1,301 matches
-
deosebit aspectul socioafectiv, raporturile de roluri, coeziunea și identitatea grupurilor; c) dimensiunea contextuală, care se referă la situarea grupului atât în mediul proxim (membrii unui colectiv de muncă fac parte dintr-o organizație industrială stratificată ierarhic), cât și în contextul sociocultural mai larg (o regiune, o țară, o cultură anume), cu valori, norme și cutume specifice și cu o economie mai mult sau mai puțin dezvoltată. Unii autori (vezi și Neculau, 2003) includ în analiza contextuală și variabile „de interior” ale
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
capitalului social, a potențialului de solidaritate și afirmare socială a grupurilor minoritare. De altfel, nu trebuie uitat că teoria „spirala tăcerii” a fost elaborată și consacrată în anii ’70-’80; or, de atunci, lumea a evoluat în sensul încurajării diversificării socioculturale și a exprimării opiniilor neconsensuale cu ale majorității. Pe de altă parte, în orice vremuri istorice, și cu atât mai apăsat în cele modern-democratice, constatarea unui curent majoritar a avut ca reacție nu doar renunțarea sau tăcerea, ci și activarea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
granița dintre persuasiunea sinceră și bine intenționată și manipularea malefică este foarte fragilă (vezi, mai pe larg, secțiunea precedentă). E de menționat în final că funcționarea și schimbarea opiniei publice, influențele grupale, interpersonale și mass-media au loc într-un context sociocultural determinat, ceea ce înseamnă un spațiu cultural specific și un timp istoric dat. Societatea, concretizată în instituții precum familia, școala, Biserica, mass-media, induce - prin socializare - membrilor săi un anumit set de valori, norme, atitudini și comportamente. Interiorizate și sedimentate în personalitatea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ca tendință de sedimentare pe toată planeta a unor comportamente comune, dar și sporirea diversității culturale în interiorul aceleiași țări s-au accentuat. Cu toate că în fostele țări comuniste acest proces nu s-a manifestat cu aceeași intensitate ca în alte contexte socioculturale, el s-a resimțit totuși. Iar, după ieșirea din regimurile totalitare, diversitatea de concepții (opinii) și conduite se manifestă cu mare intensitate, tendință ce se va accentua în viitor pe măsura depășirii perioadei de tranziție. 3. Comportamente colective și mișcări
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
categorie se află anumite deficiențe înnăscute ale comunicatorilor, în cea de-a doua, spre exemplu, o acustică defectuoasă a sălii unde are loc activitatea didactică sau deficiențe temporare - un profesor poate să fie, de pildă, răgușit), dar și unor factori socioculturali (spre exemplu, cineva care nu-și structurează adecvat discursul pentru a-l adapta unui anumit receptor); desigur că și la nivelul canalului de comunicare întâlnim astfel de deficiențe (zgomote, anumite interferențe care - așa cum vom vedea atunci când vom vorbi despre ascultarea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
terapeutică și consilierea familiei reprezintă prioritățile intervenției În cazul unui copil cu deficiențe. Momentul În care familia este anunțată că are un copil deficient trebuie bine pregătit, trebuie să se țină seama de structura psihologică a părinților, precum și de nivelul sociocultural. Unii părinți nu reușesc să se Împace cu acest gând, nu admit această realitate, o resping, se luptă cu ea, se Înșeală pe ei Înșiși, se amăgesc, caută explicații, uneori forțează unele explicații. În fața sentimentului de culpabilitate, majoritatea acestora vor
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
un număr mai mare de comportamente. În alcătuirea programului se va acorda prioritate comportamentelor grave și periculoase Întâlnite la copil. După elaborarea unui program, periodic, terapeutul/consilierul analizează și discută modalitățile de rezolvare a dificultăților Întâmpinate pe parcurs. În funcție de nivelul sociocultural al părinților, precum și de unele particularități comportamentale ale copilului deficient, se vor putea organiza, În perioada de intervenție și terapie, două sau trei programe, până când părinții deprind un mod eficient de gestionare a situației și pot asigura condiții optime de
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
Martonne, în 1902 - dar și până în Kosovo, Albania și Marea Adriatică), în mijlocul altor comunități non-romanofone (grecești, albaneze, slave, turcești), aceste comunități au avut, mai întâi, de luptat - la propriu, la figurat - pentru a-și face distincte - prin idiosincrazie - structurile etnolingvistice și socioculturale, proprii. Această recunoaștere identitară avea două aspecte. Cea mai cunoscută - care nu a întârziat de-a lungul secolelor - a fost cea exterioară. Comunitățile romanofone au fost menționate - după cum se știe - mai întâi în sudul Dunării, în Imperiul multietnic al Bizanțului
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
camuflează vacuitatea sensului, în sfârșit, împotriva așa-zisului simț comun. Strict tematic vorbind, textele se situează pe firul principal al curentului optzecist-desantist: abandonul marilor probleme în favoarea banalului, denunțarea mediocrității sufletești și a uzurii morale în zone periferice, deși veleitare, ale socioculturalului. Audiția lexicală bine antrenată a autorului trădează, de asemenea, un stagiu convenabil „la ușa domnului Caragiale”, ca și croiala economicoasă, decisă, tactica regizorală și ritmul dramatic susținut. Cel de-al doilea volum, Liniște. Povestiri din viața mea (1989), îl continuă
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
semantic, literatura ca fenomen liminal pune în cauză și amendează în spirit irenic valorile mentalității și culturii dominante, deschizându-le spre alternative fictiv-imaginative. În Pădurea spânzuraților, de pildă, protagonistul e victima sistemului de referințe agonic, în care se definesc conceptele socioculturale de identitate etnică și rasială. O dialectică a identității și a diferenței, transgresând conflictele de sex, rasă, mentalitate, este înscenată și de Mircea Eliade în Maitreyi, prin manipularea tehnicilor narative. Perspectivismul critic al lui Eliade se bizuie pe mandatarea unui
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
bună priză la text și la punerea în scenă. Prima lucrare reprezentativă, Personajul în teatru (1966), propune și câțiva termeni insoliți, chiar dacă nu îndeajuns de tehnic definiți: „talentul personajului” (potențialul marilor personaje de a permite interpretări noi, în funcție de epocă, mediu sociocultural, talent regizoral și actoricesc) și „cultura rolului” (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvente, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
reunește sintetic dimensiunea somatică cu cea psihică. Ea este și ființa valorică, rezultat al educației, prin care Își interiorizează valorile morale, spirituale, culturale, religioase. Ființa umană nu este numai produsul naturii genetico-bio-psihice, ci și produsul factorilor formativi ai valorilor modelului sociocultural și moral-religios. Ea este ceea ce omul devine prin imitația sau prin interiorizarea unor modele. Influența modelelor morale și culturale face ca Omul, ființă naturală, să se transforme În Persoană, În ființă morală. Persoana este obiectul Psihologiei Morale. Ea nu trebuie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau ca o satisfacție care procură plăcere și optimism, confort și siguranță. Echilibrul sufletesc semnifică starea de echitimie. A fi egal. A fi egal cu tine Însuți, dar În același timp a fi egal În raport cu lumea, cu ceilalți, cu modelul sociocultural admis. Echilibrul sufletesc este o formă a dreptei măsuri, a cumpătării. El este un acord Între dorințele proprii și posibilitățile de care persoana dispune pentru a și le putea realiza. Aceasta se remarcă, În exterior, prin acțiunile, conduitele și comunicarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
uman, aspirație supremă, elaborată de Supra-Eu și care se impune Eului conștient, ca ultim scop acceptat, ca perspectivă care trebuie realizată sau către care tinde semnificația ființei umane. În fine, ideea de om și elaborarea unui „Weltanschauung” specific, configurează cadrele socioculturale În care se formează și este acceptată concepția despre om, ca parte a concepției despre lume, raportată la mentalitatea istorică a epocii respective. b. Imagimea omului Imagimea reprezintă Înfățișarea, modalitatea sub care se prezintă aspectul formal al prezenței umane. Ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lor psihobiografică. Din aceste considerente, ei vor proiecta asupra societății propriile lor probleme nevrotice. Societatea Îi respinge ca fiind, cel puțin, diferiți. Această diferență este dată de faptul că nu pot stabili un acord cu normele de valori ale modelului sociocultural acceptat. Între această categorie de indivizi și societate va exista un conflict permanent, pe mai multe planuri: conflict psihologic, conflict moral etc. Persoanele cu un tip de existență nevrotică sunt produsul elaborat al propriilor lor experiențe de viață conflictuală, traumatizată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
apare ca o achiziție a individului, legată de mai mulți factori: - maturizarea personalității și, respectiv, a aparatului psihic; - formarea Supra-Eului moral; - imitația modelelor pozitive și interiorizarea acestora; - educația morală; - experiența personală de viață, evenimentele vieții individuale; - concordanța cu valorile modelului sociocultural căruia Îi aparține persoana respectivă. În ceea ce privește originile conștiinței morale, R. Le Senne menționează trei: originea dinamică, originea cronologică și originea axiologică. Le vom prezenta În continuare. Originea dinamică a conștiinței morale consideră că aceasta este un „act etern, care nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
adversarului este compromițătoare din punct de vedere moral și social, dar reușește să-i convingă pe ceilalți de „justețea” argumentelor sale, printr-o inducție sugestivă. Semnificația și mecanismele conștiinței pervertite Conștiința pervertită se naște din insuficiențele de caracter, educaționale și socioculturale ale unui individ. Ea se formează În decursul organizării personalității, fiind legată de evenimentele vieții acesteia, de modelele oferite, de influențele negative sau de carențele educaționale, afective, stări complexuale etc. Pornind de la caracteristicele conștiinței perverse, se poate construi un veritabil
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a doua etapă de echilibru stabil, de bine și siguranță, ca atribute ale adultului și, În fine, o perioadă de declin și resemnare specifice bătrâneții. Natural că aceste impresii au În primul rând o conotație valorică, de factură morală și socioculturală, dar acestea nu exclud substratul biologic și psihologic al etapelor de viață respective. Ceea ce este Însă cel mai important de scos În evidență este faptul că elementul asupra căruia se concentrează toate aceste impresii este Eul personal. Fiecare vârstă are
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ori destul de greu de surprins și imposibil de separat. Cele mai importante procese sufletești În care găsim reflectate aceste aspecte și care, de altfel, domină viața noastră psiho-morală, sunt sentimentele și aspirațiile morale. La baza sentimentelor morale stau factorii modelatori socioculturali și educaționali. Aceștia determină sensul sentimentelor și aspirațiilor noastre, asociind procesele afective cu valorile morale, sociale, culturale și spiritual-religioase. Viața socială presupune o solidaritate și o reciprocitate În acțiuni din partea membrilor săi. În conformitate cu normele modelului sociocultural, conduitele și acțiunile membrilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale stau factorii modelatori socioculturali și educaționali. Aceștia determină sensul sentimentelor și aspirațiilor noastre, asociind procesele afective cu valorile morale, sociale, culturale și spiritual-religioase. Viața socială presupune o solidaritate și o reciprocitate În acțiuni din partea membrilor săi. În conformitate cu normele modelului sociocultural, conduitele și acțiunile membrilor unei societăți sunt organizate după un plan comun, În care se reflectă modul de viață și mentalitatea grupului uman respectiv, al existenței colective În general, organizată după un anumit sistem de valori morale (Weltanschauungă. Viața socială
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Îi sunt impuse. Orice aspirație este o pulsiune de afirmare a sinelui, dorința de „a-fi-tu-Însuți”. Viața Însă Îți impune normele ei generale, printre care și obligativitatea de „a-fi-ca-ceilalți”. Aceasta Înseamnă, de fapt, „a-fi-conform-unui-model” pe care Îl impun normele moral-religioase și socioculturale. Tot ceea ce este contrar acestuia, tot ceea ce iese din tiparele lui, se situează În contradicție cu normele morale și culturale. Societatea care normează viața individului nu se Împotrivește la „a-fi-tu-Însuți”, dar, În mod paradoxal, ea cere individului de „a-fi-el-Însuși-În-limitele-normelor” impuse
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se afirma, de a fi ea Însăși. Această dorință legitimă este dată, pe de o parte, de pulsiunile Supra-Eului, de egotismul structural al Eului din punct de vedere constituțional-intern, dar și de limitele impuse persoanei și vieții acesteia de către normele socioculturale și moral-religioase, de condițiile schimbătoare ale lumii externe În care persoana se formează, trăiește și căreia Îi aparține. Situațiile care impun limite pentru persoană și viața acesteia au fost descrise și delimitate de K. Jaspers. Ele sunt „situațiile limită”. Noi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care, la rândul lor, sunt diferiți de mine, dar fiecare dintre aceștia, considerat În parte, ca individ, este unic, și toți la un loc sunt diferiți Între ei. Într-o altă privință, Eu sunt și un produs al valorilor modelului sociocultural și moral-religios În care trăiesc, pe care l-am asimilat prin imitație sau educație, și căruia Îi aparțin. Așa cum sunt un produs psihobiologic al mediului natural, Eu sunt, În egală măsură, și un produs psihomoral al modelului sociocultural. Se desprinde
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valorilor modelului sociocultural și moral-religios În care trăiesc, pe care l-am asimilat prin imitație sau educație, și căruia Îi aparțin. Așa cum sunt un produs psihobiologic al mediului natural, Eu sunt, În egală măsură, și un produs psihomoral al modelului sociocultural. Se desprinde de aici un fapt interesant, și anume că identitatea Eului este rezultatul final al unui act autoreflexiv, un veritabil fenomen de oglindă, sau de oglindire a Eului În propria sa conștiință, când se descoperă pe sine Însuși, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lucrurile sunt asemănătoare. Aderăm la un grup (social, politic, cultural, religios etc.Ă În primul rând după criteriile valorice pe care acesta le incarnează. Această adeziune corespunde cu nivelul meu de educație morală, cu structura mea sufletească, cu nivelul meu sociocultural și cu aspirațiile mele spirituale. Nimic nu este Întâmplător. Hazardul este certitudinea pe care Încă nu am descoperit-o. În spatele a tot ceea ce ne surprinde, ne uimește și nu putem Înțelege imediat, se află o ordine necunoscută, pe care Încă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]