941 matches
-
plăceau de mic." L-am înghițit, cu lacrimi, cu tot, nu știți cât de tragic poate fi vulgarul nostru produs țigănesc... Corabie albă pe mare trecea Era, pe vremuri, la 2 Mai, o tavernă, chiar pe malul mării, un local sordid, cu câteva mese înghesuite în interior și alte câteva mese, destul de murdare, pe o terasă cu vedere la șoseaua care ducea la granița cu Bulgaria. Localul părea că este plasat în alt spațiu geografic decât acela real și într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de acasă, în zori, cărând în sacoșă un fiu și se întorcea, „pâș-pâș”, de la Cotroceni, “în fapt de seară”, purtând în Opel un consilier prezidențial. Sper că dna Petre își amintește acest episod dintr-un Isarlâk „cât se poate de sordid”, cum îl numește azi, unde Bazarul “în care se încrucișează oferte și prețuri, arvune și peșcheșuri” fusese mutat chiar la Cotroceni cu viteza fulgerului, ca nu cumva locul cu pricina să-și piardă năravurile „pitorești”. Nu de alta, dar dna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
luminată din interior, În timpul dansului extatic al eroinei În căutarea regăsirii spirituale cu Tatăl. Intrarea Clitemnestrei se făcea simțită din depărtare, din coridoarele Întunecoase ale palatului. Rotația decorului dezvăluia acum locul de Întâlnire a mamei cu fiica Într-un abator sordid, plin de trupuri Încă sângerânde de animale despuiate, ce atârnau În aer ca jertfe de sacrificiu. Coborând pe scări Înguste, membrii procesiunii regale se Întrezăreau alergând agitați În căutarea Electrei, cărând torțe aprinse, plini de suspiciune, temându-se unii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sau Anna Zaccheo ale lui De Santis, Feroviarul lui Pietro Germi, opere ale neorealismului italian care ne-au șocat prin duritate, prin impresia de neprelucrare, de adevăr uman dezgolit, înfățișând viața în ipostaze dintre cele mai detestabile, de cruzime, de sordid. Le percepeam și tezismul social, dar nu ne supăra prea mult pentru că limbajul filmic era, într-adevăr, de o puternică expresivitate, în contrast izbitor cu imaginile idilic convenționale propagate de realismul socialist. Voiam neapărat altceva decât ceea ce ni se băgase
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Pe blo curile mari de piatră și ciment prăvălite în mare zburdă și pescuiesc ado lescenți arși de soare, grațioși, fericiți, rău-crescuți și cu ochii blânzi. Marea - verdele tare, nobil al adâncimii, care n-are nimic a face cu braga sordidă de lângă plajă - clocotește necontenit printre stâncile artificiale, deși azi e prima zi mai calmă și crabii au ieșit din găurile lor submarine să se bucure de soare, la liziera unde apa mării linge pietrele. De dimineață a fost nor, destrămat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a infatuării, și-a talk-show-urilor politice, și-a pompozității solemne, și-a pseudoprogramelor de divertisment, și-a diletantismului, și-a șmecheriei dâmbovițene. De ce oare nu există și o șpagă pentru puțină inteligență sau bună-cuviință? De ce sunt atât de atrăgătoare urâtul, sordidul, meschinul? Nu aștept răspuns. R.P. Răspuns poate că nu așteptați, dar dacă așteptați cumva încă un citat dintr-un material publicat de dumneavoastră, iată-l. Vi-l livrez. Face parte dintr-un articol publicat tot în Dilema veche, în urmă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și minori, 11 UMuri (unități militare), "sifoane", "colectori, "raportori", "diplomați" cu și fără ghilimele, șefi și agenți de firme turistice străine, judecători, procurori, fețe bisericești, unchi, cumnate, cumnați, vecini de bloc, dame, "oameni de bine" români și "făgărășeni"... Scenografia: birouri sordide, cazărmi, locuințe conspirative, mări, oceane, avioane continentale și transcontinentale, autoturisme CD, tehnica T.O., radare, binocluri, aparatură de cifrat și descifrat și o mămăligă care explodează. Acțiunea debutează la Iași, în anii '60, continuă la București, apoi la Berlin, Santiago
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Relu... Notele sunt "format stas" poartă sus, în stânga, un număr, numele conspirativ al "sursei", locul unde a fost redactată și data "emiterii". "Locurile" de redactare erau de obicei apartamente ale unor membri ai "Cooperativei" plecați la posturi pe la ambasade, locuințe sordide, mizere, mobilate sărăcăcios și fără gust, care spuneau multe despre "proprietari". Apar astfel "Casa Bălcescu", "Casa Baladă"... și, surpriză, "Casa Universitate" o cămăruță situată în podul "Almei Mater" bucureștene! După "proza de rigoare" a "surselor" și semnătura cu numele "conspirativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de la Leagăn: a Încura jat strădania, fără vreun profit, de nici un fel, a „anarhistului“ blajin și inofensiv Panait Mușoiu (remarcat Într-o vreme pentru constanța ideilor (!) sale de sibaritul rector Coco Dumitrescu), dar maniac grafoman și editor de broșurele necitite, sordid și mirosind a țap În plin rut (a fost un erotic până la bătrâ nețe), locuind În magazia cărților lui (toată iarna, fără foc); și a subscris, bunul dr. Robin, dimpreună cu Dobrogeanu-Gherea și cu N.D. Cocea, acțiuni la tipografia Poporul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
privirea ostilă, spinarea mult adusă, decrepit și sinis tru cacochimen pe care-l zăresc noaptea, târziu, pe bulevard, pân dind pe după [câte] un stâlp femeile singure În stație; sau la o masă de bodegă cu altele alese printre cele mai sordide și scoase din uz; sau În cârciuma din colț a lui Vrancu, singur cu „doro banțul“ dinainte. — Ce faci aici, Davidule? — Ce să fac, Beldie? Beau țuică! PE NAE IONESCU NU-L PREA LUA NIMENI ÎN SERIOS ÎN redacția Noii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clipă; aducându-le ștergarul, apa caldă, netezind așternutul mânjit după plecarea acestora, scoțându-le lăturile, mirosindu-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie din Regat nu se angaja la aseme nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare și nepoate de-ale mele sau de-ale lui Bucuța, slu găresc cu anii prin casele ovreilor de orice condiție, dorm prin vizuini, fără aer și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a se „ancanaia“, de a se complace În promiscuitate, exhibițio nism și echivoc moral, cum, de pildă, cucoanele din lumea mare de odinioară a Bucureștilor (o Manu, o Butculeasă, o Mi clească, o Bagdat) care se adună azi la cârciuma sordidă a lui Vrancu, din colț, unde stau picior peste picior, beau țuici după țuici și fumează țigări după țigări; iar printre ele, chinuit de delirium tremens, un bărbat cu figura tristă și străină, sânge corcit cu o Bibească de-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și de o amabilă și rezervată deferență Înaintea curiozității noastre ingrate. Era ca moartă pentru noi toți masculii; trăia numai cu taina ei, de va fi avut-o. Ne am dus apoi, Petre Grant și cu mine, În odaia ei sordidă din hotelul Dacia, fostul han al lui Manuk-bey, și a stat Între noi, toți Îmbrăcați și tăcuți, de-a curmezișul patului ei profesional, fără a-i putea scoate un cuvânt sau un zâmbet. ÎNTÂMPLAREA - CEL MAI BUN DASCĂL AL NOSTRU
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se întemeiau pe frânturi de discuție ce-mi picaseră în urechi, în nici un caz discuții cu mine, care mă feream de orice mi se părea trivial - și așa îmi vor fi apărut și preocupările politice ale colegilor mei umili și sordizi. Politic eram mai cu interes „informat“ prin Le Temps și poate alte gazete de pe malul Senei de ce se întâmpla acolo, în lumea depărtată, mie mai aproape. Ce profet ar fi cutezat să-mi șoptească la ureche atunci: mai curând decât
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în timpul magiei nocturne, pentru că și nopțile Iașului sunt parcă altfel. La lumina Lunii celeste reflectată pe zidurile vechi de secole, ieșenii se simt ca-ntr-o lume de basm, fermecătoare, feerică. Nu sunt acestea doar vorbe într-o comunicare între "sordid și princiar", sunt trăiri ale acelora care pot pătrunde nu în formule superlative, ci în tainele orașului moldav. Pelerini ai frumosului, veniți să redescoperiți Iașul! Grupuri de tineri vioi, exuberanți urcă panta lină a Copoului spre Universitate, conversând în ritmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa se explică poate că în această zonă au apărut artiști ca Eminescu, Celan, Enescu, Fundoianu, pe când la Honolulu sau în La Jolla, nu. Ador și detest în egală măsură acest târg sublim și sordid. (Mihai URSACHI) Iașul este un punct strategic al poeziei, ca și Clujul în nord și Bucureștiul în sud. De aceea e și o atât de simpatică (totuși) dispută pentru deținerea întâietății. Credeți că întâmplător Mihai Ursachi și Cezar Ivănescu au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa se explică poate că în această zonă au apărut artiști ca Eminescu, Cellan, Enescu, Fundoianu, pe când la Honolulu sau în La Jolla, nu. Ador și detest în egală măsură acest târg sublim și sordid. Cred că nu ar fi rău să încheiem convorbirea noastră, domnule Mihai Ursachi, în nota pe care am început-o, adică pe aceeași temă, adică tot despre poezie. Există în operele unor poeți un fel de teroare a imaginativului, după cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ar fi putut ajunge la nivelul înregistrat în zilele noastre. Concluziile rezultate din documentele și investigațiile făcute de către organizațiile respective, general împărtășite de către statele membre ale O.N.U., pun, în mod categoric, în evidență constatarea că toate aceste crime sordide sunt posibile deoarece, în cea mai mare parte, făptuitorii lor beneficiază de tăcerea, lipsa de reacție, complicitatea sau dezinteresul celor însărcinați și remunerați să le prevină și să le combată. Prin acceptarea coruperii lor, cei în cauză devin adevărați complici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
îl ai, te face să recunoști fără greș, instantaneu, luminos și exaltant prezența a ceva „sfânt și însemnat”. Poate fi un semn imperceptibil, evanescent, în aparență cu totul oarecare. Bunăoară, în Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, momentul perceperii, în sordida celulă a închisorii Jilava, a unei fracțiuni infime de cer însorit reflectat într-o mică băltoacă de apă murdară, printr un interstițiu al oblonului ce interzicea lumina zilei. Veți întreba : pe ce criteriu poți dumneata decide că acest lucru este
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cedând prea omenește seducțiilor lașității, dar și ca unii aproape dispuși la colaborare (nu e aici un proces de intenție, ci simplul constat al unor demersuri nedecisive, dar destul de clare), în plus vanitoși până la neomenie, insensibili la nenorocirile altora, invidioși, sordizi sub toate aspectele, cel fizic în primul rând, prezentarea aceasta, așadar, îmi pare desigur justă, desigur necesară, desigur de natură să lumineze psihologia și etica foarte discutabile ale stângiștilor în genere și tovarășilor de drum, dar mă contrariază totuși. E
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-ului mut : dacă un per sonaj ia un șut în dos, ți se pare penibil, dar dacă ia zeci de șuturi de la toată lumea, te cuprinde un rîs nebun. Bucățile care plutesc în derivă, ca un fel de ilustrații, prin acest sordid „Bildungsroman“ sînt micile poves tiri „cu Dănuț“ publicate în zisa antologie, unul sau două arti colașe din publicații eterogene - una dintre ele, o revistă pentru tinerele mame, dacă- mi aduc bine aminte -, ca și o povestire finală care e, cum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acum încăperea întreagă. Mâine dimineață la 8½ trebuie să fiu la școală. La ora 10 mă gândesc: acum s’a sculat Monica, acum trebăluește prin casa ei! Mamie drag, te rog nu spăla singură lenjeria ta; va ajunge une loque sordide, și nu e bine și nici nu merge cu tine. Aștept evenimentul adev[ă ratului] Curti ca să pot să-ți trimet banii, să nu faci unele lucruri. Am telefonat lui Mihai, dar nu mi-a răspuns acasă, pro babil a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru prima dată în viața mea, să fiu invitată undeva în toate zilele de sărbătoare, ca să nu-l mai aud trăind, în camera pe care am iubit-o atât, pe acest golan cu gașca lui de țiitoare, neveste și complicații sordide. Și se mai și laudă că el respectă casa, că a fost elev al lui Papà. [...] Derbedeul ăsta se întâmplă să fie fostul director al fabricii Steagul Roșu, de care depinde apartamentul nostru, ceea ce explică de ce am fost dată afară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a lui Dostoievski, prin suferință, este Într-o totală discordanță cu lumea pe care o trăim; cum o spuneam mai sus, am evacuat Moartea din existență, din existența și preocupările noastre sociale, pe nebuni Îi izolăm și Îi Închidem În sordide stabilimente, poeții nu mai sunt publicați de marile edituri europene, marfa, banul, materialitatea crasă și lucitoare a vieții a fost ridicată pe altarul cel mai Înalt, iar suferința este ea Însăși trivializată: ea este văzută ca o gravă stângăcie socială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu aparțin lumii mahalalei, chiar dacă granițele nu sunt ferm trasate într- un București metropolitan doar în raza Micului Paris. Pintilie a transportat întreaga suflare caragialescă, cu mic cu mare, în mahala și nu în orice mahala, ci în cea mai sordidă dintre ele. Într-un fel, dezideratul comunist își găsește o realizare directă în interpretarea pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale. Toate straturile sociale au fost nivelate, mitocani și „domni” se regăsesc laolaltă într-o turpitudine generalizată, iar Mitică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]