534 matches
-
scriitori: Eyvind Johnson, Moa și Harry Martinson, Pär Lagerkvist, Wilhelm Moberg, au scris articole despre timpul cenzurat, susținând imaginile pictorului Albin Amelin din ciclul Ultimii arieni, în care naziștii se luptă printre oase, lăsând lumea, după masacru, ca pe o spânzurătoare goală. Pe mine m-a interesat Expoziția Zece istorii și pentru faptul că prezentul a fost parcă prefigurat în ea. în primul rând pentru problema exilului, o temă bine "povestită" de pictorița Tora Vega Holström, prietena bună a poetului Rainer
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
glonțul libertății" (al viziunii) e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care o reprezintă, chiar prin transpoziția ei în lumea ficțională: "ieri erai mișcarea unui frig,/ o liniște bătrînă tremurătoare./ ca o rugă arzînd o spînzurătoare/ în paradisul clipei nașterea îți strig./ fiindcă-ai venit din anotimpuri azi./ nevăzut de nimeni timpului văzut./ inventează existența ca o zi de vînătoare/ și de glonțul libertății în tine liber să cazi" (Opt versuri despre libertate). "Libertate" care e
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
prin excluderea lui Mircea Eliade (pentru Domnișoara Cristina) de la catedră, ca asistent al profesorului Nae Ionescu, cu decizii scandaloase ale Ministerului Instrucțiunii Publice. Atunci, în 1936, a răspuns E. Lovinescu anchetei ziarului Credința, declarînd curajos exasperat: Chiar dacă s-ar ridica spînzurători în piața publică, literatura acestei țări nu se va imbeciliza". Nici cenaclul "Sburătorul" nu mai era ceea ce fusese în anii douăzeci, ca participare a unor personalități și, în consecință, prin lecturi celebre. În 29 octombrie 1933 aflăm această amară constatare
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
ajungă la Babel, Dumnezeu spunînd unui popor să invadeze, să extermineze și să ia sclavi în numele lui, apoi îngăduindu-le celorlalți să-și ia revanșa. Dezastrul după dezastru, pînă cînd Thaw dori să-l oprească printr-un deal și o spînzurătoare, unde Dumnezeu, scîrbit de moarte de propria fire violentă, încerca să răspîndească grația divină în lume lăsîndu-se spînzurat ca un criminal ce era. Era hazliu să te gîndești că reușise asta spunîndu-le oamenilor să se iubească, nu să se rănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pe stâlpii de neon dintre șinele tramvaielor, fiecare cu cununa lui de spini pe cap, ridicau spre cer fețele însîngerate, ca să lipăie ploaia de noiembrie. Pe șine circulau aproape numai vagoane de serviciu, având pe platforma dinapoi un fel de spânzurători galbene, de metal, cu scripete. Mă așezam pe capacul lăzii de la studio și-mi propteam tălpile goale pe demenții fierbinți ai caloriferului, căruia deja i se dăduse drumul "de probă". Stăteam așa până se făcea complet întuneric și orașul, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mă consideram rupt de natură și de lumea sensibilă, gata să mă pierd în curgerea eternă. Rostii în șoaptă, o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei ochii. Mă regăsii în piața Mohammadiyeh. Ridicaseră o gigantică spânzurătoare, în ștreangul căreia atârna bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Câțiva sergenți beți beau vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de soția mea când e furioasă, cu buzele palide și ochii rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
șoaptă, o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei ochii. Mă regăsii în piața Mohammadiyeh. Ridicaseră o gigantică spânzurătoare, în ștreangul căreia atârna bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Câțiva sergenți beți beau vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de soția mea când e furioasă, cu buzele palide și ochii rotunzi, înspăimântați, mă trăgea afară din mulțime și arătându-mă călăului îmbrăcat în roșu, spunea: „Spânzurați-l și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mirele. {EminescuOpVIII 194} ACTUL AL DOILEA PERSONAJE DESPOTUL SERBIEI MARIA fiica sa O PREVESTITOARE PETRE BOIERI SÎRBI UN SOL MOLDOVEAN CĂLĂUL Scutier la despotul. Scenă de noapte. E prins. Despotul mai bine mi s-ar căca în pălărie. Condamnat la spânzurătoare. Fata plânge și vrea să intre în mănăstire. Deodată vine solul moldovean și-i spune regelui o vorbă - acesta se-nseninează... Îi dă daruri * pe drum * dar fata nu încă... ACTUL AL TREILEA PERSONAJE DIN ACTUL AL TREILEA RAREȘA BOIERII DIN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dușmănie s-a ridicat asupră-mi/ și i se cade oare o cinste așa de mare? / Aduceți-l încoace... Goniți, arcași, no-rodul /și nimeni să intre. Nu! nu! / Călăul să-l ieie pe-a sa mînă/ {EminescuOpVIII 209} și în spânzurătoare rămâie zece zile, /o neagră siluetă în zarea depărtată/ și în pohod de Nistru... Acolo corbii vie / și cânii să mănânce și inima dintr-însul. / Aduceți-l//încoace și îndărăt prohodul. S-aduce un sicriu înlăuntru. Lăpușneanu face semn să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mantia de purpură și-l aruncă peste cadavru. ) Am aruncat puterea-mi deasupra lui și nime Să nu-ndrăznească-a pune un deget pe-acest om... E al călăului. Omu-acesta e al răzbunării mele. BARBU Lăpușneanu-i tot el. Aruncă peste spânzurătoare mantia lui domnească [LĂPUȘNEANU] Voi boieri, mergeți de-aicea și lăsați să rămân singur. (își ridică mantia de pe mort) O, tu ramură uscată dintr-un neam străvechi și drept, Te cunosc... Acesta fuse ce luptase piept la piept, Ce n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de partida lor sclavă TELAMON AREION bătrânul ostaș roman Scena în Ephes. ACT I SC[ENA] I Piața publică PROC[ONSULUL], ANAX[IOMENES], MEAND[ER], PROTAG[ORAS], LICTORI, POPOR EPHESIAC, JUDECĂTORI, SUPHIS Proc[onsulul] condamnă pe cei trei conjurați la spânzurătoare. Poruncă de a-i ținea trei zile-ntregi sub gardă în spânzurătoare spre a statua exemplu. Ordin de a păzi ca rudele să nu-i răpească. Suphis are intenția de a-l lua pe Meander, pe care o manifestă acum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ACT I SC[ENA] I Piața publică PROC[ONSULUL], ANAX[IOMENES], MEAND[ER], PROTAG[ORAS], LICTORI, POPOR EPHESIAC, JUDECĂTORI, SUPHIS Proc[onsulul] condamnă pe cei trei conjurați la spânzurătoare. Poruncă de a-i ținea trei zile-ntregi sub gardă în spânzurătoare spre a statua exemplu. Ordin de a păzi ca rudele să nu-i răpească. Suphis are intenția de a-l lua pe Meander, pe care o manifestă acum. Ei sunt duși. Lumea iese din scenă. SC[ENA] II SUPHIS singur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spuse Mihai, retrăgându-se în spatele jilțului mamei. Nu-i venea să-și creadă auzului, asista la o târguială ca la piață între vodă pe de-o parte, Stanca și sfinția sa pe de alta. Vodă îl ierta pe Constantin Știrbei de spânzurătoare dacă Stanca plătește banii cailor și dacă mitropolitul anulează testamentul mamii, pe care-l are în păstrare. Drăguța de Stanca plângea și țipa, că ea este singură pe lume, că sora ei mai mică Ilinca dacă a murit, ea nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era al lui înseamnă că Todirașcu și a luat înapoi, după pravila sfântă a pământului, satele date mânăstirii. În alte vremuri pleca Badea Ușurelu, trimis de taica, o zi și o noapte până la Iași să-i scape pe Cantacuzini de spânzurătoare, acum se pierd moșiile Cantacuzinilor în Moldova și noi... — Visterniceasa Maria nu e Cantacuzină și nepoată-sa și mai puțin. Neică Dinule, cum să nu fie Cantacuzină, dacă a fost soață vistiernicului Ilie Cantacuzino? Dar ce se întâmplă? În sală
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este o formă hilară a exersării morții, voluntare sau nu. Predomină figuri terifiante ca "Înecatul", "Spânzuratul" ș.a. Semnificativă este opțiunea morții prin spânzurare. Spânzurătoarea, prin verticalitatea ei, este simbolul unei ascendențe inversate asupra timpului. În genere, suicidul semnifică pentru Botta tentativa de a domina destinul (timpul). Spânzuratul este "cel mai înalt om din lume", așa cum va apărea în proza Aplauze. În codrul cu goruni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
consideră trimișii Lui Dumnezeu istoria dovedind realitatea; atunci când ce-i mulți terorizați și mai ales flămânzi, În pragul disperării au pornit hotărâți să demoleze pe acești Îngânfați, nici măcar Dumnezeul lor nu i-a putut și nu-i poate salva de la spânzurătoare ori plutonul de execuție...! „Desigur, cu privire la fertilitatea femeilor ai perfectă dreptate-interveni În discuție Șeful Șantierului. Cu cinci zeci de ani În urmă, populația planetei număra trei bilioane de suflete iar În prezent șapte bilioane. „Ce părere ai Șefule...? Cât de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
grămadă de lucruri despre crime, îi spuse Wilt tinerei masive. Tata joacă golf cu șeful poliției, îi explică fata. Vine la noi la cină și ne spune niște povești super! El zice că ar trebui să se reintroducă pedeapsa cu spânzurătoarea. — Sunt sigur că zice asta, comentă amar Wilt. Era ceva tipic pentru secretarele-șefe să aibă printre cunoștințele lor șefi de poliție care să vrea să reintroducă spânzurătoarea. Fetele de la clasa de secretare-șefe n-aveau în cap decât pe mami și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
niște povești super! El zice că ar trebui să se reintroducă pedeapsa cu spânzurătoarea. — Sunt sigur că zice asta, comentă amar Wilt. Era ceva tipic pentru secretarele-șefe să aibă printre cunoștințele lor șefi de poliție care să vrea să reintroducă spânzurătoarea. Fetele de la clasa de secretare-șefe n-aveau în cap decât pe mami și pe tati și povești de doi bani. Oricum, spânzurații nu suferă, zise tânăra cea masivă. Sir Frank zice că un călău bun poate să scoată un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ore de interogatoriu, când știe foarte bine că am localizat trupul victimei cu precizie milimetrică? Sergentul Yates clătină din cap. — Am cunoscut la viața mea câțiva clienți de-ai noștri duri ca dracu’, mai ales după ce s-a renunțat la spânzurătoare, dar ăsta le dă clasă la toți. După părerea mea, e un psihopat cum rar ajungi să vezi. Flint respinse ideea sergentului. — Psihopații cedează repede, spuse el. Mărturisesc crime pe care nici nu le-au comis sau mărturisesc crime pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că are dreptate - o dreptate invincibilă - și că toți ceilalți greșeau. Până acum avusese întotdeauna îndoieli. Poate că, la urma urmei, cei din anul II Tencuitori aveau dreptate când spuneau că sunt prea mulți maimuțoi străini în țară. Poate că spânzurătoarea era o soluție eficientă. Wilt nu era de aceeași părere, dar nici nu putea fi absolut sigur. Numai timpul putea s-o dovedească. Dar în cazul Statul versus Wilt, în cazul uciderii doamnei Wilt, vinovăția lui nici nu intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
paie peste foc: Tu nu ai viață, și din cauza asta trebuie să mori. Tu nu exiști, și de asta trebuie să dispari." Soarta lui Zizi era hotărâtă, nu mai avea nici o scăpare. Garoafa rosti sentința: Tribunalul Negru o condamnă la spânzurătoare și ardere pe rug. Ne-am grăbit să și executăm sentința, cât timp Zizi, buimăcită, nu apucase încă să-și dea seama de situația ei mizerabilă și să înceapă să se jelească, pentru că astfel ne temeam că ar fi putut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de blană. S-a întâmplat ca doar cu două zile înainte Armata a Treia să invadeze Ohrdruf-ul, primul lagăr nazist de exterminare pe care aveau să-l vadă americanii. Am fost dus acolo, forțat să privesc totul - gropile cu var, spânzurătorile, stâlpii unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
gropile cu var, spânzurătorile, stâlpii unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea să spânzure șase inși deodată. Când am văzut-o eu, de capătul fiecărei funii atârna câte un gardian mort. Și era de așteptat ca și eu să atârn cât de curând. Eu însumi mă așteptam la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ca și eu să atârn cât de curând. Eu însumi mă așteptam la asta și am privit cu interes pacea așternută peste cei șase gardieni atârnând de capetele funiilor. Muriseră repede. Am fost pozat în timp ce mă uitam în sus la spânzurători. Locotenentul O’Hare stătea în spatele meu, suplu ca un lup tânăr, plin de ură ca un șarpe cu clopoței. Poza a apărut pe coperta revistei Life, și puțin a lipsit să nu i se decerneze un premiu Pulitzer. CAPITOLUL OPT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu domnul cu care ești? o întrebă el. — Dați-mi să văd, am zis eu. Am luat ziarul din degetele lui Resi, care se muiaseră de tot și am văzut poza de demult cu mine și locotenentul O’Hare în fața spânzurătorilor de la Ohrdruf. În comentariul de dedesubtul pozei se spunea că, după o căutare de cincisprezece ani, guvernul Israelului în sfârșit mă reperase. Respectivul guvern cerea acum Statelor Unite să mă predea Israelului pentru a fi judecat. Pentru ce voiau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]