1,274 matches
-
teoretice pe care le cunoaștem despre Biserică și dacă le împlinim în Biserică - acolo unde le este locul și rostul!... Biserica, în calitatea sa de extensie în lume a Trupului înviat al lui Iisus Hristos, nu duce o existență în solitudine ci se constituie într-o realitate socială făcându-și simțită prezența în lume față de care are o seamă de îndatoriri, îndatoriri provenind din faptul că ambele, și Biserica și lumea sunt creații ale lui Dumnezeu, prima fiind Împărăția Harului dumnezeiesc
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
valoarea, rolul, rostul și importanța Bisericii în viața creștinului și în viața societății acesteia seculare, care trebuie să știe că Biserica, în calitatea sa de extensie în lume a Trupului înviat al lui Iisus Hristos, nu duce o existență în solitudine ci se constituie într-o realitate socială făcându-și simțită prezența în lume față de care are o seamă de îndatoriri, îndatoriri provenind din faptul că ambele, și Biserica și lumea sunt creații ale lui Dumnezeu, prima fiind Împărăția Harului dumnezeiesc
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
complexe circumstanțe fluide, profund misterioase. Provizoratul sentimental capătă proporții apăsătoare, odată cu substanța unui paseism completudinar. Câteodată, peisajul liric ia accepțiuni de mult apuse. Sunt invocate florile carnivore, descinse parcă dintr-un fantomatic neant al idealurilor erodate. Fundamentele nocturne, împreună cu atotputernicia solitudinii, determină nedisimulata interiorizare. Persistă, invariabil, tentativa de a frecventa zone adânc spiritualizate. Poeziile Cristianei Maria Purdescu sunt situate sub o pregnantă influență selenară, fiind realizat un misterios sincretism între umbrele trecutului și mereu via problematică a ceea ce va urma. OCTAVIAN
AMPRENTELE INTERIORIZĂRII DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368308_a_369637]
-
se-ntoarcă bunica.... V. ALUAT, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015. Întâi m-am însingurat până am inceput sa vad firea ascunsă a lucrurilor - zigzaguri rapide, cuante de suferință pură. Mi-am adâncit apoi solitudinea, până mi s-au arătat cele nemateriale cum ar fi oglindirea, ori negarea negației. Tot mai în singurătate zăvorându-mă, în cele din urmă, am ajuns atât de aproape încât am văzut moartea trebăluind precum o bunicuța care întinde aluatul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
ajuns atât de aproape încât am văzut moartea trebăluind precum o bunicuța care întinde aluatul. nnnn ... Citește mai mult Întâi m-am însingurat până am inceput sa vădfirea ascunsă a lucrurilor -zigzaguri rapide, cuantede suferință pură.Mi-am adâncit apoi solitudinea,pana mi s-au arătat cele nematerialecum ar fi oglindirea,ori negarea negației.Tot mai în singurătate zăvorându-mă,în cele din urmă,am ajuns atât de aproape încâtam văzut moartea trebăluindprecum o bunicuța care întinde aluatul.nnnn... VI. ATUNCI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
circumstanțe ale vieții. Același termen poate denumi și o stare sufletească lăuntrică, interioară, persoana în cauză simțindu-se abandonată, părăsită, izolată de viața socială, de oameni, de lumea din jur și chiar de Dumnezeu. De multe ori prin „singurătate” înțelegem „solitudine”, cu alte cuvinte retragerea voită a unei persoane din tumultul vieții pentru a petrece o vreme singură cu un anumit scop, cum ar fi refacerea fizică, psihică, emoțională, meditația sau cugetarea etc. În acest documentar, fațetele termenului „singurătate” se întrepătrund
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
Când această stare de singurătate lăuntrică se instalează pentru o perioadă mai lungă de timp și tinde să devină permanentă, ea devine nocivă și poate duce la o viață pustie. Dar când o persoană alege să trăiască un timp în solitudine, izolată de ceilalți oameni cu scopul meditației, a cercetării de sine, a edificării sufletești și a întăririi relației cu Dumnezeu, atunci această izolare poate duce la creștere spirituală și umplere de putere divină. Dacă astfel de momente de solitudine sunt
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
în solitudine, izolată de ceilalți oameni cu scopul meditației, a cercetării de sine, a edificării sufletești și a întăririi relației cu Dumnezeu, atunci această izolare poate duce la creștere spirituală și umplere de putere divină. Dacă astfel de momente de solitudine sunt benefice și de dorit din când în când, singurătatea nu este o stare de dorit și doar Dumnezeu este Cel care ne poate ajuta să ieșim din ea. Citind această carte, mi-am întărit convingerea formată de-a lungul
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
că tu trebuia să urmezi ceea ce destinul deja hotărâse... Sancta simplicitas! Și noi, orbii... Te resemnasei cu un amurg pe care l-ai fi vrut altfel, ca loc și ca timp, îți tocmisei o sleire într-o tânjită și liniștită solitudine, doar printre ai tăi și cu puțini prieteni în preajma ta. Nu cred că-ți dorisei plecarea tocmai când „luceafărul” de pe cerul înnorat de boală și neîmplinite visuri ale inimii tale, nepoțica ta Anamaria, trecuse binișor de înălțimea pătuțului, gângurind și
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
culoare. Și fiecare culoare avea darul vorbirii. Galbenul se născuse într-un fir de nisip purtat de frăgezimea unei furtuni. Liniștea singurătatea pașilor. Albul chema puritatea din largul cerului care adăpostea înfricoșătorul albastru. Pentru că și între culori există teama de solitudine. -Știi tu, câtă putere are afirmația cu înțelegere? -Imensă. -Înțelegerea nu este pentru oameni morți, pentru culori care tremură sau margini arcuite dintr-un alt timp. Înțelegerea este pentru zei. -Tu cum strigi în gând o culoare om? -Cu glas
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
circumstanțe ale vieții. Același termen poate denumi și o stare sufletească lăuntrică, interioară, persoana în cauză simțindu-se abandonată, părăsită, izolată de viața socială, de oameni, de lumea din jur și chiar de Dumnezeu. De multe ori prin „singurătate” înțelegem „solitudine”, cu alte cuvinte retragerea voită a unei persoane din tumultul vieții pentru a petrece o vreme singură cu un anumit scop, cum ar fi refacerea fizică, psihică, emoțională, meditația sau cugetarea etc. În acest documentar, fațetele termenului „singurătate” se întrepătrund
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
Când această stare de singurătate lăuntrică se instalează pentru o perioadă mai lungă de timp și tinde să devină permanentă, ea devine nocivă și poate duce la o viață pustie. Dar când o persoană alege să trăiască un timp în solitudine, izolată de ceilalți oameni cu scopul meditației, a cercetării de sine, a edificării sufletești și a întăririi relației cu Dumnezeu, atunci această izolare poate duce la creștere spirituală și umplere de putere divină. Dacă astfel de momente de solitudine sunt
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
în solitudine, izolată de ceilalți oameni cu scopul meditației, a cercetării de sine, a edificării sufletești și a întăririi relației cu Dumnezeu, atunci această izolare poate duce la creștere spirituală și umplere de putere divină. Dacă astfel de momente de solitudine sunt benefice și de dorit din când în când, singurătatea nu este o stare de dorit și doar Dumnezeu este Cel care ne poate ajuta să ieșim din ea. Citind această carte, mi-am întărit convingerea formată de-a lungul
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
de mică. Î-am urmărit în direct lansarea din Calderon, auzeam clopoțeii din colecția privată, auzeam versurile cărții, o sinestezie trezitoare la viață, la frumos, la perfecționism și matură așteptare. La a doua lansare în direct, entuziasmul a trecut bariera solitudinii, aducându-mi entuziasmul descoperirii lucrului inestimabil, a scriiturii de excepție. Mai este cazul să fac vreun îndemn? Ar fi ca și cum aș predica o religie printre religioși practicanți. Felicitări Ovidiu Oana-Pârâu! ----------------------------- Adina DUMITRESCU Râmnicu Vâlcea 27 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: Adina
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
la vale, din volumul său Anotimpul umbrelor, ulttima poezie: Zăganul Legenda i-a stins toată seminția și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii, pe unde capre negre-și urcă iezii,- iar platoșele rocilor trufia. Singur rămas pe gresii de ardezii, își simte-n solitudine tăria și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și
11, MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363602_a_364931]
-
ea. Îi sorbeam din priviri fiecare mișcare, fiecare gest. Și când mă gândesc că o cunoscusem datorită lui Liviu, pe care era cât pe-aci să-l dau pe ușă afară! * ...Acum, vinul are altă savoare, nopțile, chiar dacă înecate în solitudine, au farmecul lor. Probabil că voi cunoaște succesul, probabil că o voi strânge în brațe pe Ludmila, probabil că totul va lua un curs extraordinar... Dar oare ce am făcut pentru a merita toate acestea?, mă întrebam deseori, fiindcă acum
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
și de fapt pot spune că nu mă caracterizează acest monstruos defect uman, farmecele feminine îmi dau târcoale uneori, dar nu mi-aș ruina viața, nu mi-aș trăda Dumnezeul din cauza unei femei, mă surprind uneori înecându-mă în deliciile solitudinii, dar apoi depun eforturi pentru a mă ridica. Și atunci? Nu pot spune că am învins toate defectele? Și mai ales, adaug, amintindu-mi de, poate, cel mai de temut dintre toate - chiar dacă îmi recunosc micimea și neputința în fața eternității
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
icoană a lui Crist răstignit pe cruce pe care o aveam pe perete. Un fior m-a străbătut pe șira spinării și am închis ochii, rugându-mă să fiu suficient de tare pentru a rezista. * Dimineți pierdute, reci, înecate în solitudine. Zile în care încerc să uit de coșmaruri și să încetez a mai număra anii care au trecut peste mine.Nopți în care simt razele Lunii tulburându-mi somnul, dăruindu-mi o atingere otrăvită. Nu mai scrisesem de ceva timp
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
cu apă vie și ploaia măruntă din ochii Tăi, Iubire! Astăzi Bucurați-vă, păsări târzii! Din pribegie azi m-am intors cu cerul pe buze! Inserare Când Dumnezeu tace, tu, Omule, unde-ți mai plimbi turmele Gândului? Potirul e plin... Solitudine În singurătate, pipai sandale de înger pășind pe Calea Robilor: ,,Domnul meu Și Dumnezeul meu!” Ascultă-mă! Vei spune mâine nopții: pleacă! Vei spune astăzi Clipei: stai! Nu plânge, mormântul e gol! Binecuvântare Munților cine v-a dat înălțare? Cine
EPIFANII STELARE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350297_a_351626]
-
Și atunci îmi dau seama, cumplită revelație, că sunt, la rându-mi, muribund, că încerc să-mi alimentez speranțele și idealurile, dar nu mai am cu ce. Trăiesc, la rându-mi, din inerție. Nu doar pentru că mă înec în oceanul solitudinii, dar mai ales fiindcă lumea de astăzi pare guvernată de valori sau principii pe care nu le înțeleg. Cum ar fi, de pildă, puterea banului sau a celui care strigă mai tare. Citește mai mult Trăiesc. Respir. Simt.Sunt viu
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Și atunci îmi dau seama, cumplită revelație, că sunt, la rându-mi, muribund, că încerc să-mi alimentez speranțele și idealurile, dar nu mai am cu ce.Trăiesc, la rându-mi, din inerție.Nu doar pentru că mă înec în oceanul solitudinii, dar mai ales fiindcă lumea de astăzi pare guvernată de valori sau principii pe care nu le înțeleg.Cum ar fi, de pildă, puterea banului sau a celui care strigă mai tare.... XIV. LEGENDA PRINȚESEI ZALA, de Mihai Iunian Gîndu
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
domnul ministru se șterse la gură cu un colț al feței de masă și spuse: - Bă, fu bunicică! Parc-ar mai merge un ciocănel dă trăscău, no!? Hai! Meștere, bagă unu’, să te iert! Și această glumă fu savurată în solitudine de excelența sa. Nepotul Marinel părea cam dus pe gânduri și oarecum muncit de o criză hemoroidală. Abia dacă bâigui ceva când unchiul îi puse niște întrebări cam dificile referitoare la unele fonduri din care nu prea sifonase unde trebuie ci
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
Aceasta e într-adevăr marea metaforă(edenul) a lui Kavafis.Spre deosebire de poetul grec,Ruben Dario devenit un fenomen general în Spania în prima perioadă a secolului XX, căruia Unamuno îi cere poetului să găsească sufletul dincolo de carne,pentru care autorul Solitudinilor se declară simpatizant al Meditiaciones rurales, unde regăsește edenul. La poeții europeni,inclusiv cei din spațiul carpato-danubiano-pontic,descoperim dimensiunea rațională al sublimului,cum spunea Kant,dar și jocul de fugă către teritorii sublime. La Eugenio Montale,poetul italian,ale cărui
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
avizat: a publicat până în prezent 45 de cărți și peste 100 de ediții, volume colective, volume coordonate etc. Dintre cărțile sale cele mai importante amintim:Ilarie Chendi(1973); Spații literare(1974); Tematica genurilor literare(1980); Octavian Goga între colectivitate și solitudine(1981); Introducere în opera lui Ion Agârbiceani(1981); Timotei Cipariu(1994); Convergențe europene(1995); Aspecte și interferențe iluministe(1996); Estuar(1996); Reîntoarcerea la Iathaca(1998); Mihai Eminescu-contextul receptării(1999); Homo militans(2000); Figuri universitare clujene(2002); Inserții(2003); Istoria presei
MIRCEA POPA-BILANŢ JUBILIAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347575_a_348904]
-
și extrapolează postulatul biblic de la Matei 142 XII, 34-37. Mai mult, (și) pentru că așa a vrut Dumnezeu, știința lui de carte, scrisul său (cuvântul scris), devin premise ale unui parcurs (și destin) academic clădit constant din zilele și anii unei solitudini, afierosiri și unui martiriu intelectual de excepție (doar se zice că: „în marea fabrică de cuvinte a lumii nu există răgaz, singuraticii lucrează în schimburi pentru a crea profeții și tulburări noi-nouțe”). De aici, așadar, un excurs de o rară
RECENZIE – GEORGE REMETE, FIINŢA ŞI CREDINŢA, VOL. I IDEEA DE FIINŢĂ, EDITURA “ACADEMIEI ROMÂNE”, ISBN 978-973-27-2189-6, BUCUREŞTI, 2012, 650 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1153 din 26 fe [Corola-blog/BlogPost/347655_a_348984]