603 matches
-
Puncte de reper (despre autori români și străini), sunt incomode, deoarece provin dintr-o exersare foarte liberă a propriului discernământ, fără vreo inhibiție în a gândi cu mintea proprie, fără niciun respect față de tabuuri. S. Damian nu face nicio concesie snobismului, gândirii servile, tentației de a face pe placul vreunui curent de opinie prestabilit. El valorifică netemător tot ce are mai bun moștenirea postmodernă, prin aceea că nu se sfiește să chestioneze justețea situării social-politice a unor opere literare și, implicit
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
divertisment, crescută la umbra unui Eros din ce în ce mai manifest și mai agresiv. Asfințitul muzicii savante favorizează atrofierea talentului și virtualizează impostura, diminuează aportul inteligenței și convoacă emergența facilului, slăbește rolul instinctului și întărește contribuția epigonismului, impune absența vocației și actualizează prezența snobismului. Pe de altă parte, se acutizează dispariția muzicianului total, în egală măsură eminent interpret și creator, cronicizîn- du-se, în replică, hiperspecializarea ce duce la o defalcare categorică între comportamentele compozitorului și restitutorului, totodată la abdicarea semnificațiilor lui homo-musicus. Primordialitatea
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
altceva. Despre firescul, simplitatea și uneori chiar asceza consimțită, despre omenescul, umorul și generozitatea sa, despre inocența celui care se pregătea, fără s-o știm, să urce "în cer, în alt sat", despre smerenie cît și despre suferința vădită în fața snobismului, a îngîmfării, a imposturii, a răutății. Despre poetul care, nopți la rînd, făcea și refăcea un poem, despre publicistul ce ținea pe o măsuță modestă un volum considerabil, scris de mînă, pe care l-a distrus cu două zile înainte de
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
Mă identific total cu frazele lui G. K. Chesterton, din eseul În apărarea efemerului: „Nu-i pot înțelege pe oamenii care iau în serios literatura: dar pot să-i iubesc; și îi iubesc”. Și mai am un argument de optimism: snobismul ființei umane. E unul din mecanismele care a împins mereu umanitatea înainte. Dorința și plăcerea de a epata, de a fi „mai cu moț”, de a se înfățișa lumii în postúri presupus avantajoase, îi conduc pe destui oameni pe făgașuri
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
director, Florin Șlapac - redactor-șef și Liviu Pitulea - tehnoredactare computerizată (superbă). Prin ce se distinge ea? Prin faptul că e animată de un spirit tînăr postmodern, de un remarcabil bun gust și cu o sită axiologică fină. Fără aroganță, teribilism, snobism sau stridențe contestatare, Amphion "are clasă", pledează nu împotriva altora, ci doar pentru valorile în care crede și pe care le supune unor analize serioase, academice dar deloc aride, reușind asta fiindcă își alege colaboratori pe cît de cultivați pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
noi toți? Dacă ar dispărea - să facem o cruce împotriva Necuratului ori să batem, păgânește, în lemn! - neamul acesta, dacă s-ar șterge de pe hartă țara numită "România", totuși vor continua să existe, pentru toți "străinii" (ating, cu aceasta, șí snobismul românesc), numele și opera genialilor Enescu și Brâncuși - nu numai ale lor trebuie să ne fie scumpe, dar în primul rând ei, datorită limbajului creației lor, sunt și universal cunoscuți, ba chiar sunt obârșii de influențe în artă și viață
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
pentru uluitoarele sale intuiții asupra Timpului, pentru apetitul comunicării cât mai simple, mai adevărate, mai exacte. Toți trei pentru a se fi lăsat devorați de Idee, pentru curajul de a fi fericiți întru Artă, pentru disocierea de orice formă de snobism, pentru dezinteresul față de bani, titluri, decorații, pentru munca acerbă și foamea de Adevăr. A-i considera modele mi se pare o aroganță. Înseamnă a le nega totala unicitate și a crede în posibilitatea de a concretiza o variantă a unor
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
interzisă!) ne oferea scară de valori pentru o literatura care, ea însăși, ieșea acum treptat din ceață groasă a proletcultismului. Profesorul onorific de la facultate umplea amfiteatrul cu verbul lui original, cu știința lui de a stîrni emulație, cu extravagantele și snobismele lui care ne aduceau în pragul revoluției intelectuale. Nu auzisem nimic asemănător de la nimeni. Acest lucru nu trebuie uitat. Îi sorbeam fiecare cuvînt. Cu toții, cînd am început să scriem, i-am copiat pînă și ticurile. Nu știam nimic din trecutul
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
Așa se întâmplă de obicei când un istoric literar cu adevărat competent se decide să se joace cu imaginarul amorf al publicului său virtual și să speculeze ingenios ceea ce acesta așteaptă în mod pasiv de câteva decenii. Adică forma de snobism înalt la care se raportează, cel mai frecvent, cei mai mulți dintre cititori. Adică, dacă este să fim corecți, măcar din anii '70 încoace, fenomenul borgesian. Însoțit, evident, de numeroasele sale avataruri. Care, fără a putea fi puse în directă legătură cu
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
umanități edenice care se cere în mod imperativ regăsită și retrăită de constructorii Templului Universal, vom înțelegea poate mai bine și dimensiunea ocultă a prieteniei romancierului cu frații masoni Bibescu. Sub semnul misterioasei litere G Considerat doar „o carte despre snobism”, Guermantes devine, din perspectiva acestor deschideri esoterice din biografia autorului său, un roman eminamente inițiatic, un jurnal al unei labirintice apropieri personale, prin saloanele pariziene, de misterul unui nume care se revelează totodată ca un important semn pentru autor. Căci
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
atunci de România literară. Exceptând textele publicate prin diverse periodice culturale, prozatorul craiovean a mai avut o apariție în Antologia de proză scurtă Respiro (Editura Dacia, 2003). La vremea respectivă, literatura lui Adrian Buz mi s-a părut de un snobism narativ supărător. Monologurile destructurate, plate și interminabile, alternanța ostentativă a vocilor și a perspectivelor, în afara cronologiei, linearitatea textelor naiv autoreferențiale, punctuația redusă exclusiv la cele trei puncte și stilistica neîngrijită, totul pe un fond epic sărac, îngreunau inutil lectura și
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
Anton Bibescu, pe care-l considera "una din inteligențele cele mai minunate pe care a avut ocazia să le cunoască" și cu fratele său Emmanuel. Bibeștii au reprezentat pentru el nu numai un mare prestigiu social care i-au alimentat snobismul, însă i-au stimulat și creația. Cornelia Ștefănescu ne informează că Emmanuel Bibescu era un tânăr cu studii serioase, un spirit superior, care "l-a îndrumat pe Marcel Proust în domeniul artelor frumoase". "Datorită lui, și-a făcut mai ageră
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
rupe orice alianțe, afară de cea cu produsul - situație în care mizeria încetează să mai renteze. Corelativ, dacă va afla rezolvări culturale nevrozei sale. Din acest punct de vedere, pe lângă capitalul său de autenticitate, subcultura deține rolul pe care îl are snobismul în cultivarea publicului. Când toți golanii urbei se bat cu pumnii în piept că sunt "băieți și fete de cartier", înseamnă atunci că există o receptivitate reală la factori de influență exteriori (mass-media) și o tendință de organizare în jurul acestora
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
la atâta acumulare de detalii el capturează în continuare atenția cititorului, ținând-o prizonieră până la sfârșit. Cumva tocmi în contul acestor detalieri. McEwan dovedește, am putea spune, o pricepere destul de doctă a narațiunii, dar fără a cădea nici un moment în snobismul celui care știe deja totul mai înainte de a povesti și altora. Ce intenționează McEwan să ne povestească? Schematic judecând, nimic extraordinar. Cu toate acestea extraordinarul există totuși, în subsolurile fiecărei experiențe, iar oamenii îl descoperă cu uimire, doar că de
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
tendința de a face mofturi, de a avea pretenții nejustificate; aplicat obiectelor, indică apartenența la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică tipică este cea a snobismului, a aparențelor: nu orice mofturi sînt fițe, ci în primul rînd acelea care devin ostentație a succesului social. În primul sens adjectivul apare, la masculin și la feminin, cu o componentă de evaluare negativă (chiar dacă nu tocmai gravă): “bărbați cu
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
o altă curiozitate lingvistică: folosirea substantivului fiță la singular: “îți iei niște saboți ultima fiță” (20ani.ro). Inovațiile și modele lingvistice reflectă obsesiile, mai mult sau mai puțin conștiente, ale unei societăți: excesul de adaptabilitate, riscul înalt de parvenitism și snobism au un permanent ecou în denumirile lor ironice: mofturi, fasoane, fițe...
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
normalelor diferențieri dintre ei, au îndeobște în comun trăsăturile asemănătoare ale impactului dintre două lumi, dacă nu adverse, cel puțin radical deosebite. Cu toată afectarea (frecventă) a dezabuzării, a posturii "consumate", blazate ce estetizează din vîrful condeiului (uneori nestrăină de snobism), turismul lor posedă un declic emoțional, al surprizei ce nu poate fi întrutotul mascată. Complexul Dinicu Golescu persistă în sufletul nostru național! Unii din acești autori, neavînd complexul rural, înregistrează confruntarea dintre urbe și urbe. Alții, pornind socialmente și moralmente
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
redusă a culturii la bursa valorilor din America, D. R. Popa o spulberă, încadrând-o la capitolul Prejudecăți, corecția critică având semnificații generale, eliberate de orice localizări geografice ori temporale, atâta timp cât cultura este privită ca opțiune liberă ce exclude artificialul snobismului: Există și o libertate de a nu fi Ťcultivatť, ceea ce nu te face mai puțin util sau respectabil în societate(...) Spre deosebire de vechea Europă, în care am trăit 36 de ani și cu ale cărei valori mă simt solidar, America e
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
ca și de trapezele acrobațiilor interpretative ce își zic metode, textele eseistice exprimă pulsația imediată a spiritului și exercițiul liber al condeiului de care nu ne-am putea dispensa decît în mod artificial, derutați de tendința scientizantă sau constrînși de snobism. Ele ne oglindesc fața spontană, vie, falacios fragmentată prin lipsa "sistemului"ostentativ. Ne regăsim în atari pagini cu preocupările, cu atitudinile și reacțiile noastre curente, fie pe făgașul acelorași opinii, fie pe al altora care nu mai puțin ne incită
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
dependenți pe cititori de farmecul scrisului sau. Deși... nu mai este vorba de exact același farmec. În volumul anterior, și în special în primă nuvelă din cuprinsul lui, elementul de atracție îl constituie recitalul de ironie al naratorului pe tema snobismului intelectualului new-yorkez, care nu face un pas fără să consulte un psihiatru. Este o ironie-spectacol de foarte bună calitate, bazată pe paradoxuri și exerciții de reducere la absurd la fel de captivante că un numar de jonglerie. În românul Traversând Washington Square
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
pînă acum, oricît se cuvine a ține seama (fără a le fetișiza!) de "noile metode" venite în flux continuu și frecvent înlocuindu-se, în ritm alert, una pe alta, rămîne - să recunoaștem - o permanență a esteticului, pe care, depășind un snobism superficial ca oricare altul, nu putem a nu o lega de cei ce i-au fundamentat teoria și i-au vegheat înflorirea în spațiul literaturii române. Atît propaganda fascistă, cît și cea comunistă (ultima primind, la un moment de criză
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
poetului capătă o identitate socială. Octavia Olteanu - în afară de faptul că are prenume și nume, ca orice femeie obișnuită - este o exaltata dintre acelea care, sub pretextul dorinței de a se află în preajma unor personalități, practica desfrâul. Un caz banal de snobism sexual. La rândul ei, Ana Rareș, cu toată poezia numelui ei, se află în condiția unei neveste care își înșeală soțul, profesor de stiinte naturale la Universitatea din Iași. Este caraghios să-l vezi pe poetul care o slăvește în
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
încă o dată și încă o dată// am murit în murmurul marmurei/ de o mie de ori" (Lied). După cum se extinde asupra unor factori ai civilizației, din dorința s-ar zice de a-și satisface un impuls posesiv, dar și dintr-un snobism al imaginarului pliat pe tehnică și pe citadinism: "imaginația ta abundentă/ țevăriile de fier ale frigului/ putrezesc/ lent/ lent/ picuri de humă sînge disperate-avalanșe de raze/ în cușca zilnică mor lentilele aparatului de fotografiat/ chinul tău se dizolvă în ploaia
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta scriiturii, ci și printr-un vector de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
pare să fi fost comandamentul hasdeian suprem, în slujba căruia și-a pus toată energia. Prim pas esențial - Hasdeu face un caz enorm de originea sa princiară, de strălucita familie de domnitor din care ar descinde în mod direct; gîdilînd snobismul instinctiv al intelectualilor, junele de 20 de ani se prezenta tuturor drept prinț din tată-n fiu; a avut însă înțelepciunea de a se înfățișa ca un "prinț popular", un "prinț roșu": demagogia liberală revărsată din belșug de Hasdeu imediat
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]