33,499 matches
-
suplimentul literar al ziarului local. Pastișe după Barbu Nemțeanu și Ion Minulescu. Combătea pesimismul. Orașul în care învățam nu mai era hulitul târg de negustori de pe mal de Dunăre, în care poetul, ca într-o Gomoră... ci o înfloritoare urbe socialistă. Chiar dacă mai ploua de trei ori pe săptămână și în orașul nostru, alți doi bătrâni, de tip nou, ținându-se de mână, mergeau pe strada Republicii (fostă Domnească) mândri de Combinatul care se înălța la marginea orașului. La ora următoare
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
Maniu începe la Cluj. Cu prudențele și acoperirea de rigoare a redactorilor de atunci, ei reintră în țară, în propria lor țară (din frigul depozitelor interzise), via Cluj. Interbelicii exemplari, canonici sunt tolerați de nu deplin acceptați acum de canonul socialist, canon jdanovist, s-a spus, deteriorat lent, dar ireversibil. Pe acest amurg al idolilor cu consistență precară axiologic, își recapătă strălucirea, sau măcar o parte din ea, pentru ochii tinerilor cititori, câteva mari nume de poeți, recitiți, restituiți sistematic, oficial
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
păstăi de salcîm căzute, decorative substitute ale curmalelor la care nici visînd nu puteam gîndi. Repere, ele păstăile, ale unor campanii obștești din a căror liber consimțită muncă patriotică urma să fie stors nu știu ce ulei. Vîndut apoi, profitabil, de statul socialist, îmbuibaților capitaliști. După externare, vizitîndu-l acasă pe veneratul pictor, îl asist, un timp, în bucătărie (unde-și are și atelierul), la definitivarea compoziției care tratează, evident, patrioticul subiect. Nici o mirare. Cum mirare nu e nici cînd, pentru ultimele tușe, meșterul
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
printre băiețandrii valizi din vecinătate. Râdea înveselit, lovind ușor fundul nevestei ce-i servise cândva același tratament. Să n-o fi dorit, era de neconceput, fiindcă Lisa încarna perfect dorința. Dorința haotică, asemenea tuturor dorințelor din acele vremuri când revoluția socialistă, începută cu douăzeci de ani în urmă, părea să-și țină promisiunile și o întreagă generație, care nu cunsocuse războiul și cruzimile noii puteri, putea mușca cu toți dinții din viață fără să-și pună prea multe întrebări. Dansam enorm
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
ținuturile poetice imaginate de Dimitrie Stelaru și Constant Tonegaru. Nimic poetic, însă, în destinul unui autor căruia PCR i-a retras din librării tirajul volumului de debut, dîndu-l apoi la topit, pe motiv că "oferea o imagine neagră asupra realității socialiste" (Laurențiu Ulici - Literatura română contemporană, București, Eminescu, 1995, p. 364); prea puțină poeticitate și în filarea și avertizarea sa de către Securitatea ceaușistă, "ca urmare a adeziunii sale la programul lui Paul Goma" (Mihai Pelin -Opisul emigrației politice, București, Compania, 2002
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
a autorului: Atunci, mai mult decît înainte, mi-am adus aminte de Monciu-Sudinski, un sociolog român, autorul unor volume de literatură orală, sorte de «decupaje» autobiografice ale unor personaje ieșite direct din cultura realismului care ar fi vrut să fie socialist, dar a rămas doar social. Despre Monciu-Sudinski ar mai fi de spus că intră în greva foamei pentru eliberarea unui coleg, un filozof arestat de autoritățile de la București și este obligat să părăsească țara la sfîrșitul anilor ’70. Avea în
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
combinația de violență și poeticitate umană, ele trimit deopotrivă la literatura Angry Young Men și la nuvelele de debut ale lui Petru Popescu (Moartea din fereastră, 1967). În sfîrșit, pe coordonatele umorului negru (ce stăpînește viziunea autorului despre o lume socialistă prăbușită în cea mai rutinieră mizerie materială și promiscuitate sufletească), schițele și povestirile lui Monciu-Sudinski pot fi așezate alături de o altă "distopie reală" a comunismului, romanul Balanța (1985), de Ion Băieșu. Dostoievskianismul sec al personajelor amîndurora, izolate în vidul existenței
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
și intrate în mașinăria ingineriei sociale "multilateral dezvoltate" a lui Nicolae Ceaușescu. În formele dure ale naturalismului grotesc promovat de autor, sub ochii cititorului se recompun tristele și adevăratele realități sociale ale anilor ’60-’70, ascunse și edulcorate de realismul socialist oficial. Din acest punct de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic par a fi emblemele noii lumi epurate de credință și sensibilitate și aflate într-o
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic par a fi emblemele noii lumi epurate de credință și sensibilitate și aflate într-o perpetuă tranziție dinspre dezastrul socialist spre cel comunist. Anti-eroii lui Monciu-Sudinski sînt niște bestii suave, pornite în căutarea armoniei universale. Într-o lume în care Dumnezeu a fost înlocuit cu disciplina de Partid, iar valorile individuale (începînd cu sufletul și terminînd cu felia de pîine
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
le zăresc în ochi licărirea aceea duioasă care apare de obicei în clipa sfîrșelii și a resemnării." (ibid.) Abrutizat de reeducarea la care, mai mult ca sigur, fusese el însuși supus, campionul metaforei pugilistice încearcă, fără succes, să instaureze armonia socialistă a travaliului forțat. În consecință, în loc să dispară, problemele se înmulțesc: elevii chiulesc din greu la lopată, Ursescu, bătut măr, devine apatic și trebuie dus cu trenul "la Măgureni", pentru a fi "operat de buboaie" (p. 33), iar pedagogului nu îi
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
ceferiști duioși, tractoriști contemplativi, sudori metafizici și curve candide (deghizate în asistente medicale), care abia așteaptă să-și etaleze calitățile de brute sensibile, cu psihic complex și omenos. Cînd se plictisesc de teroarea banalului și de neajunsurile psihotice ale existenței socialiste, ele izbucnesc spontan și nemotivat, recurgînd la defulări și exhibiționisme sado-poetice: Munteanu își snopește în bătaie nevasta (Frig), pedagogul toarnă benzină pe propriul cîine, după care îi dă foc (Terasamentul), asistenta Jeni se freacă de navetiști prin trenuri ("cu gura
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
în sus, și rîdeam cu o poftă grozavă. În curînd apăru strivită de geam și Jeni. Am crăpat ușa să-i dau drumul, dar în urma ei mai năvăliră doi tractoriști." (p. 35) Episodul poate fi considerat un decupaj-etalon al realității socialiste. Grotescul aglomerației mijloacelor de transport în comun (întotdeauna neîncăpătoare și decalate față de orar) nu are aici ca egal de ilogism decît absurdul comportamentului pedagogului: deși scopul său este de a-l duce pe Ursescu la doctor, bărbatul pare mai degrabă
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
să se descurce cum o putea) îi stîrnește un amuzament teribil, comparabil doar cu entuziasmul izbîndei locative în fața asaltului navetiștilor. Scena tragi-comică a asaltului feroviar se regăsește și la Ion Băieșu, în romanul Balanța (1985), cu aceleași ingrediente de realitate socialistă: un tren neîncăpător, navetiști dezlănțuiți, bătăi pe compartimente. Printr-o focalizare la fel de crudă ca și cea operată de Monciu-Sudinski, Băieșu lasă posterității imaginea-tip a societății românești abrutizate de patru decenii de comunism; populată cu bestii, retardați mintal și bețivi
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
regim care închide un ciclu istoric și face să culmineze o aspirație seculară către rațiune, egalitate și lumină. În acest scenariu, rolurile sunt distribuite cu atenție și nimic nu este abandonat întâmplării: actul de naștere al noii literaturi sovietice, realist socialiste, este inseparabil de o efigie, cea a lui Maxim Gorki, după cum intervențiile sale punctează, encomiastic, o actualitate citită, solar, sub semnul optimismului lipsit de rezerve 1. Un întreg capital simbolic este pus în slujba stalinismului și operațiunea de seducție având
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
ei muncitori, țărani cooperatori sau intelectuali progresiști. Nimic nu se sustrage autorității etatice și dreptul la muncă își are corelativul său natural, dreptul la odihnă. În Arcadia pe care Mihail Sadoveanu o vede născându-se sub ochii săi, cultura este socialistă în conținut, națională în formă. Pe ruinele intelighenției devotate burgheziei, se ridică, grație unor forme prescurtate de învățamânt, acea intelectualitate posedând certificatul de noblețe al originii sănătoase. Un articol constituțional, 80, sancționează normativ existența învățământului de stat și precizează angajamentul
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
sale dedicate apărării binelui public. Evocarea "urgiei unor timpuri vitrege sub care era amenințat să piară acest popor" delegitimează orice tentativă de a colora nostalgic o epocă căreia îi sunt rezervate tonurile cele mai întunecate. Mecanismul antitetic marchează imaginarul realist socialist și, de la Cezar Petrescu la Camil Petrescu, fresca istorică este instrumentalizată în acord cu canonul rollerian. Indiferent de decorul concret, de mutațiile vestimentare sau de rafinarea strategiilor, cei o sută de ani care despart momentul apoteozei actuale de îndepărtatul an
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
pe Pațanghel al lui Preda. Și totuși, țăranii descriși de el fac mișto de tradiție , se înnebunesc după Muicăl Jackson, fac un fotbal pe maidanul satului, mândrele nasc la doișpe-treișpe ani, și scuipă semințe, în fine tot kitschul aferent agriculturii socialiste și postrevoluționare. Concluzia teoretică: desigur aici cuvântul patrie trebuie pronunțat cumva ironic, în răspăr cu discursul oficial. Poate fi înlocuit printr-un aproximativ acasă. Dar ce mai înseamnă acasă într-o lume de navetiști? La acest tip uman chiar continuitatea
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
oricâtă încredere i-am acorda spiritului critic și limpezimii lui Ehrenburg, suntem nevoiți să recunoaștem că în Vus par un écrivain d’U.R.S.S. ironia cu care se privea o mișcare poetică ( greșită, o știm) care se declara pentru societatea socialistă revoluționară, e cu totul nelalocul ei.// Noi suntem obișnuiți să întâlnim refractarul față de ceea ce e nou și proaspăt, numai în lagărul de dreapta, în lagărul celor îndrăgostiți de evul mediu până la nebunia dorinței de contemporanizare a lui prin fascism. Unui
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
oricâtă încredere i-am acorda spiritului critic și limpezimii lui Ehrenburg, suntem nevoiți să recunoaștem că în Vus par un écrivain d’U.R.S.S. ironia cu care se privea o mișcare poetică ( greșită, o știm) care se declara pentru societatea socialistă revoluționară, e cu totul nelalocul ei.// Noi suntem obișnuiți să întâlnim refractarul față de ceea ce e nou și proaspăt, numai în lagărul de dreapta, în lagărul celor îndrăgostiți de evul mediu până la nebunia dorinței de contemporanizare a lui prin fascism. Unui
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
în război, în 1916, ocupația germană a unei mari părți a țării, inclusiv Bucureștiul, cu guvernul mutat provizoriu la Iași, retragerea germanilor; iar în anii postbelici atît de agitați social, cînd naratorul se află la studii în Germania înfrîntă, revoluția socialistă de scurtă durată din Bavaria, apoi, peste cîțiva ani, tot în Bavaria, în noiembrie 1923, puciul lui Hitler (menționat în treacăt). Evident, cronologia narativă propriu-zisă e mult mai zigzagată decît cea istorică, dar din jocul aparent capricios de retrospecții și
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
risipise de mult?. 5. Abandonarea lui Te slăvim, Românie n-a avut nici ea temeiuri estetice, cum crede autorul articolului. În fapt, lucrurile s-au petrecut astfel: în 1965 s-a adoptat o nouă Constituție, denumirea statului schimbîndu-se în "Republica Socialistă România". Refrenul imnului ("Puternică, liberă,/ Pe soartă stăpînă,/ Trăiască Republica/ Populară Română!") devenise așadar anacronic. Și tot anacronic - mai drastic spus: stînjenitor - devenise, încă din aprilie 1964, textul strofei a 2-a: "Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor/ Cu
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
Zafiu, Ed. Curtea Veche, București, 2002. Un studiu necesar După cartea lui Teodor Vârgolici despre Societatea Scriitorilor Români înregistrăm apariția unui studiu al lui Ion Ianoși consacrat instituțiilor literare postbelice și în special Uniunii Scriitorilor (Uniunea Scriitorilor în sistemul culturii socialiste și segmentul literar în tranziția românească, Ed. Paideia, 2003). Studiul face parte dintr-o cercetare mai întinsă dedicată Instituțiilor în tranziție, urmărite pe domenii și, probabil, cu mai mulți autori, avându-l coordonator pe Adrian Miroiu. Studiul profesorului Ianoși cuprinde
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
Este firesc ca atunci cînd scriu aproape 1000 de inși, să se realizeze și opere geniale, dar și lucrări ce pot să placă pentru moment, dar care să nu dăinuie în viitor ș...ț, așa va fi și în societatea socialistă multilateral dezvoltată, așa va fi și în comunism..." A repetat ceea ce spusese și cu 12 ani în urmă, citîndu-l pe Leonardo da Vinci în legătură cu "necesitatea de a merge direct la sursă și a bea apă din izvor, nu din ulcior
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
falsă a țăranului și a relațiilor de clasă din lumea țărănească. Atacurile acestea nu l-au lăsat chiar impasibil pe Marin Preda care, parcă pentru a se reabilita, produce în anul următor nuvela Ana Roșculeț, întocmită după toate canoanele realismului socialist. Din nou este însă acuzat de naturalism, un stigmat de care prozatorul nu a putut să scape cu una cu două. Reușește abia cu Desfășurarea (1952), satisfăcând astfel, cu această scriere care milita pentru colectivizare, toate exigențele de artă ale
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]