727 matches
-
Devenit un "partid-balama" el guverna foarte bine atît cu conservatorii cît și cu social-democrații acest partid seamănă cu un PME de tip familial: după retragerea fondatorului, fiica sa, Mimi Jakobsen, a preluat conducerea. 4. Tradiția comunistă: un substitut funcțional al social-democrației? Întorcîndu-ne în timp, tradiția comunistă apare ca o ramură a social-democrației care se detașează de curentul său principal după primul război mondial și Revoluția rusă din 1917. În afara caracterelor generale care definesc și partidele muncitorești social democrate, cele comuniste oferă
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și cu social-democrații acest partid seamănă cu un PME de tip familial: după retragerea fondatorului, fiica sa, Mimi Jakobsen, a preluat conducerea. 4. Tradiția comunistă: un substitut funcțional al social-democrației? Întorcîndu-ne în timp, tradiția comunistă apare ca o ramură a social-democrației care se detașează de curentul său principal după primul război mondial și Revoluția rusă din 1917. În afara caracterelor generale care definesc și partidele muncitorești social democrate, cele comuniste oferă aspecte care le deosebesc net. Aceste trăsături specifice sînt: internaționalismul, organizarea
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
majoră nu este oare: de ce aceste dizidențe au cunoscut succesul în anumite țări? Răspunsul este simplu: este vorba de partide comuniste sau dizidențe comuniste care s-au rupt de Moscova mai devreme pentru a fuziona cu dizidenții de stînga ai social-democrației. Același lucru a avut loc în Danemarca cînd PC a dispărut de pe scena politică și cînd socialiștii populari au intrat în Folketing după 1960 și în Parlamentul European după 1979. Finlanda și Islanda au partide de același tip care pot
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Islanda, comuniștii s-au îndepărtat de Komintern pentru a forma Partidul Socialist Unificat împreună cu socialiștii independenți. După evenimentul din 1968 de la Praga, ei s-au rupt definitiv de Moscova. Între timp, o nouă fuziune a avut loc în 1956 cu social-democrații de stînga, luînd naștere Althydhubandalag, Alianța Populară. În Danemarca, Aksel Larsen, eroul Rezistenței, devenit șef al PC după război, i-a luat apărarea lui Tito și a condamnat intervenția sovietică din 1956 în Ungaria. Fiind exclus în 1958, el a
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
cu experiența leninistă și sovietică. Transformarea PCI în PDS și renunțarea acestuia din urmă la aspectele specifice comunismului au adus în Italia adevărata democrație. În egală măsură ne putem întreba dacă, în Spania și chiar în Franța, apariția unei veritabile social-democrații nu depinde mai mult de o evoluție a partidelor comuniste care au renunțat la centralismul democratic în loc să se îndepărteze de comunism decît de cea a democrat-socialiștilor care aveau o organizare slabă și o ideologie care oscila între romantismul revoluției și
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
făcut ca partidul ce o reprezintă să treacă de la alianța socialistă la blocul burghez jucînd rolul de "pivot". Radicalii danezi au avut o nouă tentativă de a adopta o strategie centristă, părăsind în 1944 coaliția cu conservatorii în favoarea celei cu social-democrații. Chiar și omologii lor suedezi și-au oferit serviciile guvernului social-democrat pe care, însă, acesta le-a respins. Stînga radicală daneză det Radikale venstre ilustrează cel mai bine cazul radicalilor care, confruntați cu "dilema liberalilor", au optat pentru alianța cu
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
social-democrat pe care, însă, acesta le-a respins. Stînga radicală daneză det Radikale venstre ilustrează cel mai bine cazul radicalilor care, confruntați cu "dilema liberalilor", au optat pentru alianța cu stînga. Ei au ajuns astfel la putere ca susținători ai social-democrației. În 1968, aceștia au optat pentru alianța cu conservatorii și liberalii; astăzi se pare că, trecînd de la coaliția numită "trifoi cu patru foi" la cea numită "trifoi cu patru foi roșii", ei practică o strategie de centru. Aceasta ar fi
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
lider P. H. Spaak, și a anului 1973, cînd a condus E. Leburton. După federalizarea Belgiei, CVP, Partidul Popular Creștin Flamand, deține postul de prim-ministru. În Austria, după război, guvernele au fost conduse de populiști (ÖVP) în alianță cu social-democrații, apoi singuri pînă la victoria SPÖ care, în 1971, a deschis epoca Kreisky. În 1987, Austria a revenit la Proporgsystem-ul între cele două mari partide, dar rolul conducător a aparținut social-democraților, populiștii fiind puși în inferioritate prin creșterea votului naționaliștilor
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de Gaulle a guvernat Franța împreună cu comuniștii, iar SFIO a luat parte la primele guverne ale Republicii a V-a. În Irlanda, Fine Gael a guvernat cu laburiștii pentru a patra oară. În Islanda, Partidul Independenței s-a coalizat cu social-democrații. Astăzi, Philippe Seguin mai prezintă încă această sensibilitate față de RPR. 3. Caracterul popular și attrape-tout. Spre deosebire de liberali, partidele de centru sînt partide populare. Acestea, mediatoare ale burgheziei mici și mijlocii sau, pentru a folosi vocabularul leninist, ale burgheziei naționale au
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
muncitorești din afara sindicatelor, deși el mediatiza voința marii burghezii îndreptată spre posibilitățile dezvoltării economice oferite de Comunitatea Europeană. Partidul are și o aripă de stînga, minoritară dar dinamică, care, animată fiind de G. Fitzgerald, se vrea europeană, reformatoare, interesată de "social-democrație" și doritoare să separe Biserica de Stat. Aliată Partidului Laburist, între 1973-1977, într-o coaliție guvernamentală, Fine Gael a încercat să folosească dinamica integrării europene pentru a pune capăt dependenței economice a țării de Regatul Unit și să industrializeze un
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
destul de bine centrului dezvoltat al Confederației. Moștenitor al unei lungi tradiții, FPÖ austriac îi seamănă, dar, în plus, dă dovadă de o orientare pangermanică pe care radicalismul elvețian nu a cunoscut-o. Partidul Independenței din Islanda care a guvernat cu social-democrații și Partidul Naționalist din Malta completează seria de partide provenite din latura de centru a clivajului ce pune în opoziție centrul și periferia. Tradiția pangermanică a FPÖ înscriindu-se în tradiția Deutschnational a permis "acapararea" sa de către un întreprinzător politic
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a încetat să-și mărească numărul de parlamentari, se situează cu adevărat în centrul eșichierului politic. În Finlanda, Partidul de Centru din care provine Președintele U. Kekkonnen nu a ezitat să se bazeze la prezidențiale pe ajutorul comuniștilor, luptînd împotriva social-democrației. El reprezintă, de altfel, axa vieții politice finlandeze unde joacă un rol destul de asemănător cu cel al Democrației Creștine din Italia, ceea ce-i permite să facă parte din toate coalițiile și să obțină adesea postul de prim-ministru. Agrarienii islandezi
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
prin economie de piață și printr-o schimbare a valorilor. În 1994, acest partid a acceptat să participe la guvernare împreună cu Partidul Socialist. IV. Clivajul patroni / muncitori În urma căderii regimurilor comuniste, observatorii s-ar fi așteptat la o pătrundere a social-democrației. Dar nu s-a întîmplat așa. Faptul este surprinzător pentru Ungaria, unde Partidul Social-Democrat a jucat un rol important în Revoluția din 1956, deținînd posturi cheie în guvernarea lui Imre Nagy, ca în cazul Annei Ketly care a fost ministrul
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a întîmplat așa. Faptul este surprinzător pentru Ungaria, unde Partidul Social-Democrat a jucat un rol important în Revoluția din 1956, deținînd posturi cheie în guvernarea lui Imre Nagy, ca în cazul Annei Ketly care a fost ministrul Afacerilor Externe. Însă social-democrația a lipsit de la "întîlnirea" cu tranziția ca și cum comunismul fusese rațiunea sa. De asemenea, au lipsit partidele conservatoare și liberale de dinainte și de după război. Acest fapt surprinde foarte puțin; dacă democrațiile populare nu au lichidat nici fizic, nici cultural vechile
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
laburistă, rezultă din fuzionarea Solidarității Muncii, aripa stîngă a Solidarnosc, cu independenții și comuniștii reformatori. UP a obținut un procent, la început modest și a supraviețuit schimbării modului de votare. Partidul Socialist Ungar, MSZP, majoritar, s-a bucurat de o social-democrație reconstituită după modelul PDS italian, plecînd de la un partid comunist reformator. În Polonia, proletariatul a fost acela care, animat de Biserică, a constituit vîrful de lance în lupta contra "Statului muncitorilor și țăranilor": se cunoaște activitatea dusă de Lech Walesa
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a fost, ca în alte părți, epurat și care a triumfat după retragerea lui Kadar. Contextul internațional, venind în sprijinul social-democraților prost deghizați, l-a îndepărtat pe K. Grosz, succesorul lui Kadar, și a realiniat partidul devenit socialist, pe pozițiile social-democrației occidentale, dovedind prin acte concrete că nu era vorba doar de jurăminte pioase. Karol Grosz, el însuși comunist reformator, dar partizan al unui model marxist al socialismului, va reconstitui partidul, dar fără să se bucure de nici un succes electoral. V.
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
puterea comunistă și-a împlinit sarcina principală de distrugere a capitalismului și a tot ce constituia fundamentul puterii burgheziei. Pe lîngă aceasta și cu scopul de a acredita ideea că victoria comunismului însemna triumful și revenirea la putere a proletariatului, social-democrația a fost somată să adere la PC, ca în Cehoslovacia, sau să fuzioneze cu acesta în sînul unui partid muncitoresc unit, ca în Ungaria sau Polonia. Mișcarea sindicală s-a văzut unificată în avantajul elementelor sale comuniste și redusă la
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
majoritate de cadre ale vechiului regim, este condusă de elemente reformatoare, cum ar fi Petr Weiss. Toate statele din Europa Centrală aveau partide social-democrate iar, după 1920, partide comuniste. Țările și regiunile care au făcut parte din Austro-Ungaria aveau o social-democrație tot atît de puternică ca și cea din Europa Occidentală. Adusă cu "camioanele" Armatei sovietice, puterea comunistă a dezvoltat un aparat de Stat care nu se aseamănă prin nimic cu ceea ce noi am numit fenomen partizan. Trebuie să acordăm un
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de Raymond Aaron: partidul monopolist, care-și schimbă caracterul odată ajuns la putere, eliminîndu-și rivalii. Fie că puterea i-a fost acordată de o forță tutelară, fie că și-a cucerit-o singur, Partidul Comunist s-a grăbit să absoarbă social-democrația, deși el se mulțumea cu aliații creștin-democrați sau cu alții care se supuneau voinței lui. "Partidul" nu putea nici în ruptul capului să accepte ca vreo altă formațiune, oricare ar fi fost ea, să-i dispute statutul de reprezentant legitim
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
supraveghetor mai ales în domeniul social. În ceea ce privește tranziția, primii se aseamănă cu apărătorii utilitarismului benthamian, iar ceilalți, cu susținătorii colbertismului francez, chiar dacă discursul lor, marcat de fascinația dezbaterii economiei occidentale, se referă cînd la Hayek sau la monetarism, cînd la social-democrație. Spre regretul susținătorilor acestor două doctrine, nici una, nici alta nu este concepută pentru a asigura trecerea de la "socialismul aplicat" la economia de piață și nu constituie panacee; în fața ineditului situațiilor naționale, economiștii din Europa Centrală ar avea prilejul originalității, deși
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
entuziasmul delirant și nostalgia vechii ordini, partidele adepte ale unei tranziții mai lente au rezistat cu greu. Ele se autoproclamă social-democrate, dar fără să prezinte nici una din trăsăturile istorice, sociologice sau morfologice ale partidelor muncitorești și nici a fortiori ale social-democrației. Cele care s-ar putea încadra aici au fost studiate în capitolul precedent, cum ar fi Uniunea Laburistă din Polonia. Ne rămîne să tratăm virtualii sau potențialii "social-democrați" cehi, sloveni și slovaci. "Partidele de idei" revendicîndu-și social-democrația europeană s-au
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a fortiori ale social-democrației. Cele care s-ar putea încadra aici au fost studiate în capitolul precedent, cum ar fi Uniunea Laburistă din Polonia. Ne rămîne să tratăm virtualii sau potențialii "social-democrați" cehi, sloveni și slovaci. "Partidele de idei" revendicîndu-și social-democrația europeană s-au prezentat cu un total insucces la alegerile democratice. În Ungaria și în Cehia era vorba de organizațiile "în exil" ale vechilor partide dinaintea comunismului. În alte părți erau intelectualii și economiștii interesați să conducă procesul de tranziție
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
legislativele din 1992. În Republica Cehă, strălucirea Forumului Civic a eliberat energii: Valtr Komarek, fost vice-prim ministru al "Revoluției de Catifea" și fost responsabil al Institutului de Previziuni Economice din Praga, a încercat să regrupeze pe toți "minimaliștii" reconstituind o social-democrație, CSSD, care a obținut 1,25% din voturi, în timp ce omologul său slovac, SDSS, condus de Dubcek, a cîștigat 6,09%, ambele în 1992. Este adevărat, creștin-democrații, populist-țărăniștii, național-catolicii, iar în Boemia și Slovacia comuniștii sau postcomuniștii încearcă să profite de
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
fuzioneze cu liberalii? Theodor Stolojan Este o problemă de viitor și ține de dinamica PSD, a PD, de ce se îmtâmplă în urma alegerilor din 2004, de ce rezultat va obține alianța, dacă se va face. PSD este cel mai important reprezentant al social-democrației în România, situat pe partea stângă. Și PD se definește ca social-democrat, dar are suficiente valențe care-l apropie de noi. Mai devreme sau mai târziu, nu știu dacă după 2004 sau 2008, PD va trebui să vadă ce face
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
să ne uităm la viitorul pe termen mediu, pentru că mie îmi este clar că viața politică românească trebuie să se coaguleze și acest proces a început după alegerile din 2000. Dar marea mea problemă este că nu trebuie să lăsăm social-democrația românească pe mâna unui partid neocomunist.64 Dincolo de abordarea mai elaborat-teoretică a lui Stolojan și cea mai simplist-practică a lui Băsescu, și liderul liberal și cel democrat vorbeau, în fapt, despre perspectiva unei formule de colaborare electorală, parlamentară și guvernamentală
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]