3,003 matches
-
a lui Omicron și că mi-l pusese în față pe însuși Comandorul de piatră, ficțiunea care bântuie cugetele păcătoșilor. Dar nu, era un simplu căpitan de vas. Un șef ursuz, iubind și el singurătatea; și care, văzând pasagerul treaz, solitar, se înviorase oarecum, cuprins de un soi de simpatie morocănoasă: "Poiet?... Pușkin?"..., întrebă el în glumă, cu o aluzie evidentă la starea romantică în general... "Pușkin?", am bâiguit, surprins de adresare... Pe urmă pricepusem. Era ca o nobilă parolă; un
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
-nchiși pe jumătate, soare galben printre ramuri nemișcate să-ți învăluie-n tăcere și-n lumină fruntea mică, de domniță bizantină. F1: Iar la-ntoarcere, să trecem prin pășuni și prin funduri de livadă cu aluni, printre garduri fumurii și solitare ce se uită-n urma noastră cu mirare... B3: Și, din treacăt, ici și colo, să culegi sânziene cu tulpinile întregi, margarete, scânteioare și aglice un buchet de flori orfane și calice, lung în coadă și ghimpos și cu țărână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lumini aprinse, un ogeac din care se ridică fum, când te prinde noaptea călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fost, dar puteau să fie, după cele duse pentru totdeauna... * B1: Străine priveliști fugare! Voi nu știți că-n inimă port o dulce mireasmă de floare... parfumul trecutului mort... * F3: Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit... F2: Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, visători ca amorezii stau de veghe la fereastră, și pe marmura zăpezii culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de ori că n-are nevoie de ea, sar fi mințit singur și tot s-ar fi întors! Acum, se tot uita cu luareaminte la înfățișarea lui din oglindă și constata că, dacă ar fi fost slut, pe cât era de solitar, nimeni n-ar mai fi privit la el vreodată! Însă acea imagine întunecată și atât de mohorâtă ascundea secrete la fel de adânci, ca și cele din inima lui. Pricepea bine că oglinda aceea este singura care putea să-l asculte și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dorind să îi pun pe toți într-o strânsă și de nedespărțit legătură, care să intoneze mereu pe aceleași tonuri și să urmărească, nu singuri, ci laolaltă aceleași țeluri, întocmai așa cum clapele pianului, apăsate una câte una, scot numai sunete solitare și nesigure, însă, apăsate mai multe deodată, dau naștere unor armonii amețitoare, ce mângâie auzul și-l încântă pe deplin... Dar întreg efortul meu de apropiere a fost în zadar, căci, în acel loc viciat și putred, cu reguli care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este glasul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
multe ori, în orice caz, personaje-unicat care ard în combustii interne la temperaturi cât se poate de ridicate și a căror conștiință tânărul autor o forează cu precizia unui medic psihiatru de înaltă clasă. Cei mai mulți dintre eroii săi sunt niște solitari, plasați magistral în cadre natural inedite, care sunt în deplină concordanță cu starea lor psihică. În Suflet paralel, acțiunea se petrece „pe un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând Într-o altă privire -jertfă de seară - p rinsă Într-un descântec ciudat... Cuvintele mele se sting În fiecare frunză și-n fiecare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sunt diferite laturi ale vieții morale sau capacități ale caracterului, care dau putința de a rezolva acele sarcini. Aici se disting, de asemenea: virtuți individuale și virtuți sociale. Primele sunt forțele morale pe care se bazează formarea onestă a vieții solitare, celelalte sunt forțele care te fac capabil să rezolvi sarcinile impuse de viața În comun. Ca formă generală, fundamentală, a datoriilor și virtuților fundamentale, poate fi indicată stăpânirea de sine. Ca virtute ea Înseamnă puterea de a structura viața solitară
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
solitare, celelalte sunt forțele care te fac capabil să rezolvi sarcinile impuse de viața În comun. Ca formă generală, fundamentală, a datoriilor și virtuților fundamentale, poate fi indicată stăpânirea de sine. Ca virtute ea Înseamnă puterea de a structura viața solitară În sensul desăvârșirii umane prin voința rațional-morală, independent de instinctele naturale și de afecte. Stăpânirea de sine apare sub două forme principale: moderația și eroismul. În raport direct cu acestea sunt descrise bunăvoința, iubirea de aproapele tău, spiritul de solidaritate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține seama de obscurul simbolism criptic, putem spune că eroul e un visător solitar, izolat de restul umanității printr-o sensibilitate exacerbată de consumul abuziv de stupefiante și alcool. El își urmează sinistra aventură de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite. Pentru el, idealul e, desigur, inaccesibil. Îl întrevede, totuși, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
una de memorat, nu scrisă, așa cum și-ar putea închipui un cititor naiv sau neatent.) După care i-am trimis din nou pe sectoare să-și desăvârșească munca organizatorică, nu înainte de a-i anunța că eu o să fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o rapid, pătrunși de importanța misiei lor. Dom' șef de catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
organizare interioară autohtonă, mi-am dat seama că sunt conștientă și am înțeles că, conștiința este un fapt fundamental al vieții psihice care avansează, curge și se succede fără încetare în noi ajungând într-un timp vid unde se simte solitară cu conștiința care a precedat-o, recunoscând în aceasta o altă parte a unui Eu, care credeai că este al tău. Schimbările calitative de conștiință nu sunt niciodată bruște și nu constituie frânturi absolute, conștiința de nivel superior implică recunoașterea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
spre aliniamente, funcționarea În staccato a mitralierelor și contrapunctul gurilor de foc. Războiul nu mi-a plăcut totuși niciodată: prea multă lume Înghesuită pe spații mici, prea multă dezordine și murdărie. De mic, mărturisesc, m-au atras doar frumusețea monumentelor solitare, Îngenuncherea preaînalților de granit, strecurarea pe sub fustele de spumă ale cascadelor sau dezvirginarea neumblatelor păduri. Departe de teatrele de operațiuni, Îmi purtam campaniile solitare cu pioletul, vâsla și busola. Grație mijloacelor de transport din ce În ce mai rapide, de la avionul supersonic până la ascensorul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spații mici, prea multă dezordine și murdărie. De mic, mărturisesc, m-au atras doar frumusețea monumentelor solitare, Îngenuncherea preaînalților de granit, strecurarea pe sub fustele de spumă ale cascadelor sau dezvirginarea neumblatelor păduri. Departe de teatrele de operațiuni, Îmi purtam campaniile solitare cu pioletul, vâsla și busola. Grație mijloacelor de transport din ce În ce mai rapide, de la avionul supersonic până la ascensorul cu reacție, distanța devenise aproape o constantă, ajungeai la fel de repede cu mașina În partea cealaltă a orașului sau cu naveta În Țara de Foc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
intensă, luxuriantă. Era genul de noapte în care devii conștient de existența altor galaxii. Umbra îmi aluneca înainte pe asfalt. Deși nu era încă unsprezece noaptea, orașul părea pustiu, iar eu mă mișcam prin el ca un arlechin misterios și solitar dintr-un tablou: ca un asasin. Când îmi trecuse prin minte gândul că sunt îndrăgostit în chip irevocabil, disperat și sfâșietor, de Honor Klein, mi s-a părut în prima clipă că această idee a făcut lumină în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spunea mai mult decât o sută de vorbe. Altă seară minunată care se transformă În praf, mi-am spus, și m-am Întors În camera de zi. Instalându-mă În fața pervazului, am scos un Moslem. Jos În scuar, o figură solitară - mai degrabă un contur, decât substanță, mai mult umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
intime gânduri. Pe când Îi spuneam lui Lauren trista mea poveste, mi-am dat seama că eram mai mult decât jenată de situație. Adevărul era că luna mea de miere părea a fi la fel de romantică pe cât ar fi acum o Încarcerare solitară. Proaspătul meu soț, Hunter, fusese nevoit să plece În cea de a doua zi a vacanței noastre ca să Încheie o afacere. Serios, acum, nu am fost niciodată una dintre acele fete care visează toată viața la ziua nunții lor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rol care nu-i e propriu în această campanie: calm, „tehnic”, cu un aer superior, nu atacă în stilul grobian cu care ne-a obișnuit, cu toate că sunt convins că îl mănâncă limba la fiecare două-trei minute. Individualistul feroce, rinocerul politic solitar care aproape și-a strivit propriul partid, vrea să se arate altruist, cloșcă peste candidații PD la primăriile altor orașe mari, pe care a încercat să-i promoveze trimițându-l pe Emil Boc la... Constanța și uitând cum îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
protector și oglinda unei vitrine din lemn de trandafir. Este interesant că binecunoscuta oglindă de baie a blocurilor din Drumul Taberei, care costa 11 lei la orice geamgerie, nu l-a atras. Cât despre personajele fictive care-i însoțeau jocurile solitare, ele se chemau setița (a se citi, cu ochi de adult, fetița) Kindo, precum și cuplul Tim și Ștam. 3. Incredibilele aventuri ale lui Știm și Ștam Știm și Ștam au apărut într-un borcan de muștar, în prima dimineață după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe Willi Hilfe, care luase totul atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui Hilfe nu luase În glumă crima, ci Îl avertizase, vorbindu-i ca și cum moartea ar mai fi avut o Însemnătate. Asemenea unui animal solitar, Rowe adulmecase urma unui tovarăș. Chelnerița cea palidă nu-l slăbea din ochi, căci așa nebărbierit cum era, arăta ca unul dintre clienții obișnuiți să plece fără să plătească. E de necrezut cît de mult te poate schimba o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
eradicată. Eul, eul reflexiv, glorificat de tradiția filosofică occidentală, este sortit dispariției. Se poate afirma - potrivit opiniei lui Ilie Bădescucă „jumătatea ultimă a secolului al XX lea, așadar, este integral caracterizată de aceste patru mari fenomene deculturative : ghetoul social, mulțimea solitară, producția faraonică și masificată, ateismul marxist. Toate au lovit cu o mare forță distructivă supraeul tradițional și creștin(în care se fixase prima mare sinteză antropologică a omului european).”; Lenin, cu ideea «revoluționarului de profesie», a desăvârșit teza omului cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în special preoții, acești mentori ai spiritualității. Individualismul, acest stil de viață independent și egoist, este capabil să declanșeze un război acerb al tuturor împotriva tuturor pentru acapararea resurselor existente (aflate într-o continuă scădere). Individualiștii sunt în realitate niște solitari, care dezvoltă relațiile social-umane într-un mod superficial. Din rândul acestora se recrutează infractorii, care țin neapărat să-și demonstreze abilitățile și “inteligența” în detrimentul oamenilor cinstiți. Însă problemele societății, indiferent de natura lor, inclusiv cele din apropierea noastră ne ating în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dreptate, războiul ideologiilor. [...] Ideile cele mai diferite, cele mai contradictorii chiar, cu privire la formele de viață, individuală și colectivă, politică și economică, națională și socială, morală și religioasă, se înfruntă cu dușmănie și se ciocnesc cu violență, nu numai în meditațiile solitare ale oamenilor mai reflexivi, ci și în manifestările publice ale celor mai întreprinzători. Iar aceste conflicte, care au încetat de mult a se mai reduce la discuții academice, pașnice, îngăduitoare sau curtenitoare, tind să ia din ce în ce mai mult forme intolerante, agresive
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]