520 matches
-
în străinătate, care mai fuge și-acuma... Casele lor a îmbătrânit și ele, e și ele pe ducă. Uite și la casa lu madam Ioaniu, cojită toată p-afară. S-a dus și biata madam Ioaniu, s-a dus și sor-sa, Patroana, s-a dus și bărbații lor, acu vezi că s-a-nvechit și casa. O avea madam Ioaniu de la bărba-su dintâi, de la Mironescu, a murit repede-repede ăsta, da a lăsat-o cu casă, și cu argintărie, și cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cavo, la Belu, s-a uitat la dinți și l-a recunoscut : că ăla fusese cu-adevărat bărba-su. Îndrăcită muiere, tare ca fieru, n-o văzuse niciodată bocindu-l. Nici când se pomenise cu toate belelele-n cap : bărba-su mort, sor-sa la pușcărie, fii-sa pe drumuri, gineri-su la Matracucă, securiștii pe capu lor și ea fără o pensie, fără nimica. Și-ncă mai umbla să-l dea afară și pe nepotă-su de la școală. — Trebuie să știi bine în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o să ajungem... Eeeee... Că de învățată, slavă Domnului, era învățată baba ! Maldăre de cărți citise la viața ei și pe toate le ținea minte. Învățată, și materialistă, și pentru ea, și pe ce punea mâna-i ieșea. Mai zurlie fusese sor-sa, Margo, la ea trebe să se fi aruncat și Ivona. Că la vremea aia, care era cucoane mari, una n-avea servici, le ținea bărbații acasă. Numa călăreața de Margo Gebleasca, ea, când o căutai, la Paris, cu modele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cliente p-atunci, Zahareasca, aia de era bărba-su mare director, p-ormă madam Daniel. Se ducea și la astea să le lucreze. Da mai venea și la madam Ioaniu, c-o știa de când fusese ucenică la casa de mode a sor-sii, la Margo Geblescu. Sor-sa, Margo, nu mai era cu bărba-su, nu mai ținea nici casă de mode la bulevardu Pache, nu mai sta nici la Șosea. Mai avea numa un capăt de vie la Otopeni și acolo se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de era bărba-su mare director, p-ormă madam Daniel. Se ducea și la astea să le lucreze. Da mai venea și la madam Ioaniu, c-o știa de când fusese ucenică la casa de mode a sor-sii, la Margo Geblescu. Sor-sa, Margo, nu mai era cu bărba-su, nu mai ținea nici casă de mode la bulevardu Pache, nu mai sta nici la Șosea. Mai avea numa un capăt de vie la Otopeni și acolo se retrăsese. Era o vilă veche
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
madam Ioaniu, du-te până la sora mea la Otopeni să iei o damigeană cu vin... Și când a ajuns, a sunat la ușă ; a sunat ea, a sunat, i s-a părut cam ciudat : la ce nu răspundea Gebleasca ? Vorbise sor-sa cu ea la telefon în fața ei și știa c-o să vie cu damigenile. Cine e ? a auzit-o, tocmai când se gândea s-o dea naibii și să plece. — Eu, Vica, i-a zis. Da-n gândul ei : dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ori madam Cristide ? Că Margo, după ce s-a lăsat de bărba-su, și-a găsit pe unu, de-l ținea ascuns acolo, la Otopeni, la vie. Frumoasă femeie fusese Margo și-ncă se mai ținea bine, mărunțică, nu așa naltă ca sor-sa, da femeie bine și elegantă, și la pantof purta treiștrei. Uite-așa avea niște piciorușe... Și l-a ținut p-ăla ascuns, ea știe cât, poate ani de zile. Sta el ascuns toată ziua, nu-l scotea decât când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și via cu furtunu și se plimba pe lângă straturile de regina-nopții. Se plimba așa, până târziu, singur. Treaba lor, fiecare cum își așterne, așa doarme în viață, și madam Ioaniu mânca rahat când zicea că ea n-a știut de sor-sa cum îl ascunsese ; știuse ea, da tăcuse mâlc, tăcuse ca mormântu. Mai se mișcă-n loc, a amorțit așteptând, și dracii ăștia de copii nici gând să plece. Mai se mișcă, mai urcă o treaptă, mai coboară și, deodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-i venea lui s-o zică de-a dreptu, și tot mai pe ocolite umbla. Că-n fața lu soacră-sa n-avea nas, nu-ndrăznise el toată viața să se ia în gură cu madam Ioaniu : fiindc atunci când sor-sa Margo era la pușcărie și bărba su, generalu, tot acolo, zurliu de Niki plecase d-acasă. O lăsase pe Vulpea cu copilu mic și plecase c-o Matracucă. Și după câțiva ani s-a întors - nu-i dăduse divorțu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poate mulțumi. Știi c-o mai întîlnii odată? Era singură. O-ntrebai de tine. Mă privi lung, fără să clipească. Avea un aer grav, ferm!... Eu mă-nroșii ca o domnișoară, murmurai o scuză și mă-ntorsei. Nu cumva era sor-sa? întreabă Mihai. Are o soră ca un polițai... Tot un drac! face Liuță un gest de lehamite. Acu' fii sincer! Uite, ai aproape patruzeci de ani. Eu te știu de cînd erai puști... Ești fericit? Dar tu? Nu cerui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
răcorit și el vreodată la izvorul nesecat al Adrianei" gîndește Mihai cu ciudă, amintindu-și de-o explozie a Teonei, "numai cu Iftimie, că-i este frate, nu s-a încurcat asta! Sper că nu-ți trece prin gînd vreodată... Sor-mea a plîns o săptămînă din cauza ei...Oricum, nu se uită la tine, că n-ai cum s-o ajuți" și-a sfîrșit Teona explozia de rîs. Bine... aprobă încet Oșanu și începe să se șteargă îndelung pe mîini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să-l vadă, să-l iubească, să-l măsoare, să-l înconjoare?... Ca și pământul, universul numai prin om a devenit o realitate interesantă. Altfel ar fi o zbuciumare sterilă de niște energii oarbe, altfel, adică fără sufletul omului. Toți sorii universului nu pot avea altă menire decât să încălzească trupul omului care adăpostește grăuntele divin al inteligenței. Omul e centrul universului, fiindcă numai în om materia a ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască!... Omul e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
biologice cu nemiluita, sincronizând chiar și creierul cu acest puls electromagnetic... - Da, ți-am povestit și... ce vrei să spui cu asta?! - Ce doresc să spun? Doresc să-ți amintesc că inima are mintea ei, are un fel de rațiune, soro! Tocmai ea generează sentimentele și, mai ales, iubirea. Cu alte cuvinte, este momentul să-ți întrebi inima, fată dragă, nu creierul! Aha! M-am dumirit... Inima îmi spune că el este iubitul meu, Tinu. În schimb, creierul mă pune în fața
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Uite de ce te-am sunat, vreau să te... — Ce mai faci tu, măi, Mutulețule, măi, cum o mai duci? Mulțumesc, bine, da nu prea mai am cartelă și mă tem să nu se întrerupă. Știi, eu m-am însurat cu sor’sa lu’ fata aia din Ibănești, Ortansa. Avem două fete, una-i în Italia. Vine luna viitoare acasă și vreau să te invit, dacă ai plăcerea, la... — Mai ții minte, Pandelică, ce frumos ne mai distram noi la profisională, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
oprise dintr-un comentariu foarte animat, abia început și o întrebase împungând-o cu degetul maroniu în umăr: Apropos, ce mai face mica lichea sictirită? Și cum ea nu înțelese pe moment, preciză: Omul pe care ni-l prezentaseși deunăzi, soro! Zâmbise și o privise parcă de undeva de sus, albastru, rece ca gheața. Iar ea înțelese, prezența lui Ovidiu însemna încă o punte ce o separa de profesorii Alexe, ei se îndepărtau tot mai mult, cu idealurile lor neobișnuite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plimbându-se Încoace și-ncolo prin fața camerei fetelor. Oare s-a Întâmplat ceva? Femeile mai În vârstă se duseseră la culcare, la fel și mătușa Cevriye, profesoara cea disciplinată. Mătușa Zeliha ațipise pe canapea. — De ce nu te duci la culcare, soro, și nu mă lași pe mine să păzesc ușa ca să mă asigur că sunt bine? a Întrebat mătușa Banu strângând umărul surorii ei. Uneori, când boala ei se agrava, mătușa Feride se alarma În privința relelor care puteau veni de oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mă scăpați de Casa Artei: acolo fanfaronii sunt niște nesuferiți, deși io zic Întruna că Monsenioru vorbește ca muntele dă elevat. Așa cum face de când se știe, Carlos va vrea să se bage În ciorbă, da, la urma urmelor, ea-i sor-mea, și nu m-au târât până aici ca să stau și să tac ca netereaza. De altfel, dân intuiție, noi, femeile, ne dăm seama de toate mai dân plin, așa cum a zis și Mario, felicitându-mă pentru doliu (io ieram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne pică bine negru). Uitați ce-i, io am o suite și am să v-o zic dă la bun Început, deși nu-mi dau talente cu mania dă buchiseală. Se poa să fi văzut În rotogravure că biata Pumita, sor-mea, se logodise cu Rica Sangiácomo, care numele lui de familie ie groaznic. Poa că pare Îngălat, da ierau o pereche fără cusur: Pumita, bestial dă gagioală, c-un cachet Ruiz Villalba și ochi ca a lu Norma Shearer, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru nimic dincolo dă gloabele mărunte dă polo, a vrut să să joace d-a Douglas Fairbanks și i l-a oprit pă pony, care nu-i vro chestie cum nu s-a mai văzutără. Când a aflat că iera sor-mea, s-a topit cu totu, care lu biata Pumita d-acu să știe că-i plăcea să se flirtuiască până și cu slugile dân casă. Chestia ie că l-a poftit pă Rica la cabana Moncha, cu toate că nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
când portaru dormea somnu morților, am citit memorandumu: „9 a.m. Baronul G.L. Cafea cu lapte și cornuri cu unt“. Baron: du-te dă-l cântărește. Veștile dă la mine, poate nu truculente, da suculente, merită pă bune și atenția donșoarei sor-ta, care-i moartă după tot ce să leagă cu grangurii. Promite-i vorbe coapte dă la mine. Te Îmbrățișez, Indianu V Dragu meu Avelino, Pentru observatoru argentinean ie d-ăl mai grandoman Înteres să să frece cu barosanii ăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mare, trimeasă la pitărie după pâne. Băiatul, Costică, venea încet cu pânea la subsuoară, privind cu luare-aminte pulberea pe care o stârnea valuri, târându-și botinele. Din balcon, cucoana Adela își înălța nasul și întrebă: —Ai mai ieșit la poartă, soro? Da, dragă. Aștept să-mi vie diavolul de băiet cu pânea. Acuși trebuie să pice și dumnealui de la canțelarie. Apoi începu să țipe ascuțit: Dar hai, dimone, mai repede! ai să-ți strici botinele târâindu-le prin colb... Zărind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dăștept, a-nvățat carte și-a ajuns om. Brava ție! Nu ca ne’tu Aldica, un neisprăvit. Bei cu mine un rachiu? Hai, ia un gât, că nu ne vede nimeni. Și să știi că e bun, e dă la sor-mea Fița, mi l-a dat cică să-l beau acasă. Care casă? Coșmelia aia, d-o am dă la tata?” “Nea Aldica, pot să te întreb și eu ceva?” “Dă-i drumul!” “N-o să te superi?” “Pă tine n-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cum trec anii și nici nu-ți dai seama! Uite-așa ajunge omul la final de carieră. În antecamera veșniciei, cum am citit eu undeva. Frumos, nu? Antecamera veșniciei! Sună așa, cam ca un dangăt de clopot...” “Mușcă-ți limba, soro, ce-ți veni cu clopotul și veșnicia. Mi s-a făcut pielea găinii, mai abitir ca atunci când mi-ai blocat salariul pe câteva luni pentru că am venit cu un certificat medical pe care n-ai binevoit să mi-l vizezi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-n-adormim! Ți ai adus și tu aminte de... Nu puteai, de exemplu, să fi vorbit despre copilăria noastră, de anii de școală petrecuți împreună, de ceilalți, mult mai numeroși cât am lucrat alături.” “Iar îți place să te dai mare, soro, că, adică tu, fiică de popă, eu de simplu plugar, tu premianta întâi, eu, mereu, pe locul secund, tu șef, eu subaltern... Asta vrei să-mi amintesc, nu?” “Mai du-te naibii cață ce ești! Uite cu cine-mi pun
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
e bolnavă, spuneai?” “Da, așa am auzit. Cică ar fi venit fiu-său cel mare, Daniel...” “Ba nu Daniel îl cheamă, Teodor...” “Nu, Daniel îl cheamă, l am avut ca elev, nu-ți mai amintești?” “Te-ai ramolit de tot, soro, Teodor e băiatul doamnei Popovici...” ...Parcul ăsta îmi dă senzația că plec din el mai curat sufletește, că, de la primul pas făcut pe aleile sale am trecut dincolo de orice umbră de insatisfacție. Așa a fost dintotdeauna. Iar acum, când am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]