1,510 matches
-
Stihuri > Reflectii > ARITMIC Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului Mi-s pașii grei și scoicile stâlcesc. De talpa mea nisipul se ferește De urmele (ce alfabet poesc!) Sfârșind la țărm în solzi de pește Chiar Gebelezis a scăpat din frâu În disonanță apriga tornadă. Ce fulger fără tunet va să cadă? Și marea pare un potop de grâu În care intră îngeri încercând În pârgă spicul bucuros de lapte. Refluxul țipă ultima
ARITMIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348155_a_349484]
-
ești întregul meu Eu sunt nimicul tău Ia acest nimic care este și al tău Dă-mi întregul tău Și voi fi în întregime al tău, Maranatha!” (Părintele Ernetti, Stato Vaticano) 1. Din os subțiat, din obsidian rece stelar fulgerat solz stins nu departe de curgere cuvântul bătrân de zile, orbul cu auz ascuțit între kundalini și fisurata aură - sumă a distrugerilor și țipăt al urâtului care în origini a separat omul de sine... nu departe de încleștarea dualității celei gravide
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
tânăr și frumos este! Uite cum mai plâng speranțele celor care l-au iubit și (încă)-l iubesc... cum îl mai bocesc!.. Chiar și speranțele lui se zvârcolesc lângă el, plângându-l disperate, în acea muțenie de pește curățat de solzi. Am încercat să mângâi disperatele speranțe din jurul lui, să le alin durerea, dar au sărit pe mine revoltate, reproșându-mi că eu sunt vinovat de ce i se-ntâmplă tânărului aurolac. Le-am răspuns stupefiat: cu ce v-am greșit stimate
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
domnule Ptițâi ? Ce fel de examen ați organizat ? Ptițâi roși... Băgă mâna în valiză, scotoci, scoase o plătică, și o dărui, seniorial, portarului... Acesta luă cu zel poziția de drepți, și, îndatorat veșnic, îl salută obedient.... Ptițâi se șterse de solzi pe gheretă, și privi rugător portarul: Te-aș ruga, totuși, dragule... Se poate ?.. ..nici-o grijă, dom' șef... Nimeni, absolut nimeni nu știe nimic în minister... < 2004 Referință Bibliografică: NIMENI NU ȘTIE NIMIC ÎN MINISTER / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NIMENI NU ŞTIE NIMIC ÎN MINISTER de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361844_a_363173]
-
prin trunchiurile copacilor, până la nașterea unui poem... al redescoperirii vieții într-un romb de jad... înflorește crucea o talpă adânc înscrisă în pânza de apă argintie și-a uitat pasul pe suprafața lucios-transparentă. peștii au încercat să fugă adunându-și solzii în lunecarea lor, conturând hărți ale fricii-file simple ale unei cărți a adâncurilor, scoasă la iveală după câteva veșnicii pentru a da putere unor pumni strânși în ură. s-au luminat anotimpurile între două secunde tinere dar vlăguite de farmecul
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
raci. De obicei, racii erau un fel de bonus pentru paharele de vin ce le consuma din cinstirea pe care o făcea tata fiecărui vizitator care îi trecea pragul casei. Nenea Nae prindea niște pești mari și frumoși, unii cu solzii cât moneda de un pol. Tata, când era bine dispus, își alegea câte un solz mai mare și fluiera din el diferite melodii de muzică populară. Când era supărat sau nu era în apele lui, începea să fluiere cântecul preferat
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
consuma din cinstirea pe care o făcea tata fiecărui vizitator care îi trecea pragul casei. Nenea Nae prindea niște pești mari și frumoși, unii cu solzii cât moneda de un pol. Tata, când era bine dispus, își alegea câte un solz mai mare și fluiera din el diferite melodii de muzică populară. Când era supărat sau nu era în apele lui, începea să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
o ființă care putea speria privirea omeneasca prin mărimea sa. Era un bărbat înalt, cu pielea cu nuanțe de albăstrui deschis spre verde. Flăcările din lampa de pe masă îi evidențiau nuanțele părului, de un albastru intens. Pielea era acoperită de solzi în zona frunții, a gâtului, la încheietura mâinilor și a picioarelor, lăsând impresia că s-ar înrudi cu vechii dragoni. Își aținti ochii albaștri spre ochii verzi ai fiicei lui și o întrebă ironic: -Ai adus o pasăre pentru cină
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți prin oglinda fără de sfârșit a timpului, să amintească oamenilor, cu strălucirea lor, de adevărata bucurie a firii.” În spiritul credinței în forța Cuvântului, poetul ni se confesează: „Sunt drumul către Poezie, nimic mai mult
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
întinzând secunda / ca apa vărsată pe lespede, / iar ziua s-o lungim peste noapte ! / Pe Vidros, vă zic, să-l harponăm fără milă, / să omorâm Vidrosul din râul Vidros ! // Din oasele Vidrosului să ne facem stâlpi de casă / și din solzii lui, șindrilă, / iar carnea lui s-o mâncăm înlăuntru / la nuntă, vă zic. (SOrd, II, 189 sq.). XVII. Treapta estetică: Operele imperfecte (1979). Un pseudotratat de estetică se conjugă la un mod poetic extrem de original în Operele imperfecte de Nichita
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
gând, iar iahtul mă leagănă ne-ncetat și tot mai sus până amețește soarele alunecând spre apus ... Frunza gândului m-i se lipește de vis. Săgeata speranței lovește gândul ce cade ucis ... Eu m-am salvat pe coada unui delfin cu solzii căruia poemul acesta l-am scris, Alături de Homer la un pahar cu vin... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Cu prietenul Homer navigând pe mare / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 714, Anul II, 14 decembrie 2012. Drepturi
CU PRIETENUL HOMER NAVIGÂND PE MARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351700_a_353029]
-
ca un bâlci al imaginilor stâlcite, sinistre și uneori cinice: "Vechii: dar e și un tablou/ al spaimelor acolo, să trăiți... Tot prin bâlci? Sărut mâna,/ părinte... tot... Să treci,/ bre și pe la panorama cu gorgoane: tot/ cu fimei, cu/ solzi și cu ventuze... și cu șerpi în păr... Și cu șerpi de la temelia/ lumii, se striga: să vină mai aproape/ lumea...". Volumul de poeme Post-ospicii e, mai degrabă, o radiografie parodică a existenței, în care poetul freamătă la temele grave
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
observației cotidiene, cu percepții plastice ale secvențelor abstruse, educat prin exercițiul îndelung al lucidității care plonjează în meandrele visului stârnit de un tablou:”Dar șarpele a răma în rai./ Și-a schimbat doar numele/ în Înțelepciune,/ aruncându-ne câte un solz/ imposibil de prins din zbor/ la vreme.( Izgonirea din Iad-inscripții la o pictură).Inteligența artistică a lui Andrei Fischof e cel dintâi suport al poemului.Emisia lirică vibrează în texte bine stilizate.Poetul topește în discursul său, rafinat și uneori
ANDREI FISCHOF IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351020_a_352349]
-
cu pământ curat din glasul ultimului samaritean mi-ar fi plăcut să-mi pot număra viața pe degete așa ți-aș fi putut spune din ce parte îmi poți asculta urmele însă tu nu ai respirat niciodată o îmbrățișare de solzi pentru că nicio realitate nu se poate desena artistic la fel cum niciun arbore nu știe să se decojească de pădurile trecute blocurile mele sunt bolnave de ani umbra cioplește în auz cartiere de oameni întregi până în somnul de proastă calitate
LA O NEMĂRGINIRE CU OCHII DESCHIŞI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351245_a_352574]
-
întâmpla, fie că vrei tu sau nu. E.G.(furios): Îți zdrobesc capul. ȘARPELE (ironic): Încearcă. Ai o veșnicie pentru aceasta, însă nu uita: au mai încercat și alții, care nu au reușit decât să-mi teșească țeasta, să-mi lustruiască solzii și să-mi deformeze abdomenul. E.G. (nervos): Nu mai am timp. Trebuie să încerc oprirea unei catastrofe petrecute încă înainte de începuturile istoriei. ȘARPELE (cu emfază): Astfel, „căderea în timp se va estompa în arborele vieții”! E.G.:Fii sigur că peste
PRINŢUL TENEBRELOR, PIESĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352073_a_353402]
-
dorm păsări dintr-o altă viață, o ecuație pe care am învățat-o din logica lui Kizeveter deși vîntul încă bîntuie printre trestii cu bucuria aceea neștiută care mă duce departe de Timp, de mine care-mi umplu buzunarele cu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă, într-un echilibru fragil și cu regretul de a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum. Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse. Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe
ANOTIMPURILE GIRONEI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352098_a_353427]
-
de cealaltă parte, o ființă care se hrănește din interioritate, care simte și caută sensul „adorabilei fiare” care o poartă, vectorial, înspre lumea trăită. „Port în mine adorabila fiară:/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund.” Și eterna mușcătură a colților dinlăuntru, cea care produce poema, reculegerea și confesiunea. Prin poezie, Cristina Emanuela Dacălu își rostește eul, identitatea. Această „adorabilă fiară”, mai mult închipuită decât reală, recompune întreg proiectul spiritual al autoarei, acel
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
drum abandonat, Sub braț, cu amintiri frumoase, Pășesc sub cerul înnorat. Cobor o scară, urc o treaptă, Prin labirint mă rătăcesc Căutând calea cât mai dreaptă Cu-n fir de ploaie mă hrănesc. Priviri de ceară mă topesc Îmbălsămate-n solzi de gheață, Ades de ziduri mă lovesc Dar, tot înaintez în viață. Îngurgitez cu greu o știre O alta mă disperă clar, Un fapt divers ar vrea să mire Trăindu-și viața în ziar. Răstorn iubirea-n doze apte La
EVADARE DIN VIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356381_a_357710]
-
femeie dansa sub clarul de lună după un ritual și o muzică știute numai de ea Argintul stropilor îi făcea corpul strălucitor Nisipul, iarba, copacii și chiar valurile mării cântau odată cu ea Numai vântul o acoperea cu frunze ca niște solzi scânteietori Înainte de ivirea zorilor, o sirenă se îndepărta de țărm... Referință Bibliografică: Dansatoarea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DANSATOAREA de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356505_a_357834]
-
treflă calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea ascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcită în rotunjimea tânără și caldă a genunchiului un soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpată în pământiul umăr al bufonului nu mai aude cum își târăște viața solzii urlet i-au mutilat urechea își primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelor a legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea din amintiri au secat apele odată cu lacrimile copilăriei în artere plânge nisip
MASCA ARLECHINULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356827_a_358156]
-
cu pământ curat din glasul ultimului samaritean mi-ar fi plăcut să-mi pot număra viața pe degete așa ți-aș fi putut spune din ce parte îmi poți asculta urmele însă tu nu ai respirat niciodată o îmbrățișare de solzi pentru că nicio realitate nu se poate desena artistic la fel cum niciun arbore nu știe să se decojească de pădurile trecute blocurile mele sunt bolnave de ani umbra cioplește în auz cartiere de oameni întregi până în somnul de proastă calitate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
treflă calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea ascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcită în rotunjimea tânără și caldă a genunchiului un soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpată în pământiul umăr al bufonului nu mai aude cum își târăște viața solzii urlet i-au mutilat urechea își primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelor a legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea ... Citește mai mult dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschisecu pasiunea nebunului de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
observației cotidiene, cu percepții plastice ale secvențelor abstruse, educat prin exercițiul îndelung al lucidității care plonjează în meandrele visului stârnit de un tablou:”Dar șarpele a răma în rai./ Și-a schimbat doar numele/ în Înțelepciune,/ aruncându-ne câte un solz/ imposibil de prins din zbor/ la vreme.( Izgonirea din Iad-inscripții la o pictură).Inteligența artistică a lui Andrei Fischof e cel dintâi suport al poemului.Emisia lirică vibrează în texte bine stilizate.Poetul topește în discursul său, rafinat și uneori
IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356957_a_358286]
-
în Lumină. Un tablou fascinant, o întâmplare cu urmări adânci în conștiință, un fel de cutremur al firii și trezire ca dintr-un somn adânc din care te scoli buimăcit, cu ochii împâcliți, iar dintr-o dată ți se ridică pânza, solzii de pe ochi, precum lui Saul în casa lui Anania. Senzația este cea de evadare din regn, de entropie, de curgere în altă dimensiune. Și întâmplarea, cu rol de criză morală, nu avea să rămână fără urmări, așa cum avea să mărturisească
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
FI VULNERABIL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului A nu fi vulnerabil A nu fi vulnerabil - să-mbraci o armură de fier, A nu fi vulnerabil - să fii o creatură cu solzi lunecoși, A fi vulnerabil - să te acoperi cu petale, să scrii versuri, Să iubești , să mori în fiecare clipă, Să aștepți când nimic nu este de așteptat, Să nu minți, să fii naiv ca un copil, A nu fi vulnerabil
A NU FI VULNERABIL de BORIS MEHR în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356717_a_358046]