1,076 matches
-
1918. Oarecum în acest sens pledează și Ion Bălăceanu în fața contelui Cavour în timpul campaniei din Italia ( 1859) și a lui Kossuth, unul dintre conducătorii revoluției din Ungaria: "...trebuie rezolvată o problemă prioritară, aceea a raporturilor între naționalitățile română și maghiară, sortite să trăiască împreună". Propune ideea revenirii la titulatura de "Marele Principat al Transilvaniei", care să aibă drept principe pe regele maghiar, cu aceleași prerogative pe care le are împăratul Austriei în Ungaria. Kossuth pare să fie receptiv și răspunde: "Multă
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
și urîte, mustind, însă, de nevoia rînduirii sfinte. Nu există granițe între ea, germinînd sub pămînt, aproape de brazdă, și lumea mult mai adîncă a zăcămintelor de pietre prețioase. Ba, încă, ea, mai fragilă, mult mai supusă repezii treceri din copt, sortită otrăvirii, prețul lehuziei și nașterii de urmași, e chiar mai demnă de nobila răscumpărare pe care i-o face o delicată privire de poet. Nu de gospodar, ca de atîtea ori la Arghezi, surprins de diapazoanele grădinii, ci chiar de
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
foarte mare. Era o greșeală să încerci s-o forțezi pe Anna să lucreze într-un birou. Se potrivea ca nuca-n perete. Ca și cum ai fi încălțat un pantof drept cu piciorul stâng. Adică ceva neplăcut, inconfortabil și aproape sigur sortit eșecului. A fost un dezastru. Anna era ca o floare exotică, obișnuită cu clima tropicală, pe care o sădești dintr-odată într-un ținut umed și rece. Cum ar fi putut să supraviețuiască? Nu putea decât să se ofilească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
semne că cineva i-ar fi urmărit pașii sau ar fi întors capul s-o vadă, măcar așa din curiozitate. Știa că nu e frumoasă și mai ales înălțimea ei nefirească pentru o femeie făcea să fie evitată. Se simțea sortită să-și ducă poverile sentimentelor în singurătățile pustiului care dobândea valențe sahariene. Nu iubise niciodată, nici chiar pe Mihai. Poate nici el n-o iubise, între ei se statornicise doar obișnuința. Acum însă, mai mult ca oricând, simțea nevoia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
III.2. Din jale se întrupează Electra de Eugene O`Neill Din jale se întrupează Electra este una dintre cele mai bune opere ale scriitorului american și o interesantă actualizare a teatrului antic grecesc, mai exact a tragediei Electrei, cea sortită să și blesteme nenorocul și să-și jelească morții. Ca și trilogia lui Eschil, Orestia, în trilogia lui O`Neill 2 (alcătuită din piesele Întoarcerea acasă, Prigoniții și Stafiileă este reluată problematica destinului implacabil care planează asupra unei familii (la
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dar noi amậndoi n-avem voie să obosim. Trebuie să stăm de veghe, cật nu e prea tậrziu, să dăm o șansă nemuririi noastre, să nu fim caduci, banali, plictisitori... Viața noastră trebuie să fie izbậndă. Noi suntem dintre cei sortiți supraviețuirii, puterii exemplului, curajului dăinuirii. De aceea eu te vreau pe tine și numai pe tine, Yoane, pentru că simt că numai alături de tine pot trece puntea aceea îngustăîngustă pe care se ajunge în cele din urmă la stele. Trebuia să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
aproape inconștient cu Puterea absolută, fiind invincibil. Omul care crease un asemenea sistem informațional era însuși Dumnezeu coborật din slăvi pe pămậnt ca să nenvețe pe noi, muritorii, că fără informație suntem vulnerabili la fiecare pas și, în cele din urmă, sortiți pieirii. Îi contemplam adesea agenții, ageri, disciplinați și duplicitari, așa cum numai “șeful” putea să fie. Eram în egală măsură creația lui, deși nu avusesem fericirea de a-i fi studentă. Dar iubirile mari, sortite istoriei, sunt cu siguranță cele neîmplinite
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pas și, în cele din urmă, sortiți pieirii. Îi contemplam adesea agenții, ageri, disciplinați și duplicitari, așa cum numai “șeful” putea să fie. Eram în egală măsură creația lui, deși nu avusesem fericirea de a-i fi studentă. Dar iubirile mari, sortite istoriei, sunt cu siguranță cele neîmplinite, pentru că întotdeauna speranța moare ultima. Dar eu nici măcar nu speram așa ceva... Nu sperasem nici măcar să-l ating vreodată și totuși, într-o zi fermecătoare de mai, stătusem alături de el, “făcusem istorie”, cum îi plăcea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
militară de ofițeri de rezervă de un an la Bacău. Puțin după aceea m-au prins vremurile tulburi ale concentrărilor și războiului ce m-au marcat profund - asemeni celor din generația mea, adevărată generație de sacrificiu. Născuți în timpul Primului Război Mondial eram sortiți sacrificiului în cel de Al Doilea Război Mondial. În această perioadă de timp kakiul era culoarea hainelor mele și totuși... m-am ales și cu un costum civil frumos, bine croit, dintr-o adevărată stofă englezească în carouri. În noiembrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
orbecăiam prin întuneric, eram supravegheați draconic și ni se drămuia nu numai libertatea, ci și mizera existență zilnică. Noi, cei care am trăit în acele vremuri de cumpănă, nu putem uita prin ce am trecut ca indivizi și ca popor, sortiți să dispară de pa harta lumii. La ora 22 am plecat vis-à-vis la finii Brătuleanu, unde am fost primit cu dragoste filială, cu un splendid aranjament floral și de lumini, cu o masă copioasă bine pregătită și unde la miezul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
descrie În ce a constat conținutul stomacului său, e de-ajuns să spun că erau multe lucruri colorate pe care purcelușii s-au bătut și le-au devorat Într-un final. Un minut mai târziu, Dwight se simțea mai puțin sortit pieirii. Văzuse moartea cu ochii. După cinci minute, reuși cu greu să se ridice. Dar era un alt om. Se simțea Învins, tot curajul Îi dispăruse. Se simțea din nou băiatul care fusese bătut de băieții din cartier, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Luceaf?rul este În poezia lui Eminescu steaua a ??rei lumin? nu va pieri niciodat?, Întruchipând Ideea, esen?a metafizic? a luminii, simbol al spiritului divin „destinat s? se Întrupeze cu lumina să pur? În geniu". În mijlocul miilor de stele sortite pieirii, Luceaf? rul e rază de lumin? desprins? din fuiorul ve? niciei: „ Un cer de stele dedesupt Deasuprai cer de stele ??rea un fulger nentrerupt ???? citor prin ele", este lumina care d? orizont spa? iului Îngust al cunoa?terii umane
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al oamenilor („Ei doar au stele cu noroc / ?i prigoniri de soart?" Luceaf?rul) sau Întruchipeaz? puterea divin? (Zamolxe e „s????? tor de stele ?i-ncep
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fi pusă niciodată sub semnul Întrebării. În iurtă se intra direct, iar primul pas În interior se făcea cu piciorul drept, trecând peste linia pragului. Călcarea pragului sau intrarea cu piciorul stâng dovedeau rea voință sau neglijență, iar vizita era sortită eșecului de la Început. Copilul Încerca să țină minte tot ce Îl Învățaseră Amir și Nogodar pe parcursul lungului drum care urca de la Samarkand la Tașkent, și de acolo, pe varianta de nord a Drumului Mătăsii, la Urumqi. Mai departe de Urumqi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
naționale de identificare a cetățenilor Patronimele permanente Sistemul național de cărți de identitate, pașapoarte sau alte documente de identificare Lizibilitatea grupurilor sociale, instituțiilor și practicilor Limitele modernismului extrem autoritar Când au proiectele extrem-moderniste șanse de reușită și când sunt ele sortite eșecului? Privite retrospectiv, rezultatele jalnice ale agriculturii sovietice ca producător eficient de hrană fuseseră „supradeterminate” de multe cauze, ce aveau prea puțin de-a face cu modernismul extrem per se: teoriile biologice complet greșite ale lui Trofim Lâsenko, obsesiile lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
retrospectiv, pare incredibil că un stat a putut Începe strămutarea atâtor milioane de oameni cu atât de mult avânt, dar cu atât de puține informații și cu atât de puțină planificare prealabilă. Mai mult, pare să fie un proiect irațional, sortit să nu răspundă nici așteptărilor creatorilor săi, nici nevoilor materiale și sociale ale victimelor neajutorate. Agresiunile strămutării forțate au fost accentuate de obiceiurile autoritare adânc Înrădăcinate ale birocrației și de haosul În care s-a desfășurat campania. Totuși, nu aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ale paradoxului. Începând cu Povestiri diferite și până la piesele de rezistență din Istoria unui obiect perfect (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din București) sau din Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai (1983), trecând prin romanele de dragoste Noiembrie viteză (1975) și Sortiți iubirii (1988), în centrul narațiunilor se plasează de cele mai multe ori „suciții”, bizarii, inșii excentrici prin natura fixațiilor lor. Ei sunt, în același timp, și făpturi exponențiale, și exemplare de serie, menite să închipuie lumea înconjurătoare ca rezultat al unui joc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
gemeni se căsătoresc cu două gemene și fiecare din cei patru va tânji fără sens după perechea celuilalt. Sentimentele sunt sistematic fisurate de contratimpuri ireductibile; a fi iubit până la fixație fără să știi e o situație destul de curentă: un roman, Sortiți iubirii, își dezvoltă acțiunea dintr-o asemenea relație imposibilă, ca și o proză scurtă, Ana la Boston. Afectele familiale sunt și ele cariate de mecanica obișnuinței. Femeia este fie misterioasă (Maria din Firul principal), fie de-a dreptul stupidă, aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
prin luciditate. SCRIERI: Povestiri diferite, București, 1968; Noiembrie viteză, București, 1975; Banda lui Möbius, București, 1978; Istoria unui obiect perfect, București, 1981; Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai, București, 1983; Florin Niculiu, București, 1984; Firul principal. Cuadratura cercului, București, 1985; Sortiți iubirii, București, 1988; Vermeer și criticii săi, București, 1988; Motivul. Afară din joc. Celălalt, București, 1991; Tratat de înjurături (în colaborare cu Ion Barbu), I-II, București, 1997; Povestiri, București, 1999; Oameni normali, București, 2000; Momente. Schițe. Însemnări, București, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
Maiorescu, e evident pentru oricine că vechile repere critice și-au pierdut puterea, că de altă măsură avem trebuință în aprecierea revoluțiilor artistice ale secolului XX, al căror radicalism amenință să pălească. Tocmai pentru că Eminescu Dialectica stilului este o carte sortită să iște controverse, mă grăbesc în încheiere să-i semnalez autorului două neglijențe, izbitoare întrucât distonează cu stilul său îndeobște curat și bine supravegheat și cu permanenta-i grijă pentru exactitate. Într-un rând (p. 118), vorbește de "extincția teoriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
opera lui Eminescu în destinul poporului nostru. Cercetarea lui Theodor Codreanu îmi evocă, prin încrâncenarea luptei împotriva tuturor, prin implacabilele afirmații enunțate, prin îndărătnicia cu care-și apără, în fața grupului de denigratori, certitudinile, un spirit apropiat lui D. Caracostea, adică sortit contestării spre a-i fi recunoscute, într-un târziu, marile merite. "Literatorul", nr. 24, 18 iunie 1993 PROVOCAREA VALORILOR, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1997 Constantin TRANDAFIR Legea conservării Da, nimic nu se pierde. Nici măcar nu se transformă. Totul se perpetuează. Observ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se poate respinge adevărul că omul și poetul Mihai Eminescu a fost, din copilărie, un Diferit (cu majusculă!). Că a fost, de copil, o ființă extrem de sensibilă și o minte de o neobișnuită profunzime. Că a fost, chiar de la început, sortit să aibă o mare forță în a consolida trecerea eului prin lucruri. Și, tot prin dat, i-a fost să aibă fragilitatea petalei de floare albastră. Temperament încadrabil în "pustiul" melancoliei și caracter structurat pe antiteze (acele "antiteze care sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și pe dincoace", ca să fim și noi, în sfârșit, "așa și pe dincolo"!... (Nu-i mai amintim cu nume și prenume, deși Mircea Cărtărescu tot ar merita! A făcut-o de-ajuns Th. Codreanu, în cartea D-sale). Primii, cei sortiți să înalțe (și să păzească zidirea) au în sprijin, argumentul dintâi al "obiectului": Opera. Întreaga operă a lui Eminescu și, fiind ei înșiși oameni de cultură, prin formație și atitudine, au cum s-ar zice, temeiul-temeiului, dincolo de care interpretarea cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a cuprins disperarea mai tare ca oricând și mă simțeam părăsită într-un amurg de toamnă, într-un deșert în care nu se auzea nici măcar ecoul, oricât aș fi strigat. Să fie oare „dezamăgire în dragoste“? Mă întrebam dacă eram sortită morții, înghețată în roua nopții, singură în deșert, după ce-au dispărut și ultimele raze ale soarelui. Îmi venea să urlu. Fără lacrimi. Îmi tremurau umerii și pieptul și mă înăbușeau suspinele. Nu mi-a mai rămas decât să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
care am părăsit-o. Tot ce mi s-ar oferi, cu politețe dezgustătoare, plină de malițiozitate, ar fi un loc la galerie. S-ar putea să fie adevărat că, în orice societate, oamenii ca mine, fără chef de viață, sunt sortiți pieirii. Nu pentru ceea ce se gândește despre ei, ci chiar din cauza lor. Eu am, totuși, o mică scuză. Simt apăsarea copleșitoare a condiției de om, care mă face să consider viața insuportabil de grea. Toți oamenii sunt la fel. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]