922 matches
-
altă parte, cititorii români nu vor avea nici o problemă să recunoască locuri familiare și, mai ales o anumită atmosferă pe care nu o vor uita prea curând. Călătoria grotescă a Verei spre Timișoara, fără bilet, într-un vagon pustiu și sordid, în care temperatura nu depășea -5° C, și decizia sa spontană de a face sex cu controlorul pentru a se încălzi, par desprinse dintr-un film, dar nu sunt de neimaginat într-o Românie de dinaintea căderii regimului comunist. Terre salée
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
ireală, ori cea a cerului, adevărat Canaan, promițându-le țiganilor nomazi un belșug cât se poate de concret („Pe cer scânteiau stele de mei și orz” - Convoiul). Aici, în aceste răscumpărări (nici ele definitive, fiindcă în destule episoade un detaliu sordid, aruncat ca poantă, împrăștie vraja abia țesută) stă, cred, diferența semnificativă față de modelul adesea citat, acela al Florilor răului. Frumusețea pe care, dintr-o lume diformă și îndrăcită, o culege Baudelaire, stă, într-adevăr, în felul de a privi. La
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
Ecaterina, devoratoarea de bărbați și de onoruri (pentru ea, cu ocazia vizitei unui important diplomat străin, construiește Potemkin un întreg oraș de butaforie, de unde cuvântul potemkiniadă), se întrețes cu cele din epoca Brejnev, în care trăiește regizorul, într-un apartament sordid, cu baie și bucătărie comună, abandonat de iubite, probabil din cauza obsesiei lui pentru țarină. Cu toată cenzura, filmul se face. Asistăm la turnarea lui, călătorind între două lumi. După căderea comunismului, regizorul reia filmul în forma unui serial de televiziune
Un nou roman de Andrei Makine () [Corola-journal/Journalistic/3865_a_5190]
-
al Constantinopolului, unde se juca soarta Țărilor Române și unde se afla sediul real al puterii politice. Partidele boierești aflate în dispută pentru scaunul Moldovei, Brâncovenii și Cantemireștii, uzează de aceleași metode: cumpărarea pe bani grei a demnitarilor turci, intrigile sordide, loviturile sub centură, calomniile cu efecte devastatoare. Conflictul se încheie printr-un compromis temporar, prin revenirea pe tron a lui Antioh Vodă. Relatînd în detaliu confruntările de la Constantinopol, Dimitrie Cantemir, naiv, pare a nu realiza lumina mai degrabă nefavorabilă în
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
se sprijină pe beția senzațiilor. Un acoperiș ruginit îi sugerează vopseaua roșie sau sîngele „ca-n mansardele pictorilor parizieni/ îmbătați de culoare și alcool”, ducîndu-i fantezia și mai departe, spre „gîturile lungi ale femeilor”, cu „ochii goi”, ațintiți „dincolo de camerele sordide/ unde pictorul/ trist/ imortalizează trecutul prezentul viitorul” (Cadru în cadru). La fel cînd evocă ceasurile petrecute la Biblioteca franceză, într-o ambianță semiclandestină, deoarece acolo „libertatea era măsurată cenzurată drămuită”, băută însă, consolator, „împreună cu mirosul salcîmilor/ cu parfumul dulce al
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
adică realismul restitutiv, estompând socialul, punând accentul pe existențial, pe absurdul existențial descoperit de regizori oriunde la Caragiale, în comedii, în Două loturi și peste tot. Interesant, orice s-ar spune. De ce însă tragerea lumii caragialiene atât de mult în sordid, în noroaie și în grotesc? Mahalaua Nopții furtunoase nu e totuși o Cuțaridă prevestită, ci una în care onorabilitatea câștigă teren. Jupân Dumitrache se ferește să vorbească urât în fața damelor, ca să nu le rușineze. Mahalagiii lui Caragiale nu scormonesc, oricum
Însemnări despre anul cultural by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4048_a_5373]
-
uitat. Și totuși, dincolo de aceste posibile învinuiri, Alexandru Ștefanopol merită cel puțin această rememorare. De curând, ce-i drept, într-o revistă bucureșteană, romanul său despre mahalaua Grant a fost folosit cu tendință pentru a fi puse în lumină aspectele sordide ale vechiului București - cu scopul de a fi justificate cele din perioada comunistă și cele de astăzi -, dar în acel context nu era vorba de o restituire, ci de instrumentalizarea unei scrieri ale sale. Altfel, numele său a fost cufundat
Un scriitor uitat by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Memoirs/11633_a_12958]
-
de panopticum", înfricoșătoare, dar reală, clară și stranie ,ca în fundurile de mare". Bineînțeles că autorul, ajungând la realism, îl îngroașă - din necesități demonstrative - naturalist. Pentru a-i spulbera Poeziei aura, o echivalează și o conotează fiziologic, cu amănunte aproape sordide. E tot o formă de poetizare, însă ŕ rebours. În destructurările și demistificările operate, tânărul Geo Dumitrescu pune o mare îndemânare formală și un vizibil talent... poetic. Căci, altfel, textul (antologic) s-ar fi redus la o simplă și vulgară
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
romanului e, de la o propoziție la alta, și în această ordine: reușit-dezamăgitor-reușit? De ce, după ce fură un telefon celular, Rafael îi răspunde, așa de calm, păgubitului? De ce se recomandă Nemuritorul? De ce adoarme, apoi? De ce i se strigă în receptor: "răspunde, mortule"? Sordid, dramă, încredere inconștientă și în special scriitură. Nu sunt un fanatic al topurilor, nici măcar un practicant ocazional al lor. Îmi e destul de incomod, deci, să afirm că proaspătul roman al celui care a scris Proorocii Ierusalimului este cea mai rafinată
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
deosebesc ceea ce mi se întâmplă în vis de ceea ce mi se întâmplă treaz fiind și-am rămas așa până azi”5. În felul acesta, poetul a fost capabil să mențină integră capacitatea infantilă de a sublima realitatea, de a transfigura sordidul diurn în feerie. Marina susține că, pentru Leonid Dimov, “exista o oarecare continuitate între cotidian și vis, în sensul că proiecta asupra cotidianului o dimensiune de vis, cred că din fire. Cele mai banale clipe erau scoase din regimul ordinar
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
A plecat trimițîndu-și prin poștă majoritatea cărților. Cred că prin 60-61. Acum vreo două luni am auzit că a murit. Mai trec uneori pe lîngă casa în care a locuit. E în curtea bisericii catolice, o casă de cărămidă roșie, sordidă. Va fi demolată. Cînd m-am îmbolnăvit, pe la nouăsprezece ani și ceva, Frenkel susținea că eu am pățit-o din cauza lecturii! Uneori venea pe la noi. Veșnic agitat, îmbrăcat sărăcăcios, cu niște ochelari groși, c-o interminabilă poftă de-a explica
Acolo am citit pentru prima dată Întâmplări în irealitatea imediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13684_a_15009]
-
deosebesc ceea ce mi se întâmplă în vis de ceea ce mi se întâmplă treaz fiind și-am rămas așa până azi”5. În felul acesta, poetul a fost capabil să mențină integră capacitatea infantilă de a sublima realitatea, de a transfigura sordidul diurn în feerie. Marina susține că, pentru Leonid Dimov, “exista o oarecare continuitate între cotidian și vis, în sensul că proiecta asupra cotidianului o dimensiune de vis, cred că din fire. Cele mai banale clipe erau scoase din regimul ordinar
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
orice clipă. Și moartea se bucură. Și moartea alege." - și propoziții eliptice: "Respirație artficială. Pierdere a voinței." - Culoarea corpului, pag. 37), senzația de comprimare dispare, lăsând loc unei poezii în volute. Agonia e aproape savurată în fiecare stadiu, de la cel sordid până la cel mistic. Claudiu Komartin, Păpușarul și alte insomnii, Editura Vinea, colecția "Debut", 65 pag. Florica Madritsch Marin, Nocturne, Edition Doppelpunkt, Viena, 2003 Florica Madritsch Marin, Și morții sunt fructe. Poeme în proză, Editura Universal Dalsi, 2003, 57 pag.
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
cască în fața ta orificii de plăcere înfricoșătoare un cap ras ca o planetă plină de cratere vorbesc de toate cele să mi te scot din minte și exact ceea ce-ți opun mi te aduce ca un lasou în taverna sordidă în mijlocul privirilor moi și galbene între acele buze care-și aruncă cuvintele de la unele la altele atît de perfect cum intră pistonul în sertăraș mirele și miereasa copilul rimbaud e gata să se deschidă dureros să plătească să plătească să
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
cea mai recurentă, dacă se poate spune astfel, a acestui „conte philosophique”. O frază care, derulându-se în gol, devine comică prin excelență. În pofida deriziunii, însă, cartea lui Teodorovici e tristă, ca existențialismul de cârciumă și gang. Tristețe amărâtă și sordidă, insidioasă ca o igrasie care-l îmbibă, finalmente, pe ipocritul spectator, ce moțăie în tihna dulce a unei „bune conștiințe”. Un disconfort, o stânjeneală, o jenă a complicității îl fac să se foiască-n scaun. Bariere, între scenă și sală
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
nu ne mai victimizăm atâta! -, căci nu e tocmai locul potrivit. Cum o arată și titlul cărții (conținutul unui pachet primit de acasă), mediul surprins în poezia lui Dan Sociu este cel al căminelor studențești, un mediu mizer, incert, adesea sordid, salvat întrucâtva de boemă. Poetul cultivă un biografism auster, firesc, un confesiv din doar câteva linii, evitând sentimentalul și încărcătura metaforică. Acest tip de minimalism biografic nu este nou deloc, cu atât mai puțin original, destul de răspândit astăzi (e chiar
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
suferea. Da, erau și poze cu persoana (înlăcrimată) la mormântul mamei, Dumnezeu s-o odihnească pe biata femeie, bine că n-are cum să mai afle de așa penibil. Juma’ de oră mai târziu, citesc alt status cu o poveste sordidă, de un remarcabil umor negru. Da, ați înțeles bine. Un psihopat psihopățel a decis să mențină vie memoria moartei, fiind foarte activ pe Facebook, în numele ei. Mi s-a mai povestit că s-au văzut pe Facebook și poze cu
Facebook, colivă și morți care dau like by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19078_a_20403]
-
multe zile urlând furios, în dungi... ce duet! Roșul atacă, violetul se apără, sunt dușmani ancestrali în conflict de la facere, ochii în orbite le scapără la luptă ieșind dinspre zacere. Capetele din textile sunt concepute-n război, țesute ca reperaje sordide, au creierele ca un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță sunt repere modeste în dușmanie din fașă, moroi fără sex și prestanță, ctitoriți în relief sau pictați în guașă. MONȘTRII DE PAIE Se ridică-n
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
va observa că ai absolvit o facultate. Iar dacă mai ești și obligat să faci o asemenea facultate, nu se obține nici macar tehnică ... Cei mai de ”temut” bibliotecari erau cei care nu vroiau să iasă la pensie. Aceștia știau Adevărul Sordid despre BNaR și deranjau hăhăiala și falsele competențe obținute obligat. Motivația reducerii de posturi și din Cultura în anul 2009 le-a venit ca o mânușa șefilor din Bibliotecă Națională și au pensionat și forțat pe mulți bibliotecari care ar
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
este instituirea școlarizării gratuite și obligatorii, în cursul primar, pentru toți copiii lumii - o ambiție uriașă, să recunoaștem, într-o lume în care mulți părinți, ei înșiși analfabeți, nu mai reușesc să iasă, nici măcar cu gândul, din țarcul strâmt și sordid al propriului mod de viață și nu văd necesitatea că odraslele lor să aibă un început mai bun și șanse mai mari.Prin programul global Education for All, UNESCO și-a propus, de altfel, să sporească gradul de alfabetizare a
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
și transformat Într-un masiv turn crenelat, mai oferea o idee asupra Înălțimii inițiale. Restul era În ruină, iar peste acele rămășițe, ca peste un trunchi veștejit, Își făcuse cuibul acel fragment de Răsărit sub semnul cetății sfinte. Era ceva sordid În acea clădire și În cocioabele din lemn care o Înconjurau. În jur, pajiști Întinse curmau partea clădită a orașului, care reîncepea abia dindărătul zidurilor. Dante Își făcu ochirea roată, supărat. De ce niște oameni de Învățătură trebuiau să Își dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acela irepetabil. Așa trebuie să fi dansat Lilith, așa se pierduseră oamenii În primul lor templu. Expresia Antiliei pierduse orice urmă din lascivitatea cu care Își oferise trupul privirilor. Acum, pe chipul ei era doar un surâs ceresc. În locul acela sordid al plăcerilor, ajunsese oare cu adevărat un mesager al Domnului, se surprinse pe sine poetul că se gândea, unul dintre Îngerii care pășiseră pe străzile Sodomei, intangibili până și În toiul delirului iscat de dorințele imunde? Antrenate de rotirea din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aici există mai mulți Înțelepți decât În toată biblioteca din Alexandria? Dante deschise gura să spună ceva, dar fu de Îndată oprit de celălalt, care Își reluă vorba cu entuziasm. — Și apoi, cârciumile voastre... Cu adevărat splendide! Nu ca maghernițele sordide frecventate de concetățenii mei. Am văzut localul unuia pe nume Baldo, care are casă deschisă dincolo de zidurile vechi. Îl cunoști? Acolo se joacă, știi? Și sunt și femei frumoase. — Cecco, izbuti Dante să zică În cele din urmă. Aici, Comuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apoi privirea Îi reveni asupra lui Dante, cu aceeași indiferență dinainte. Fu suficient pentru ca poetul să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nici o reacție la această acuză. Fiecare se uita Înainte, abia urnindu-și ochii spre vecin, dar fără a merge mai departe. Evident, știau că la masa aceea stătea un asasin și păreau să accepte acest lucru cu indiferență, ori cu sordida solidaritate a complicelui. Cecco d’Ascoli Își ținuse, până În clipa aceea, capul Înclinat pe mâna cu pumnul strâns. În cele din urmă, se deșteptă din toropeală. — Ai dreptate, messer Alighieri, și poate că la asta ne gândim cu toții. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]