Laura și-a revenit repede din sperietură, mai ales când a înțeles din privirile lor că se distrau pe seama ei. S-a încruntat smucindu-se din brațele celui care încerca să-și lipească fața de obrazul ei. A reușit să se ridice și cu greu s-a stăpânit să nu-l pălmuiască pe acel „obrăznicuț”, precum îl numise în gând: - Mulțumesc, domnilor! Cred că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
braț Întins. Probabil că o aștepta pe Chérie, care părea să fi făcut un pact cu Întunericul de lângă zid. Când am trecut pe lângă el, Heino Îmi făcu cu mâna fără vreun cuvânt, apoi câinele cel mai urât din cartierul nostru smuci lesa și cei doi dispărură În noapte. Mi-am legat Torpedo-ul În fața porții și m-am furișat sus pe scări. Și pentru că un craniolog nepriceput tocmai Îmi testa fără menajamente Înteriorul craniului cu un ciocan, nu reușeam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
merg până la oglindă și să-mi ridic fusta - care În clipa aceasta nu mai era așa de netedă. Am făcut cum mi se spusese, desigur, cuprins de Îndoieli și dorințe, În ciuda faptului că la fiecare pas simțeam cele părți legate smucindu-se În spate și Într-o parte. Când, În sfârșit, am ajuns la oglindă, podoaba mea ieșea În afară, În direcția În care o făcea de obicei În cadrul unor ocazii festive, În timp ce chestia pe care Dora o numise „apendicele“ meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
departe, cu soarele În spate. Se uită mai Întâi la fiul ei, apoi la mine, apoi, vizibil tulburată, și-a dat o șuviță după ureche și a rostit ceva ce suna ca un nume. Dar nu, cred că mă Înșelam. Smucind balonul ca să fie sigur că mai are destul gaz, băiatul dădu din cap repezit, aruncându-mi un „mulțumesc“ fugitiv Înainte de a se Întoarce la părintele său neclintit. — Ce balon drăguț, i-am zis, uitându-mă atent la maică-sa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce dracu’?“ Smucind de câteva ori, până la urmă, persoana renunță. În schimb, se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi o bălăceală zgomotoasă. Oricine ar fi fost, se urina destul de mult. La intervale regulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Hotelul Kreuzer. Ca să fiu totuși sigur, am bătut la ușă. Apoi mi-am deschis poșeta și am scos cheia falsă pe care o șutisem din valiza lui. Capitolul douăzeci și unu Spre groaza mea, din cameră s-au auzit mișcări, apoi cineva smuci ușa - și nu era Anton, cum mă temeam, ci bărbatul cu părul blond ca paiul. Avea mânecile suflecate și brațele pline de tatuaje, printre care unul cu un bărbat Întins, cu picioarele desfăcute larg. Trebuie să fi așteptat pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
forță uriașă, iar Norman putu jura că auzise un țipăt, deși ar fi putut să fie zgomotul metalului suprasolicitat, iar tentaculele se prelinseră cu repeziciune, părăsind sasul. Văzură pentru ultima oară corpul lui Ted, târât În apa Întunecoasă, iar Fletcher smuci În jos maneta cutiei verzi. Dar deja alarmele Începuseră să țipe și avertizoarele optice să licărească. — Foc! strigă Fletcher. Foc În Cilindrul E! Fletcher le dădu măști de gaze; lui Norman masca Îi tot aluneca pe frunte, acoperindu-i vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să nu ratez“ și ateriză pe puntea sasului. Brațele calmarului alunecau În jos, apropiindu-se. Trase de unul din harpoane. Era prins de perete cu o coardă de cauciuc. Norman trase de ea, Încercând să elibereze arma. Tentaculele se apropiau. Smuci cauciucul, dar nici gând să se deblocheze. Ce naiba avea? Tentaculele ajunseră și mai aproape, coborând cu repeziciune. Apoi Își dădu seama că sistemul de prindere se debloca doar dacă trăgeai harponul lateral, nu Înspre tine. Procedând astfel, eliberă una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]