528 matches
-
i s-a părut că aude o altă voce, brutală și incredulă: „Omu’ e nebun“. Chiar așa, fu îngrozit cînd se trezi în picioare strigă cît putu de tare: — SCUSCUSCUSCUSCU! Powys și Odin îl înșfăcară de încheieturi, dar el se smuci și urlă: — SCUZAȚI-MĂ! SCUZAȚI-MĂ! dar Lordul Monboddo a mințit cînd a spus că toți delegații au fost de acord să aranjăm chestiunile prin dezbateri deschise și cinstite! Sau a fost mințit de alții. Urmă un moment de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Parcă albul zăpezii era dintr-o dată verde și pe frunzișul verde vedea flori albe de lămâiță, cu miez galben. — Mamă, de ce e singur băiatul ăla mic și slab? Și de ce-i îmbrăcat așa? o auzi că întreabă, iar mama o smuci și-i făcu semn să tacă. Dacă mai înainte se simțise invadat de dragoste, acum furnicăturile, tot de la cozoroc la botul ghetei, erau de dublă ofensă. Uite la proasta asta mică, ce s-o fi crezând? Mică e un fel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fugă. Să s-apropie nu poate decât omul pământean. - De-i așa, poi las-pe mine... zice Strolea cel viclean. Îl desleagă și-l urmează... El văzu atunci legat (160) Un voinic care când vede că smeii s-au depărtat, Se smuci lăsând în urmă a lui mâni și-n codru piere. Luna ese dintre codri, noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre peste giulgiuri de zăpadă Și mereu ea le lungește și suind pe cer le mută, (165) Parcă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
n-a bate, nici cucoșul n-a cânta. Da CĂLIN - NEBUNUL se uită și vede-un voinic ca și dânsul legat cot la cot de-un copac, și când o văzut că s-o pornit CĂLIN - NEBUNUL, el s-o smucit strașnic încît o rămas mînile la copac și el a fugit. Și ei merg, merg pîn-ce ajung la poarta-mpăratului. Și era o poartă mare de fier, că nu Era-n stare să treacă nime afară de CĂLIN - NEBUNUL. Și el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aștepta seara, în nișa unde pe vremuri era o statuie de bronz a Fecioarei. 13 iulie Dumnezeule, ce noapte îngrozitoare a fost. Totul a decurs altfel de cum am crezut. Când l-am apucat pe G. de braț, el s-a smucit și s-a aruncat asupra mea. Apărîndu-mă, l-am împins și s-a lovit cu capul de zid. S-a prăbușit pe trotuar. M-au trecut sudori reci. Din fericire, fiind târziu nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitîndu-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărîtîndu-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vedea totul! —Asta e. Plecăm, spuse el, pășind apăsat mai departe, hotârât să iasă în stradă. —Dă-mi drumul! Acum! Nu vru să o elibereze din strânsoare. Împotriva voinței ei, fu trasă pe scara îngustă de piatră. Începu să se smucească, asemenea unei fetițe recalcitrante care refuză să fie târâtă la grădiniță în prima zi. Dar era mai puternic decât ea. Se ura doar gândindu-se ce va face în continuare, ca să nu mai vorbim de actul în sine, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să tragă, sperând să găsească o cărămidă slăbită care ar putea ieși ușor. Nu reuși să scoată nici una. Pierzându-și încrederea, căzu în genunchi. Va lucra metodic, începând cu șirul de pietre de sus. Se apucă să prindă și să smucească, pielea de pe degete zgâriindu-se și zdrelindu-se de cărămida aspră. Zidul era solid ca stânca. Mâinile i se mutară frenetic la următorul șir de pietre, apoi la următorul. Nimic. Se ridică și cercetă zidul din partea opusă. Poate că ascunzătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fata de trapez, în speranța că aparatul fotografic va înregistra o căzătură fatală, de la mare înălțime, pe rumegușul de jos. Când corul începu să cânte pentru a doua oară, i se alătură tot ansamblul și în timp ce se balansau, atârnau, se smuceau și pluteau zâmbitori, cântau cu entuziasm despre succesul ce trebuia negreșit să urmeze. — O, Cerule! strigă Ignatius, incapabil să se mai abțină. Floricelele de porumb îi lunecară pe cămașă și se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aici? protestă nervos George. N-am făcut nimic! Ce mai e și asta? Ești suspect. — Suspect pen’ ce? întrebă George, îngrozit. — Aha! Chiar ți-e frică! Se întinse să-l apuce de braț și să-i pună cătușele, dar George smuci Consolația Filozofici de sub brațul lui Mancuso și-l lovi cu ea în cap. Ignatius cumpărase o ediție mare, elegantă, a traducerii englezești și toți cei cincisprezece dolari pe care îi plătise îl loviră pe Mancuso în cap cu forța unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apă? Nu-i așa că-i trist? De data asta, Irene trebe să-l ia și să-l închidă undeva pe băiat. Crezi că se-nsoară vrun bărbat cu ea dacă trântoru’ ăla mare stă pe lângă casă? Firește că nu! Santa smuci fotografia mamei sale și o pupă cu foc. Ia-o încet, fetițo. Eu mă rog pentru tine. * În drum spre spital, cu tramvaiul, Claude Robichaux citea ziarul cu inima grea. Cum putea băiatul ăla mare cât o ușă să dezonoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mustață. Îi dădu apoi drumul și alergă la ușa din față de unde se întoarse și strigă: — Îmi pare rău c-am intrat cu mașina-n casa aia, Ignatius. Te iubesc. Ușa se trânti și ea plecă. — Întoarce-te, tună Ignatius. Smuci jaluzelele, dar vechiul Plymouth, cu una dintre roțile din față fără apărătoare, de parcă era a unui furgonet de cărat vite, prindea, mârâind, viață. Te rog, mamă, vino înapoi! Mai taci o dată din gură, urlă domnișoara Annie de undeva din întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Jamie. Îl văzu dezgolindu-și dinții, într-un semn de furie. Dave se aplecă, sprijinindu-se pe oglinda retrovizoare, și își introduse brațul pe geamul deschis. Degetele lui puternice îl prinseră pe bărbos de nas, iar bărbatul urlă și își smuci capul. Degetele lui Dave alunecară, dar el se întinse mai mult și îl mușcă tare pe bărbat de ureche, fără să-i mai dea drumul. Bărbatul urla la el, furios. Dave simțea acea furie, dar și el era la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trebui să te târăsc cu forța, nu mă îndoiesc că un bărbat e în stare să trăiască singur, dar sunt convinsă că va începe să moară din clipa când va închide în urmă ușa casei lui. De parcă ar fi fost smucit brusc de un braț, ori și-ar fi dat seama că e vorba despre el, Cipriano Algor deschise ochii deodată și se îndreptă în scaun. Își trecu palmele peste față și, cu expresia pe jumătate năucă a unui copil prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aștepta seara, în nișa unde pe vremuri era o statuie de bronz a Fecioarei. 13 iulie Dumnezeule, ce noapte îngrozitoare a fost. Totul a decurs altfel de cum am crezut. Când l-am apucat pe G. de braț, el s-a smucit și s-a aruncat asupra mea. Apărându-mă, l-am împins și s-a lovit cu capul de zid. S-a prăbușit pe trotuar. M-au trecut sudori reci. Din fericire, fiind târziu nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărâtându-l. Împreună, alcătuiau o singură ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-te și spune-le, am zis eu în șoaptă. Eu o să rămân aici și o să țin vulturii la distanță. Am regretat imediat cuvintele care mi-au ieșit din gură. Iosif nu s-a sinchisit să-mi răspundă, dar s-a smucit și a rupt-o la fugă, ca și cum l-ar fi urmărit un lup. M-am întors cu spatele la cadavru, dar nu puteam să nu aud muștele care bâzâiau la mâinile ei și în jurul cuțitului plin de sânge care era alături. Vulturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
văzusem bine, cu siguranță ăla nu e sânge, dar când să deschid gura să-i spun asta, am simțit că mă doare mâna, și abia atunci am băgat de seamă că strângeam, din toate puterile, pământ în mâna dreaptă și, smucindu-mi-o, am smuls un mănunchi de grâu, cu rădăcini cu tot, și atunci m-am uitat la Puiu și am văzut cum îi tremură colțul gurii de frică, am lăsat din mână smocul, gândindu-mă că totuși nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și deschideam ușă după ușă, și treceam dintr-o cameră în alta, și credeam că n-o s-o mai găsesc nicicând pe mama, dar atunci am smucit o ușă și iată-mă din nou în camera mare, mama stătea într-un picior lângă unul dintre fotoliile de piele și râdea, măsuța era răsturnată, vișinata se prelingea pe pieile de zebră, printre cioburile paharelor de cristal și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de-al dracu’ nu s-a clintit din loc, degeaba am tras din toate puterile de cheia franceză, pe care o luase Feri de la taică-su, am încercat s-o învârt, am tras adânc aer în piept, pe urmă am smucit-o din nou, dar șurubul tot n-a cedat, în schimb cheia a alunecat de pe șurub, și atunci l-am auzit pe Feri șoptindu-mi cum că ce pula lu’ tata mă tot câcâi, ăștia pot oricând să dea iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-i dea pace lu’ taică-miu și să mă pupe-n cur, i-am tras și un șut, așa din culcat cum eram, cred că l-am nimerit cu genunchii în coaste, pentru că l-am auzit înjurând, apoi am smucit din nou cheia franceză, cu cealaltă mână am tras din toate puterile și de grilajul de fier, fără să reușesc însă să-l mișc, în schimb șurubul parcă a scos un scârțâit, dar de cedat, n-a cedat, între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci Feri mi-a șoptit că e-n regulă, să scoatem grilajul, dar cu grijă, că locul e foarte strâmt, iar eu i-am șoptit că era mai bine dacă-mi spunea ceva ce nu știam încă, și-am smucit grilajul, și atunci grilajul s-a desprins din cadrul de fier în care era fixat, împreună cu Feri l-am apucat din două părți, dar nu l-am putut scoate, era prea mare, așa c-a trebuit să ne dăm înapoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doar, Dumnezeule, și am auzit-o cum respiră precipitat, între timp gardienii l-au dus pe tata până la podium, dar nu de partea noastră, ci pe partea opusă, s-au oprit la vreo patru pași de sicriu, un gardian a smucit lanțul, atunci tata și-a ridicat capul, înălțându-și privirea, și atunci i-am văzut fața și am simțit cum mi se face stomacul ghem, tata era neras de multă vreme, slăbise foarte mult, dar nu de asta m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. SÎngerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sînt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai timp să gîndești. Mintea nu poate... În jurul meu zboară bagaje, se varsă băuturi, una dintre Însoțitoarele de zbor a căzut de pe scaun, Încearcă disperată să se prindă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înecat și m-a cuprins spaima. Am tușit sub apă, am scos capul afară, am văzut o bucată de cer și, ciudat, cu coada ochiului, am zărit pe mal un cerb care, nemișcat, se uita după noi. Apa m-a smucit din nou, trăgându-mă la fund. Mi-am Înfipt degetele În bulumac și am simțit cum Începem să jucăm, de parcă ne-am fi prăvălit printre stânci. Când am scos capul afară, abia dacă am reușit să iau o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]